Fostul negociator șef pe comerț al lui Donald Trump, Robert Lighthizer (foto), i-a acordat săptămâna trecută un interviu jurnalistului american Tucker Carlson în care explică războaiele comerciale pe care le pornește administrația Trump, motivația pentru ridicarea unui veritabil zid tarifar în jurul SUA și planurile de regândire a comerțului mondial ale administrației americane.
Potrivit lui Lighthizer, care a negociat pentru Trump semnarea mai multor acorduri comerciale ale SUA – printre care și USMCA, succesorul NAFTA și acordul comercial bilateral cu China din 2019 –, sistemul mondial al comerțului este un „eșec”. Acesta spune că există „forțe geopolitice care vor să preia controlul asupra lumii și acele forțe, dacă ar reuși, ar provoca daune Americii”.
America transferă prin deficitele sale comerciale bogăție către alte țări
„În primul rând, dacă ne gândim la modul în care ar trebui să funcționeze comerțul, ideea este că exportăm pentru a importa și astfel beneficiem de schimburi comerciale. Eu fac ceea ce fac cel mai bine, sau fac ceea ce tu faci mai puțin bine. Tu exporti, noi importăm, și beneficiam cu toții. Ambii avem un nivel de trai mai ridicat. Dar sistemul nu a evoluat în acest sens. A ajuns în punctul în care câteva țări, Statele Unite fiind cea mai mare, au un sistem deschis de capital și un sistem comercial deschis, iar alte țări au politici industriale concepute nu pentru a crește nivelul de trai al cetățenilor lor, ci pentru a acumula bogăție – bogăție pentru a achiziționa active în Statele Unite, pentru a obține tehnologie.
Iar acest sistem nu funcționează, avem acest transfer uriaș de bogăție din Statele Unite către străinătate, sub formă de deficite comerciale. Și modul în care ar trebui să funcționeze sistemul este că nimeni nu ar trebui să aibă deficite comerciale mari pe perioade lungi de timp. Poți avea deficite comerciale cu o țară, surplus cu alta. Dar ideea unei țări care are sute de miliarde de dolari de deficit comercial în fiecare an nu este modul în care ar trebui să funcționeze sistemul comercial global”, spune Robert Lighthizer, în debutul interviului cu Tucker Carlson.
Potrivit acestuia, SUA au ajuns în punctul în care deficitele comerciale ale Americii se cifrează la aproximativ 700-800 de miliarde de dolari, ceea ce reprezintă un transfer de bogăție de la americani către străinătate în schimbul consumului curent.
„Aceste deficite nu au nicio legătură cu economia. Sunt în întregime rezultatul politicilor industriale ale altor țări și al faptului că noi nu ne apărăm. (…) Am transferat aproximativ 20 de trilioane de dolari din bogăția noastră națională”, punctează fostul șef al Biroului pentru negocieri comerciale al SUA.
Lighthizer punctează că acești dolari se întorc într-adevăr în SUA, dar această reîntoarcere are loc în mare proporție sub forma investițiilor de portofoliu.
„O parte sunt investiții străine directe unde o companie vine efectiv și cumpără un teren și creează locuri de muncă. Dar cea mai mare parte nu este asta. Cea mai mare parte este pur și simplu că dețin și cumpără active americane. Dacă te gândești la Statele Unite pentru cea mai mare parte a istoriei noastre, în special după al Doilea Război Mondial, noi, americanii, eram considerați bogați pentru că dețineam mai multe active în străinătate decât străinii dețineau în America. Asta te face bogat”, afirmă Robert Lighthizer.
Deficitele comerciale au dus la încetinirea creșterii economice – Inovația se face la locul producției, dar SUA nu mai produce, deci nu mai inovează
Al doilea aspect subliniat de Lighthizer este că acest sistem a încetinit creșterea economică în Statele Unite. Potrivit acestuia, inovarea se face cel mai adesea la sau lângă locul producției, dar din moment ce SUA nu mai produce, este normal să rămână în urmă în ceea ce privește inovația.
