Digitalizarea statului român este blocată, în condițiile în care România are o infrastructură digitală solidă (internet bun, extins și ieftin), dar serviciile publice digitale sunt fragmentate și ineficiente, potrivit unui studiu Edge Institute prezentat miercuri seară. Studiul a fost realizat în colaborare cu mai mulți experți din Estonia, un etalon al digitalizării administrației și serviciilor publice.
Conform analizei, problema centrală este lipsa unei guvernanțe strategice unitare: nu există un centru clar de responsabilitate și nici o strategie operațională coerentă.
”S-au realizat multe lucruri pe hârtie, în legislație și prin proiecte izolate, însă cetățenii se confruntă în continuare cu servicii fragmentate, izolate și de slabă calitate. Factori esențiali precum identitatea electronică (eID), principiile „o singură dată” (only-once – cererea unui punct de date de la cetățean o singură dată) și „digital-first”, echivalența semnăturii electronice cu cea olografă și schimbul de date între instituții există în teorie.
În practică însă, ele sunt subutilizate sau limitate la nivelul unor instituții individuale”, conform studiului Edge Institute.
1, Maturitatea digitală a României
Acesta face o trecere în revistă atât în privința maturității guvernării digitale, cât și a modelului de guvernanță și propune un model de guvernanță capabil să genereze progres într-un orizont de doi ani.
”Ne-am concentrat asupra nivelului guvernamental central, acolo unde schimbarea trebuie să înceapă, subliniind însă că nivelurile regional și local trebuie să urmeze curând, întrucât o mare parte dintre serviciile destinate cetățenilor sunt furnizate acolo. Subliniem că o viziune și o strategie, asumate transversal de ministere și de forțele politice, sunt indispensabile. Totuși, o strategie, singură, nu schimbă nimic dacă nu se traduce direct în planuri de acțiune, bugete, indicatori de performanță (KPIs) și linii clare de responsabilitate în cadrul fiecărui minister și agenții. Fără această transpunere în operațiunile zilnice ale administrației, chiar și cea mai bună strategie riscă să rămână doar pe hârtie”, se arată în debutul analizei, care se bazează pe interviuri cu 18 organizații guvernamentale și ateliere de lucru cu Edge Institute.
Analiza punctează că România are un scor mediu de maturitate digitală: 3.1 din 10 față de aproximativ 9 din 10 în cazul Estoniei – de unde sunt experții care au contribuit la elaborarea studiului.
- Asta are ca efect servicii publice incoerente, interoperabilitate slabă, lipsă de încredere și competențe digitale minime în administrație.
Scorul respectiv măsoară indicatori precum accesul la servicii digitale, numărul registrelor și modalităților de utilizare a datelor, interoperabilitate și schimb de date între instituții și alte asemenea (vezi explicații mai sus).
2, Problema: ”România și-a construit autostrăzile digitale, dar foarte puține servicii efective rulează pe ele”
Raportul identifică 8 domenii decisive pentru transformare:
1, Strategie unificată – lipsă totală după expirarea strategiei 2014–2020.
2, Reglementări și politici – bune la nivel de lege, slabe la implementare – legislația secundară este elaborată lent și deobicei este inconsistente, conform studiului.
3, Verificarea legislației digitale actuale (“digital check”), astfel încât legile noi să fie aliniate cu țelurile de transformare digitale, este inexistentă.
4, Finanțare – haotică, dominată de fonduri UE fără viziune unitară. Există un comitet central pentru investiții digitale prezidat de președintele Agenției pentru Digitalizare României (ADR) care are mandat să asigure alinierea investițiilor >5 mil. lei cu strategia și cerințele tehnice de la nivel național în domeniul IT&C, dar deobicei deciziile comitetului sunt ignorate și mai toate proiectele primesc finanțare. Proiectele nu prioritizează interoperabilitatea și se ajunge la proiecte finanțate ce produc puțină valoare pentru utilizatori.
5, Competențe și personal – 62% dintre funcționari nu au formare digitală.
6, Platforme comune – există ROeID, ghișeul.ro pentru plăți online ș.a.m.d., dar utilizarea e voluntară, cu excepția SEAP. Experții propun ca scop obligativitate pentru anumite platforme, cu integrarea eventuală într-un singură platformă națională cu servicii cloud.
7, Capacitate de dezvoltare – extrem de fragmentată, fără standarde comune – agențiile își construiesc sisteme în mod independent, ceea ce duce încurcă interoperabilizarea serviciilor.
8, Capacitate de livrare – se confundă digitalizarea cu simpla informatizare (IT procurement), fără a se avea în vedere experiența utilizatorului final.
3, Redesenarea României digitale: avem nevoie de un vicepremier care să se occupe strict de Digital
Experții au propus pentru România un model de guvernanță digitală în patru straturi:
- Leadership politic,
- Leadership strategic apolitic și coordonare,
- Decizii obligatorii printr-un Consiliu Digital de nivel înalt,
- Capacitate efectivă de implementare.
