Modelul de dezvoltare al unei țări este des ”manageruit” de decidenți prin diferite stimulente și facilități. Este cazul industriei IT, care, după introducerea facilităților fiscale în România, în 2001, a înregistrat o creștere majoră și a ajuns unul din motoarele economiei și un ”instrument” de lărgire a clasei de mijloc.
Pe de altă parte, o bună parte din creșterea economică din ultimii 10 ani a fost relativ haotică, fapt relevat de datele privind structura PIB de la INS și de modalitatea în care diferitele ramuri ale economiei și-au modificat ponderile la formarea produsului intern brut.
1, Industria, marele pierzător
Economiștii arată că punerea accentului unei țări pe industrie lasă economia vulnerabilă la deteriorarea cererii externe. Germania și China sunt considerate țări care își bazează bunăstarea pe producție industrială, în timp ce literatura economică a ultimelor decenii de globalizare și mutare a producției spre țările asiatice cu costuri mici pune accentul pe tranziția spre o economie de piață bazată pe servicii și consum, condiție pentru avansarea la statutul de ”economie dezvoltată”.
În România, ponderea industriei la formarea economiei (PIB) a scăzut cu aproximativ 7 puncte procentuale (pp) din 2015 până în 2024, de la 24,1pp în 2015 la 17,3pp în 2024.
Această pierdere a fost contrabalansată de componentele servicii și consum (comerț cu ridicata și amănuntul + transport + HoReCa), care au preluat rolul de principal motor al creșterii, pe măsură ce economia a făcut tranziția de la o economie centralizată la o economie de piață cu influență mai redusă a statului.
De notat totuși că o economie industrializată are multiple ramificații ”venoase”, nu doar în valoarea adăugată din economie, ci cât mai ales în inovație (inovația are loc ori la fabrică ori lângă), în sistemul de educație (mai mulți ingineri) și în ecosistemele de afaceri locale și sectorul de transporturi.
Notă: Pentru 2024 datele PIB sunt semidefinitive.
În 1989, industria avea o pondere în PIB de 49,1%, procent cu care Romania se situa pe locul 6 la nivel mondial, după Irak (82%), Botswana (56,3%), Kuwait (52,1%), Bulgaria (51,6%) și Oman (49,2%). Pentru o comparație cu țări europene, în același an, în Iugoslavia industria avea o pondere de 45,6%, în Polonia ponderea era de 42,8%, în Ungaria și Cehoslovacia de 31%, iar în URSS de 30%.
În ceea ce privește pierderea de pondere a industriei din ultimii 10 ani, aceasta a venit însă nu doar pe un context de ”servicizare” a economiei, ci și pe un fundal de dezindustrializare lentă a Germaniei – marele partener comercial al României, țara noastră fiind parte integrantă din lanțul de producției european – și stagnare/scădere a producției industriale interne.
Mai mult, pe parcursul a ultimilor 5 ani se evidențiază tendința de scădere a numărului mediu de angajați al unei companii, cu excepția sectorului de construcții. Cel mai relevant, o firmă din industrie a avut anul trecut în medie 19 angajați față de 31 în urmă cu cinci ani.
2, Lipsa investițiilor în agricultură, fragmentarea terenurilor și dependența de vreme
Pe lângă ramura industrie, agricultura este sectorul care și-a pierdut cel mai puternic din pondere la formarea PIB, pe măsură ce PIB-ul s-a majorat.
Ponderea agriculturii a variat cel mai puternic în funcție de vreme, extremele pe vremea fiind de 13,3% în 1979, și 20,2% în 1971, respectiv 16% în 1989. La nivel regional, în 1989, ponderile agriculturii erau următoarele:
- 16,8% în URSS,
- 13,5% în Ungaria,
- 13% în Polonia,
- 11,3% în Iugoslavia.
În ultimii 10 ani (2015 vs. 2024), agricultura a pierdut încă 1,4pp ca pondere – de la 4,2% în 2015 la 2,8% în 2024. După Revoluție, în România, una din cele mai mari ponderi a fost de 6,5% în 2007.