„Să ne gândim la perioadele 1960-1980, apoi 1980-2000 și 2000-prezent: din 1960 până în 1980, am avut 14 ani de creștere a PIB-ului de peste 3%, creștere economică rezonabilă. Din 1980 până în 2000, din nou, am avut 14 ani de creștere a PIB-ului. Din 2000 până acum, am avut doar trei ani. Și unul dintre ei a fost COVID, care nu prea contează. Deci, ultima dată când am avut o creștere a PIB-ului de peste 3% a fost acum 18 sau 19 ani. Și asta coincide cu această perioadă de hiperglobalizare, unii ar spune comerț extrem de liber care a apărut în mare parte în anii 1990. Așadar, am văzut transferul de bogăție în străinătate și devenim mai săraci, apoi am văzut o creștere economică mai lentă în America.
De asemenea, am văzut o deteriorare a tehnologiei noastre, a avansului nostru tehnologic. Iar unul dintre aspectele imigrației este că te face dependent de salarii mici. Și atunci când depinzi de salarii mici, asta tinde să înăbușe inovația. Dacă te gândești când pierzi producția și pierzi locurile de muncă în producție, încetinești și inovația. Există această noțiune că, ei bine, noi vom inova și alții vor produce, dar nu funcționează așa. Majoritatea inovației are loc lângă punctul de producție. În primul rând, am inventat computerul personal. Acum nu producem aproape niciunul și niciunul fără piese străine. Am inventat semiconductorul. Acum producem 8% din cantitatea globală. Obișnuiam să dominăm acest domeniu. Am putea spune același lucru despre metalele rare. Nu le-am inventat, dar obișnuiam să dominăm acest domeniu”, explică fostul negociator șef al lui Donald Trump.
Nu doar America rămâne în urmă, ci și populația ei: Două treimi din angajații americani au doar liceul terminat, în timp ce speranța de viață a scăzut cu 8 ani de zile – „Vedem devastare”
Acesta subliniază că acest lucru se întâmplă în multe industrii, unde SUA nu au pierdut doar avansul tehnologic, ci practic au ieșit din competiție.
„Australian Strategic Policy Institute,care urmărește 64 de așa-numite tehnologii critice, spune că Statele Unite sunt în urma Chinei în 57 din cele 64. Și acestea sunt lucruri precum AI și robotică și genul de lucruri de care ai nevoie. Și dacă ai spune, ei bine, unde eram acum 15 ani? Eram în urmă în doar 3. Deci, ai văzut această deteriorare în această perioadă de hiperglobalizare sau comerț extrem de liber cu deficite comerciale uriașe și am rămas în urmă tehnologic”, afirmă Lighthizer.
Acesta adaugă: „Al patrulea și de departe cel mai important rezultat al acestui proces este că am văzut o deteriorare reală a calității vieții americanilor noștri din clasa muncitoare. Deci, în Statele Unite, două treimi dintre lucrătorii americani au doar educație de liceu, două treimi. Nu vorbim despre un grup marginal. Aceștia sunt inima societății noastre. Am văzut acești oameni pierzându-și locurile de muncă. Le-am văzut salariile stagnând timp de 25 de ani. Le-am văzut speranța de viață scăzând. Angus Deaton și Anne Case au scris o carte numită „Decesele disperării” care a demonstrat că acești oameni trăiesc acum în medie cu aproximativ opt ani mai puțin din cauza alcoolului, drogurilor și sinuciderilor.
