Ultimele săptămâni au adus companiile statului pe prima pagină: selecții contestate în instanță, litigii cu miză mare, adunări generale cu ordine de zi grele. Titlurile au drama lor și își merită atenția. Dar reforma nu se judecă în titluri; se judecă în sistem. Iar întrebarea de sistem rămâne aceeași, indiferent de știrea zilei: pe ce bază spunem că o companie a statului performează sau nu? Cu ce date, după ce criterii, stabilite de cine și când? Până anul acesta, răspunsul onest era: nu știm — nu cu date comparabile, nu pentru întregul portofoliu. De la publicarea Tabloului de Bord, acest răspuns nu mai există.
Acest articol este despre infrastructura care face posibil răspunsul: Tabloul de Bord al întreprinderilor publice și evaluarea anuală a performanței lor — Jaloanele 441 și 441a din Reforma 9 a PNRR. Două jaloane îndeplinite integral: livrabilele lor există, sunt publicate și pot fi verificate de oricine.
Ce cere, de fapt, PNRR
Textul Deciziei de Implementare a Consiliului este precis. Jalonul 441 cere trei lucruri, în această ordine: identificarea unor indicatori-cheie de performanță — financiari și nefinanciari — pentru toate întreprinderile deținute de stat; aprobarea lor formală; publicarea unui tablou de bord care raportează anual progresul față de acești indicatori. Jalonul 441a cere pasul următor: publicarea unei evaluări a tuturor întreprinderilor statului, construită pe indicatorii raportați în tablou. Evaluarea are două paliere: unul pe indicatori financiari, pentru întregul portofoliu; unul care adaugă indicatorii nefinanciari, pentru întreprinderile aflate în competența autorităților centrale.
Ordinea din text nu este întâmplătoare și merită subliniată: întâi criteriile, apoi măsurarea, abia apoi evaluarea. Nu se evaluează nimic ce nu a fost mai întâi anunțat ca fiind de măsurat.
Cum au fost îndeplinite
Metodologia de evaluare a fost construită cu asistență tehnică OCDE, acordată în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul privind Mecanismul de Redresare și Reziliență. Ea este aliniată integral la Liniile Directoare OCDE privind guvernanța corporativă a întreprinderilor de stat, în ediția adoptată la nivel ministerial în mai 2024 — standardul internațional de referință la care trimite chiar anexa CID a Reformei 9.
Pe această fundație s-au construit livrabilele, pe rând — nu prin decret, ci prin circuite de date pornite de la zero: colectare, verificare, publicare. Tabloul de Bord este publicat și operațional pe site-ul AMEPIP încă din noiembrie 2025, construit pe situațiile financiare ale exercițiului 2024 — acesta a constituit Jalonul 441. Raportul de evaluare a performanței întreprinderilor publice pentru anul 2024 este, la rândul lui, publicat — acesta constituie substanța Jalonului 441a. Iar evaluarea nu s-a oprit la constatare: pe baza ei au fost formulate recomandări ferme de pre-listare pentru 11 companii.
Ambele jaloane sunt, așadar, îndeplinite integral — nu ca declarație de intenție, ci ca fapt confirmat: livrabilele sunt publice, iar dosarele de conformare au fost incluse în Cererea de plată nr. 4, aprobată integral de Comisia Europeană.
Ce spune evaluarea, la nivel de sistem
Portofoliul statului român numără peste 1.200 de întreprinderi publice active — de la companii naționale de infrastructură la societăți mici de interes local. Evaluarea pentru anul 2024 le acoperă pe toate, pe palierul financiar, și adaugă dimensiunea nefinanciară — guvernanță, transparență, calitatea raportării — pentru întreprinderile centrale. Trebuie spus limpede ce este și ce nu este această primă ediție: este o evaluare standard, exact ce cerea jalonul — măsurare pe criterii publicate dinainte, pentru întregul portofoliu. Nu este încă o ierarhizare a intervențiilor. Triajul, în sensul deplin al cuvântului, este treapta următoare a sistemului — iar meritul primei ediții este că treapta următoare are, în sfârșit, pe ce să se sprijine. Iar instrumentul nu e o fotografie de conformare: analiza pentru exercițiul 2025 este deja în lucru — tabloul intră în al doilea ciclu anual.