Potrivit economiștilor, productivitatea agriculturii românești rămâne însă la un nivel scăzut din cauza lipsei de investiții în echipamente și irigații, lipsei de profesionalism și a fragmentării terenurilor, care grevează potențialul agricol – țări cu suprafețe agricole de 2 ori mai mici au producție agricolă dublă, cum este cazul Marii Britanii sau Olandei.
În plus, România are o producție în mare parte sezonieră și dependentă de vreme, cu oscilații mari ale producției, care în bună parte este de cereale care merg la export.
România are o producție disproporționat de mică la legume, raportat la potențialul terenurilor și al climei
Un tablou al producției României de legume-fructe arată că țara noastră își irosește potențialul și, în ciuda proporției terenului agricol în total suprafață, suntem cu mult în urma statelor comparabile ca potențial de producție și consum:
- Suprafața agricolă a României este de 12,714 milioane de hectare, ceea ce reprezintă 8,1% din suprafața totală agricolă a Uniunii Europene. Din această suprafață, 8,407 milioane sunt teren arabil, sau 8,7% din întregul teren arabil din UE, ceea ce plasează țara noastră pe locul 5 între țările membre.
- Cu toate acestea, producția românească de fructe și legume proaspete a reprezentat anul trecut doar 1,9% din producția totală a UE. La unele legume, producția noastră e incredibil de mică: statele nordice, de exemplu, ne bat la producția de castraveți.
3, IT-ul, campionul tranziției
Sectorul IT&C este la nivel de sector restrâns unul din cei mai constanți cu creșteri ale afacerilor, mari, în aproape toți anii analizați (excepție 2024), inclusiv în anul 2020 – element ce adaugă reziliență și robustețe economiei (vezi grafic INS – cu albastru închis sectorul IT).
IT-ul a câștigat 1,9-2,0 puncte procentuale la ponderea în PIB între 2015 și 2024, care a ajuns la 6,9% la finalul anului anterior. IT-ul nu are doar o creștere structurală și o contribuție cumulată robustă la avansul PIB și al clasei de mijloc, ci și un potențial (neutilizat) în domeniul digitalizării având în vedere calitatea specialiștilor locali.
Dezvoltarea IT-ului și intrarea marilor firme din afară a sprijinit inclusiv piața de construcții din moment ce s-au ridicat în centrele urbane mari clădiri de birouri.
4, Construcțiile, fundație pentru economie
În perioada comunistă, cel mai bun an pentru construcții a fost 1977, anul cutremurului, în care ponderea acestui sector în PIB a fost de 9,6%, în creștere semnificativă față de 1976, când ponderea a fost de doar 6,3%. După Revoluție, cel mai bun an pentru construcții a fost 2008, ponderea acestui sector în PIB ajungând înainte de criză la 12%.
Față de 2015, când ponderea în formarea PIB a fost de 5,9%, construcțiile au câștigat 2 puncte procentuale – ajungând la 7,9% din PIB în 2024, grație investițiilor publice susținute inclusiv de fonduri europene și celor rezidențiale, care au accelerat puternic în perioada de dobânzi scăzute imediat după apariția pandemiei.
5, Comerțul, rege și indicator al dezvoltării – devenit slăbiciune
În aceeași perioadă, comerțul, HoReCa și sectorul de transporturi au câștigat 3,5 procente ca aport la PIB: de la 17,0% în 2015 la 20,5% în 2024. Creșterea este una naturală având în creșterea nivelului de trai, dar și diversificarea și sofisticarea cererii de consum, care presupune ieșiri mai dese la restaurant, vacanțe sau alte tipuri de cheltuieli așa-zis discreționare (de nevoi personale).
Majorarea consumului, venită însă pe fondul unei injecții record de bani împrumutați (deficitele bugetare mari din ultimii ani), a dus la o deteriorare majoră a balanței comerciale și celei de cont curent: asta înseamnă că o bună parte din cererea de consum se satisfice din import, adică banii locali creează locuri de muncă și bunăstare în alte țări.
Este cazul și de la turism: cheltuielile turiștilor români din 2024 pentru vacanțe în străinătate și turism de afaceri au fost de 9,6 miliarde de euro, o valoare record, cu o contribuție de peste 10% la deficitul total de cont curent.