Am văzut devastare. Nu trebuie să conduci prea mult în America pentru a vedea comunități devastate. Toate acestea, rezultatul acestui eșec al globalizării, al acestui eșec al comerțului liber. Și un alt aspect este că distribuția bogăției în America a devenit extrem de inegală. Unul dintre lucrurile mari despre America a fost această noțiune că suntem cu toții clasa de mijloc. 80% dintre noi credeam că suntem clasa de mijloc. Toți considerau că au aproximativ aceeași șansă de succes, Acum, pentru prima dată în istoria Americii, primii 1% au mai multă bogăție decât 60% din clasa de mijloc, iar pentru prima dată începând din 2000, când a avut loc această explozie a hiperglobalizării, copiii americani nu mai pot spera să trăiască mai mult și să fie mai bogați decât părinții lor. Și aș putea continua cu un indicator după altul: când eram în liceu, primii 1% aveau de aproximativ 30 de ori mai multă bogăție decât o persoană din clasa de mijloc. Acum, este de 72 de ori mai mult”.
Taxele vamale sunt parte integrantă din succesul Americii, spune Lighthizer
Robert Lighthizer dă vina pe o combinație de financializare Americii și a stoarcerii profiturilor din companii astfel încât câțiva oameni să devină foarte bogați indiferent de efectul asupra altora.
„Dacă te gândești la evoluție, America, începând cu începutul anilor 1800, a devenit din ce în ce mai bogată în mare parte datorită sistemului și ideilor lui Alexander Hamilton despre taxe vamale și subvenții pentru canale și drumuri și altele asemenea. Dar taxele vamale au fost o parte esențială. Până în anii 1870, am început să avem surplusuri comerciale. Până în 1890, eram cea mai bogată țară din lume. Și taxele vamale au fost un instrument cheie.
Dar am ajuns la al Doilea Război Mondial și apoi am avut o altă provocare. Trebuia să reconstruim Europa. Am vrut să reconstruim Japonia pentru stabilitate. Am vrut să luptăm împotriva comunismului și URSS. Acestea au fost motivațiile noastre. Și astfel, în acel moment, aveam nevoie de un sistem nou și am dezvoltat acest nou sistem comercial. Și sistemul comercial se baza pe noțiunea că vom reduce toate barierele. Dar până când am ajuns la câteva decenii după, am început să vedem țările implementând politici industriale din ce în ce mai puternice. Am început să avem deficite comerciale. (…) Și apoi zidul Berlinului a căzut. A apărut această noțiune a „sfârșitului istoriei” că de acum înainte totul va fi mai bine, vom fi numai democrații și vom avea piețe deschise și toată această măreție. Apoi, în anii 1990, a venit Clinton. (…) Facem NAFTA, facem OMC, negocierile din Uruguay, și apoi cea mai mare prostie dintre toate, acordăm statutul de națiune favorizată Chinei. Și aceste lucruri s-au întâmplat în aproximativ 10 ani. Și apoi pierdem 5 milioane de locuri de muncă în industra prelucrătoare”, afirmă Lighthizer.
Potrivit acestuia, acum suntem în „era Trump”, iar SUA sunt într-o poziție în care pot face schimbări semnificative.
„Problema este politica industrială a altor țări. Acum, președintele și alții spun că suntem înșelați prin taxele vamale, iar cu siguranță asta este adevărat. Dar în ceea ce privește ce provoacă defapt daune economiei globale și mai ales Americii, cel mai important lucru nu sunt taxele vamale. Taxele vamale sunt cel mai vizibil lucru, cel mai ușor de văzut. Dar și dacă ajungi la taxe vamale egale, tot vei avea o catastrofă pentru America. Nu va rezolva problema deloc”, arată Lighthizer.
Aceasta explică și care sunt elementele din politicile industriale care înclină balanța împotriva a ceea ce el numește „piețe deschise, comerț liber și concurență corectă”.
„Sunt mai multe, începând cu sistemul bancar. În China, au un sistem bancar în care îți spun să îți pui banii în bancă. Te obligă să primești dobânzi mici. Ei iau banii și îi pot împrumuta producătorilor din industriela ceea ce noi am considera o rată de dobândă sub piață. Și așa încurajează producția industrială. Și au majorat aceste împrumuturi de la 60 de miliarde de dolari acum câțiva ani, conform The New York Times, la aproape 700 de miliarde de dolari în ultimul an, iar asta este doar pe parcursul unui an. Deci, e sistemul bancar, e sistemul de muncă.