Conform raportului, lanțul de comandă trebuie să fie scurt și clar, sub aceeași umbrelă instituțională. La nivel politic, responsabilitatea pentru transformarea digitală trebuie ridicată la nivelul unui Viceprim-ministru pentru Transformare Digitală, mandatat de Prim-ministru, cu un Government Chief Information Officer (GCIO) numit șef al cabinetului viceprim-ministrului, cu rang de secretar de stat.
Acest rol trebuie să fie în mod explicit apolitic, oferind continuitate profesională și autoritate asupra strategiei, standardelor și coordonării. Această configurație combină capitalul politic cu expertiza tehnică, evitând fragmentarea dintre ministerele de linie, se arată în analiză, unde se punctează că biroul așa-numitului Government CIO, integrat în cabinetul Viceprim-ministrului, trebuie să devină nucleul guvernanței digitale care conduce transformarea.
Se propune și un Consiliu Digital, prezidat de Viceprim-ministru și incluzând ministere, agenții și actori externi din mediul academic, cel de afaceri și societatea civilă (câte un reprezentant fiecare), care să funcționeze ca un organ de decizie – care stabilește priorități, arbitrează conflicte și aprobă investițiile ”cu autoritate și transparență”, dar și în linie cu strategia unitară națională, pe baza criteriului de interoperabilitate.
”Execuția trebuie să revină unei agenții de implementare dinamice și capabile. Aceasta poate însemna fie crearea unei noi unități agile sub autoritatea VPM, fie reformarea radicală a ADR într-o ADR 2.0, plasată sub coordonarea directă a VPM și a GCIO. Agenția trebuie să devină motorul central de livrare, responsabilă pentru platformele comune precum eID, interoperabilitatea și cloud-ul guvernamental – construind rapid, livrând servicii tangibile și demonstrând că transformarea digitală la nivelul întregului guvern este posibilă”, se arată în analiză.
4, Consiliul Digital ar trebui să se întâlnească cel puțin lunar pentru a mapa implementarea
În plus, în analiză este menționată și instituția Președintelui României, despre care se spune că are potențial să aibă un rol unic, acela de principal promotor al guvernării digitale.
”Dincolo de politica zilnică, Președintele poate asigura continuitatea între ciclurile electorale, poate promova viziunea unui stat centrat pe cetățean și poate ridica așteptările publice privind calitatea serviciilor”, se arată în studiul prezentat de experții estonieni.
”Viitorul digital al României depinde de trecerea de la promisiuni pe hârtie la implementare reală. Fortărețele politice trebuie demolate, instrumentele-cheie precum eID și interoperabilitatea trebuie să funcționeze efectiv, liderii vizionari trebuie să aducă rezultate rapide și vizibile, cetățenii trebuie să perceapă servicii care le schimbă așteptările, iar talentele de top trebuie atrase în conducerea transformării. Aceste condiții nu sunt opționale — fără ele, digitalizarea rămâne retorică; cu ele, România poate construi un stat digital centrat pe cetățean.
În paralel cu reforma de guvernanță, am elaborat planuri-model (blueprints) care stabilesc condițiile de succes, concepute pentru a fi implementate în același timp cu noul model de guvernanță. România trebuie să acționeze mai rapid și mai dinamic decât permite ritmul obișnuit al restructurării sectorului public”, arată specialiștii estonieni în raport.
Mai jos este structura simplificată propusă de aceștia:
Nivel politic:
- Crearea unui Viceprim-ministru pentru Transformare Digitală, mandatat direct de premier.
- Rol: arbitru politic, vizibilitate, prioritizare interministerială.
Nivel strategic:
- Înființarea unui Government CIO (GCIO) – un profesionist apolitic, șef al cabinetului VPM.
- Sarcini: strategie digitală națională, standarde, control al investițiilor IT.
Nivel decizional:
- Crearea unui Digital Council, condus de VPM, format din ministere-cheie, societate civilă, mediul de afaceri, academie.
- Rol: decizii obligatorii, transparență, prioritizare de proiecte.
Nivel executiv:
- Crearea unei agenții de implementare sub VPM (sau transformarea ADR în „ADR 2.0”).
- Rol: dezvoltarea platformelor comune (eID, cloud, interoperabilitate).
(Citește și: ”Discuții cu investitorii străini la Guvern: sectoarele strategice, echilibrarea balanței comerciale, digitalizarea administrației, forța de muncă”)
(Citește și: ”Alexandru LĂPUȘAN, Zitec: Deși există o tendință de curățare a achizițiilor publice pentru digitalizare de companii ”prietene cu fugiți prin Serbia” sau ”băieți cu epoleți”, încă n-am scăpat”)
***
Urmărește-ne pe Google News
