31 august, 2026

Efectele cheltuielilor de apărare devin vizibile în datele manufacturiere din zona euro, însă contribuția lor la ansamblul sectorului industrial rămâne limitată atâta timp cât industria europeană de apărare funcționează prin piețe naționale fragmentate, potrivit unei analize publicate luni de Institutul de Investiții al UniCredit, semnată de economista Tullia Bucco.

Conform datelor Eurostat citate în raport, un coș de industrii legate de apărare – format din electronice, echipamente electrice, aerospațial, armament și explozivi – a înregistrat creșteri de producție măsurate față de martie 2025, momentul lansării inițiativei europene de reînarmare „Readiness 2030”, care vizează o cheltuială militară de 3,5% din PIB până la finalul deceniului. Inițiativa a fost urmată la scurt timp de anunțarea de către Germania a unui pachet fiscal și de apărare la nivel național.

Sectoarele armament și explozivi au înregistrat cele mai mari creșteri procentuale de producție, dar ponderea lor în producția manufacturieră totală este sub 1%, ceea ce le limitează impactul asupra ansamblului industrial. În schimb, performanța solidă a sectoarelor aerospațial și electronice, alături de avansuri mai moderate în echipamentele electrice, susțin mai vizibil activitatea manufacturieră generală.

Analiza mai arată că indicele PMI manufacturier pentru august a urcat la cel mai ridicat nivel de la invazia Rusiei în Ucraina, pe fondul cererii pentru bunuri tehnologice legate de inteligența artificială și al cheltuielilor de echipamente asociate reînarmării, în special în Germania. Rezistența economică a zonei euro a fost înregistrată în pofida tensiunilor reînnoite din Orientul Mijlociu.

Aproape 80% din achizițiile UE rămân totuși în afara blocului comunitar

Potrivit raportului, aproape 80% din achizițiile de apărare ale Uniunii Europene s-au făcut recent în afara blocului comunitar. Raportul Draghi privind competitivitatea UE, citat de analiștii UniCredit, arată că „acest lucru nu poate fi explicat doar prin lacune în oferta de apărare a Europei”. Printre cauzele identificate se numără simplitatea administrativă a canalelor americane de achiziții, vizibilitatea mai bună a produselor prin aceste canale, cererea europeană fragmentată și dorința unor state membre de a menține interoperabilitatea cu forțele americane.

Analiștii consideră că principalul obstacol nu ar fi lipsa capacităților industriale europene, ci absența unei piețe europene de apărare integrate, capabilă să agrege cererea, să ofere vizibilitate cumpărătorilor și să susțină producția la scară largă. Inițiative precum programul „Security Action for Europe” (SAFE), aflat încă la început, ar putea sprijini dezvoltarea de lanțuri de aprovizionare transfrontaliere, capacitate de producție și rețele de achiziții, contribuind astfel la integrarea graduală a bazei industriale europene de apărare.