Dacă ai un sistem care împiedică forța de muncă să obțină partea ei corectă din profit, ții salariile jos din cauza sistemului legal… Un exemplu este sistemul Hukou din China, unde nu poți să te muți liber și să faci parte din sistem, ci rămâi în locul unde te-ai născut. Dar sunt multe alte metode: interzicerea sindicatelor, a organizării, există o mulțime de prevederi în legislația muncii, dar sunt și subvenții, restricții de acces pe piață, e sistemul de taxe pe valoarea adăugată, pe lângă sistemul fiscal în general, sunt standarde neștiințifice false pentru produse: de exemplu, europenii spun că nu ar trebui să importe pui clorinat, deși se face pentru a ne asigura că nu există microorganisme. Ei spun că asta e nesigur. Deci sunt standarde neștiințifice de genul acesta și sunt foarte multe, care sunt clar bariere comerciale”, afirmă fostul oficial al administrației Trump.
Țările cu surplusuri comerciale enorme, pe perioade lungi de timp, urmează să fie sancționate prin tarife
Potrivit acestuia, există o mulțime de factori mult mai importanți decât taxele vamale care înclina balanța împotriva SUA, iar țările cu surplusuri comerciale persistente, foarte mari, trebuiesc sancționate.
„Dacă am avea taxe vamale egale cu toate țările lumii, de exemplu zero, tot n-am avea o revenire a clasei de mijloc, n-am avea industrie, pentru că toate aceste măsuri le oferă acest avantaj inechitabil și neeconomic. Și Jameson Greer de la USTR (Office of the United States Trade Representative – n.r.) le analizează. Dar realitatea este că nu putem obține un comerț echitabil, pentru că există prea multe modalități de a-l denatura. Avem nevoie de un sistem care să impună echilibrul comercial nu pe țări, ci la nivel global. Țările nu ar trebui să poată avea surplusuri enorme, cum este China – cel mai rău exemplu –, dar și Germania sau Irlanda, care a evoluat în aceeași direcție”, afirmă Robert Lighthizer.
Întrebat cum se obține un comerț echilibrat, acesta punctează că o metodă ar fi prin certificate de import-export. Adică, pentru a importa, companiile americane să aibă nevoie de un certificat de export. O altă metodă, mai complexă, ar fi impozitarea banilor care se întorc în SUA pentru a fi reinvestiți.
„Cei 23 de trilioane de dolari care revin anual când cumpără active americane – ai putea să îi taxezi astfel încât un dolar să nu mai valoreze un dolar întreg, ci doar 80 de cenți. Astfel, ar fi mai puțin tentant pentru țări să acumuleze surplusuri. Se numește taxă de acces la capital și unii au propus-o – ar funcționa. Și apoi sunt taxele vamale.
Eu le prefer pentru că sunt ușor de înțeles, iar în al doilea rând, toate țările au deja un sistem de gestionare a taxelor vamale – au proceduri legale definite. Sunt flexibile, le poți ajusta pentru a atinge obiectivul de echilibru. Și scopul trebuie să fie corectarea tuturor inechităților și îndreptarea spre un comerț echilibrat. Dacă am avea comerț echilibrat, am genera încă un trilion de dolari în PIB intern. Ar fi un imens boom economic, iar o mare parte ar veni în industrie și din sectoare conexe. Și asta încearcă să facă președintele – să folosească taxele vamale pentru a ajunge la un echilibru, pentru o distribuire mai bună a bogăției în țara noastră”, afirmă Lighthizer.
(Citește și: ””Deșteaptă-te, Bruxelles!”. CRONICILE Nr. 75. Sumarul, titlurile, autorii, coperta”)
(Citește și: ”Realitatea deficitului comercial al SUA cu UE: Mare parte provine de la companiile americane din Irlanda și este stimulat de regimul fiscal al Americii”)
(Citește și: ”Mario Draghi: „Uitați de SUA – Europa și-a pus singură tarife vamale””)
***
Urmărește-ne pe Google News