Nu voi comenta aici poziția niciunei companii în parte; nu acesta este rolul unui articol de autor, iar evaluările individuale sunt publicate și vorbesc singure. Ce merită spus la nivel de sistem este altceva: pentru prima dată, distribuția performanței în portofoliul statului este vizibilă pe date comparabile, după o metodologie publicată înainte de măsurare. Diferența dintre o companie bine condusă și una prost condusă nu mai este o chestiune de percepție sau de zgomot mediatic. Este o chestiune de tablou. Iar ce este vizibil nu mai poate fi ignorat cu nevinovăție.
De ce contează ordinea
Un indicator stabilit înaintea mandatului este un instrument de conducere. El îi spune administratorului, înainte să accepte mandatul, ce se așteaptă de la el; îi spune acționarului, la finalul anului, ce are de evaluat; și le spune amândurora, pe parcurs, unde sunt abaterile. Un indicator apărut după fapte poate cel mult să constate. Arhitectura Jaloanelor 441 și 441a stă pe prima logică: criteriile au fost publicate, apoi s-a măsurat, apoi s-a evaluat. Este exact secvența pe care guvernanța corporativă o presupune — și pe care, în sectorul public românesc, nu am avut-o niciodată la această scară.
Ce rămâne nerezolvat — și are nevoie de triaj
Fac săptămânal un exercițiu complementar acestei serii: o revistă a presei despre companiile statului, citită prin lentila guvernanței. Trei luni de astfel de lectură arată un lucru pe care o singură știre nu îl poate arăta: aceleași cinci teme revin, săptămână de săptămână, indiferent de companiile aflate în prim-plan.
Prima: mandatele provizorii și selecțiile fragile juridic — proceduri finalizate care se anulează în instanță la ani după încheiere, provizorate care se prelungesc dincolo de orice logică tranzitorie. A doua: confuzia patrimonială dintre stat și întreprinderile lui — obligații ale statului care ajung să se execute pe veniturile operaționale ale companiilor, compensații pentru serviciul public fără contracte care să le fundamenteze riguros. A treia: proiectele istorice de investiții nefinalizate — devize multiplicate, decizii de continuare sau abandon amânate ani la rând, în lipsa unui mecanism formal de reevaluare. A patra: perimetrul beneficiilor — bugete, prime și indemnizații stabilite fără legătură demonstrabilă cu performanța măsurată; instrumentul de măsurare există acum, legătura încă nu. A cincea: instabilitatea cadrului însuși — moratorii, interdicții generale, norme corectate din mers, care obligă companiile să opereze pe reguli în mișcare.
De ce triaj, și nu încă un val de măsurare
Cuvântul „triaj” are o origine care merită amintită: Dominique-Jean Larrey, chirurgul-șef al armatelor lui Napoleon, a impus pe câmpul de luptă o regulă scandaloasă pentru epoca lui: răniții se tratează în ordinea urgenței și a șansei de salvare — nu în ordinea gradului și nu în ordinea sosirii. Triajul nu s-a născut din cinism, ci din onestitate față de o realitate pe care nimeni nu voia să o rostească: resursele nu ajung pentru toți deodată, iar a interveni „în ordinea sosirii” înseamnă a lăsa criteriul la voia întâmplării.
Reforma întreprinderilor publice este în aceeași situație: timpul, capacitatea administrativă și capitalul politic sunt finite. Pasul care urmează măsurării nu este, de aceea, un nou val de măsurare, ci triajul — stabilirea, pe date, a ordinii în care problemele se atacă și a companiilor unde intervenția produce cel mai mult.
Două feluri de a te spăla pe mâini
Tabloul de Bord face triajul posibil; el nu îl face inevitabil. Medicina a învățat această lecție pe propria piele. În 1847, Ignaz Semmelweis a arătat, cu date publice și comparabile, că mortalitatea din maternitatea vieneză scade dramatic acolo unde medicii se spală pe mâini — iar sistemul medical al vremii a refuzat, aproape două decenii, să acționeze pe baza acestor date. Datele nu decid în locul oamenilor. Dar le iau alibiul: după Semmelweis, nimeni nu a mai putut spune că nu a știut; s-a putut spune doar că s-a ales altfel. Semmelweis însuși a dus concluzia până la capăt, în scrisorile lui deschise: medicul care refuză igiena după ce datele au vorbit nu mai e, pentru el, un om al vremii lui — e un ucigaș. Cuvântul e al lui, nu al meu. Dar logica rămâne: același gest, aceleași mâini — igiena asumată înaintea intervenției e ceea ce desparte chirurgul de contrariul lui.