(Citește și „Turismul intern, mai mult decât o vacanță: De ce contribuie turismul la PIB cu doar 2,5%, mult sub potențial. Cum stau alte țări și ce ne ține înapoi”)
6, Servicii
Dezvoltarea ofertei de servicii este și ea naturală în condițiile decalajului structural post-Revoluție, iar tendința de creștere a ponderii serviciilor este naturală. Ca idee, în ultimii 40 de ani, serviciile și-au majorat ponderea de la 25% la 70% în Japonia, și de la 30% la peste 70% în Germania. În aceste țări, însă, industria a rămas la ponderi mai apropiate de 25% decât de 15%, cum e cazul României.
Ca idee, în 2024, numărul companiilor care au avut ca activitate principală servicii de piață a ajuns să reprezinte 53,3% din total, pe locul secund plasându-se cele care activau în comerț (26,1%). Firmele prestatoare de servicii avut de altfel cea mai accentuată creștere a ponderii, depășind jumătate din numărul total de firme în 2021 (50,1%). Ascensiunea este totuși una continuă privind înapoi. O scădere semnificativă a numărului de companii s-a consemnat în cazul activității de comerț, pe o perioadă de 5 ani diminuarea fiind de 3,3 puncte procentuale.
Activitățile de servicii de piață sunt cele au crescut cel mai mult și în cazul numărului mediu de salariați. Astfel, în 2024, în servicii au activat în medie 39,5% din angajații români, în timp ce în 2020, numărul acestora era de 36,3%, cu 3,2 puncte procentuale mai puțin.
România încă e totuși în urmă la capitolul servicii, cu o pondere a totalului serviciilor în structura PIB de 62,5% în 2024, conform prognozei de primăvară 2025 a Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză (CNSP).
Comparativ, în 2005, ponderea serviciilor totale în structura PIB a fost de 49,4%, conform datelor istorice ale CNSP.
Notă: La total servicii sunt incluse mai multe activități, printre care și intermedieri financiare și asigurări, tranzacții imobiliare, activități profesionale, științifice și tehnice, activități de servicii administrative și activități de servicii suport, sectorul public și cel de apărare, plus sectoarele de sănătate/educație, cultură etc.).
Comparație și față de acum 5 ani: industria tot iese pierzătoare
Totodată, din punctul de vedere al cifrei de afaceri, în 2024 pe primul loc s-au situat, după cum era de așteptat, companiile cu activitate principală de comerț (39,7%), întreprinderile din construcții deținând doar 8,9% din totalul cifrei de afaceri. Totuși, pe măsură ce investițiile publice și private în imobiliare au crescut, ponderea construcțiilor a crescut mult față de acum 5 ani, când nu conta decât pentru 6,7% din totalul afacerilor din economie.
Marea scădere se înregistrează în cazul industriei, care a scăzut de la 33,1% în 2019 la 29,7% din toată cifra de afaceri din economie în 2024. În cazul serviciilor, cifra de afaceri din 2024 a fost de 21,7%, mai mare cu 1,5 pp față de 2019.
Schimbări mari la cine aduce valoare adăugată în economie
În materie de cine produce valoare adăugată în economia României, cele mai mari modificări față de acum 5 ani sunt consemnate în favoarea construcțiilor și serviciilor.
Schimbările la valoarea adăugată brută din cadrul fiecărui sector analizat pe o perioadă de 5 ani:
- Industrie – scădere de la 33,8% în 2019 la 29,1% în 2024
- Construcții – creștere de la 8,8% în 2019 la 11,9% în 2024
- Comerț – scădere de la 22,2% în 2019 la 20,6% în 2024
- Servicii – creștere de la 35,2% în 2019 la 38,4% în 2024
(Citește și: ”Capitalul românesc – masa critică: ar trebui să urmeze explozia reacției în lanț”)
(Citește și: ”Poziția geoeconomică a României: Coridorul Vertical pe energie și transporturi, Coridorul de Mijloc pe comerțul cu Asia”)
***
