Turcia care este de dependentă în mod covârșitor de importurile energetice din Rusia și Iran, plănuiește o revizuire strategică a sectorului său de gaze naturale, prin diversificarea surselor de aprovizionare și creșterea producției producției interne.
În acest sens, Ankara a semnat o serie de acorduri multianuale pentru importuri de gaze naturale lichefiate (GNL) cu mai mulți furnizori și dorește să stimuleze producția de gaze naturale offshore. Turcia a rămas ultima cea mai mare piață europeană pentru Rusia, după ce restul continentului a renunțat în mare parte la gazele rusești, fiind în vigoare un contract pentru furnizarea a 22 mld. mc/an care va expira în următorii ani. Contractul pentru importul a 10 mld mc/an din Iran se încheie anul viitor, relatează publicația Oil price.
Turcia a construit deja facilități pentru importul de GNL cu o capacitate de 58 mld. mc/an – suficientă pentru a satisface necesarul de consum al țării. Aceste investiții vor ajuta Turcia să redirecționeze și chiar să reexporte GNL către Europa, poziționând-o ca un hub regional. Compania energetică de stat BOTA a semnat un acord pe 20 ani pentru a importa aproximativ aproximativ 4 mld mc/an de la firma Mercuria, ceea ce va ridica cantitatea totală care va fi importată din SUA la 70 mld mc în următoarele două decenii. Turcia va mai importa din 2030 și 5,8 mld mc din Australia. În același timp, BOTA investește și în punerea în exploatare a noilor zăcăminte descoperite în Marea Neagră.
Turcia își va înjumătăți importurile din Rusia și Iran
Această strategie reprezintă o etapă cheie pentru ca Turcia să-și asigure securitatea energetică, importurile de GNL împreună cu producția proprie de gaze urmând să crească la 26 mld mc pe an în 2028, față de 15 mld mc în prezent. Aceasta înseamnă că Turcia va avea nevoie de importuri de gaze prin conducte de doar 26 mld mc., mult sub cele 41 mld mc pe care le importă în prezent din Rusia, Iran și Azerbaidjan. Pentru Iran ar fi o lovitură dură, un client de dimensiunea Turciei fiind dificil de găsit.
Noua abordare a Turciei este parțial influențată de presiunea Statelor Unite și a Occidentului. Luna trecută, președintele Donald Trump l-a îndemnat insistent pe președintele turc Recep Erdogan, să sisteze importurile de petrol și gaze din Rusia. G7 a emis o declarație comună la scurt timp după aceea în care se cere să se „maximizeze presiunea pentru reducerea exporturilor de petrol ale Rusiei”. Însă ruperea relației comerciale cu Rusia nu este deloc ușoară pentru Turcia. De la începutul războiului din Ucraina, Turcia a devenit principalul client al Rusiei cu două treimi din totalul exporturilor de petrol rusesc cu discount de 15%, economisind miliarde de dolari pentru visteria țării și reducând presiunile inflaționiste. Același lucru este valabil și pentru gazele naturale, Turcia importând peste 40% din necesarul de consum intern din Rusia la prețuri competitive. Erdogan a încercat să găsească un echilibru delicat în loc să sfideze sau să cedeze brusc cererilor Washingtomului, diversificându-și discret sursele de aprovizionare și menținând și linistea la Kremlin.
Dezvoltare relațiilor cu țările africane
Între timp, Turcia se îndreaptă și către Africa în încercarea de a se diversifica și de a consolida securitatea energetică. Recent, Bloomberg a relatat că Turcia va trimite nava de cercetare Oruc Reis pentru a explora perimetrele petroliere offshore aparținând Somaliei. Turcia are stabilită deja o prezență puternică în Somalia, secătuită de război, unde deține cea mai mare bază militară din străinătate, în timp ce companiile turcești gestionează portul și aeroportul capitalei. Compania turcă Baykar a furnizat Somaliei un număr necunoscut de drone TB2, susținând ofensiva împotriva grupării islamiste al-Shabaab. La începutul anului, parlamentul turc a aprobat o cerere a președintelui Erdogan de a trimite sprijin naval în apele somaleze pe fondul unei creșteri a pirateriei din Marea Roșie.
Potrivit Ministerului turc de Externe, în ultimul deceniu, Turcia a oferit Somaliei peste 1 miliard de dolari. Deși această sumă ar putea părea mică, trebuie să ținem cont că Somalia este una dintre cele mai sărace națiuni de pe planetă, cu un PIB de puțin peste 10 miliarde de dolari. Acestea fiind spuse, Somalia este doar o rampă de lansare pentru Turcia, care încearcă să-și extindă influența pe continentul african.
La începutul anului, o delegație condusă de ministrul turc de externe, Hakan Fidan, a vizitat Niger și a semnat o serie de acorduri după ce guvernul militar a ordonat SUA să-și închidă baza militară și a expulzat trupele franceze. Niger tocmai a reluat exporturile de petrol după ce a ajuns la un acord cu Beninul vecin în urma unei recente dispute la frontieră. Niger a oprit transporturile de țiței în iunie, după ce națiunea vest-africană a închis o conductă operată de China National Petroleum Corp. care leagă câmpul petrolier Agadem de terminalul Sèmè Kpodji din Benin.
Cititi si: Agenția Internațională pentru Energie schimbă brusc direcția: Sunt necesare investiții masive în dezvoltarea de noi zăcăminte de petrol și gaze pentru a evita o criză energetică
***
Urmărește-ne pe Google News