Înainte de tablou, neprioritizarea se putea explica prin lipsa datelor. După tablou, ea devine o alegere — și se vede. Un sistem care măsoară tot, dar nu prioritizează nimic, obosește la fel de repede ca unul care nu măsoară deloc.
Iar aici limba română ne rezervă o ironie care merită asumată. „A se spăla pe mâini” înseamnă, în vorbirea curentă, a fugi de răspundere — gestul lui Pilat, care nu era o simplă eschivă, ci un alibi construit public, în văzul mulțimii: să se vadă că nu el răspunde.
Statul birocratic a rafinat gestul până la reflex: acoperirea cu hârtii — avize, semnături, raportări produse nu ca să pregătească o decizie, ci ca să demonstreze, la nevoie, că răspunderea nu e a nimănui. La Semmelweis, spălatul pe mâini însemna exact contrariul: asumarea răspunderii prin gestul mărunt, disciplinat, repetat înaintea fiecărei intervenții — gestul care îi salvează pe cei care mai pot fi salvați.
Statul român s-a spălat pe mâini, decenii la rând, în sensul lui Pilat: de companiile lui, de pierderile lor, de întrebarea de ce le mai deține. A venit momentul să învețe să se spele pe mâini în sensul lui Semmelweis — igiena datelor înaintea fiecărei decizii, disciplina măsurării înaintea fiecărei intervenții — ca să salveze, în ordinea dată de triaj, companiile care mai pot fi salvate. Ironia completă e că și tabloul e, la rigoare, tot „hârtie” — doar că una care descoperă, nu una care acoperă răspunderea. Cu datele pe masă, statul are de ales ce fel de mâini are: de chirurg — sau doar spălate.
Întrebarea dinaintea performanței: care este rațiunea pentru care statul deține o anumită companie
Triajul are însă nevoie de un criteriu care precede performanța: rațiunea deținerii. Tabloul de Bord răspunde la întrebarea cum performează o companie; politica de proprietate a statului răspunde la întrebarea anterioară — de ce o deține statul. Abia intersecția celor două produce un triaj cu sens.
O companie performantă fără o rațiune clară de deținere este candidatul natural la listare — disciplină de piață, nu abandon, după modelul în care statul rămâne acționar de control — sau, la limită, la exit: statul nu are vocație de investitor de portofoliu. Alegerea între aceste opțiuni aparține statului-proprietar, prin politica de proprietate — nu instituției care măsoară; tabloul nu ia decizia în locul lui, doar o face informată.
O companie cu misiune publică esențială, dar neperformantă, cere restructurare și un contract de serviciu public onest, nu subvenții tăcute. O companie fără rațiune de deținere și fără performanță merită întrebarea pe care nimeni nu se grăbește să o pună: de ce mai există în portofoliu?
Iar companiile care le au pe amândouă — rațiune și performanță — sunt cele pe care statul trebuie să le păstreze și să le protejeze, inclusiv de tentația de a le folosi în alte scopuri decât cele pentru care le deține. Aceasta nu este o invenție editorială — este chiar logica Liniilor Directoare OCDE, care încep cu rațiunea deținerii, nu cu indicatorii.
Performanța fără rațiune justifică cel mult prezentul. Rațiunea fără performanță justifică cel mult intenția. Triajul serios le cere pe amândouă.
Ce s-a schimbat, de fapt
Reforma întreprinderilor publice va mai avea termene, negocieri și raportări — despre ele se va putea scrie la vremea lor, cu cifre. Ce merită reținut acum este ce nu mai depinde de niciun calendar și de nicio conjunctură: statul român are, pentru prima dată, un instrument public prin care își măsoară companiile după criterii anunțate dinainte — și o logică publică după care poate alege unde intervine întâi.
Un tablou de bord nu conduce nicio companie. Dar de la publicarea lui, nimeni — acționar, consiliu, decident — nu mai poate spune că nu a știut. Măsurarea nu este birocrație. Este sfârșitul alibiului.
Oana Petrescu este vicepreședinte al AMEPIP — Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice.
***
Urmărește-ne pe Google News
