Incertitudinile legate de politicile guvernamentale pe care le va aplica administrația Trump se exprimă cel mai bine prin evoluția piețelor financiare și în special prin evoluția dolarului. Până acum, în ultima lună, bursele americane au evoluat lateral, în așteptare, în timp ce dolarul a consemnat o tendință de depreciere ușoară similară cu cea din timpul primei administrații conduse de Donald Trump, cu toate că planurile economice par să fie mult mai bine pregătite și gândite de această dată, scrie Bloomberg.
În 2017, dolarul s-a tot depreciat în primul an de mandat Trump, până la marile reduceri de taxe din decembrie și a crescut în special după implementarea primelor tarife vamale din primăvara lui 2018. La fel, arată Bloomberg, dinamicile viitoare ale piețelor financiare și a dolarului vor depinde de cum vor evolua policile economice ale administrației, iar aici intervine decisiv o serie de zvonuri și speculații de pe Wall Street despre un potențial așa-numit „Acord Mar-a-Lago”.
Acordul Mar-a-Lago = un dolar mai ieftin
Aceste zvonuri și speculații au bază în declarații ale președintelui Trump și ale oficialilor din subordinea sa, printre care și ministrul finanțelor de la Washington, Scott Bessent.
Principalul element al strategiei are legătură cu faptul că administrația vrea un dolar mai ieftin în raport cu celelalte valute globale, precum și dobânzi mai mici. În același timp, oficialii SUA par dispuși să folosească anumite pârghii fiscale și negocieri comerciale pentru a atinge aceste obiective.
În ceea ce privește un acord explicit pentru devalorizarea dolarului, precedentul a fost stabilit în 1985 cu așa-numitele Plaza Accord, când oficialii națiunilor din blocul capitalist au intervenit în mod concertat pentru a reduce valoarea internațională a dolarului – asta a dus la o perioadă îndelungată de prosperitate economică. Acum, administrația Trump ar dori să urmeze un model similar, numele acestui eventual acord provenind de la ideea că el va fi semnat la reședința președintelui Trump din Mar-a-Lago, Florida.
Scott Bessent, secretarul Trezoreriei în administrația Trump, a sugerat în mai multe interviuri că un astfel de acord ar putea implica investiții străine directe mult mai mari în SUA ale aliaților și partenerilor comerciale, pentru a evita un conflict comercial și tarife mai mari, precum și o coordonare a politicilor valutare pentru a întări monedele altor țări, făcând exporturile americane mai competitive.
Strategia alternativă
Alternativ, ca strategie de rezervă, Bessent deja a reevaluat bornele de succes ale administrației, el reușind să îl convingă pe președintele Trump că relevantă nu este dinamica bursei, ci tendința costului de finanțare pe 10 ani, care a și tot scăzut în ultimele săptămâni de la 4,8% la 4,3% cel mai recent, reușind să tragă în jos și dolarul american.
Dinamica ratei de dobândă pe 10 ani din SUA este vitală pentru tendința economiei americane, ea reprezentând costul de finanțare al economiilor reale și financiare. Importanța dobânzii pe 10 ani este dublată de faptul că în acest an ajung la scadență multe credite din sectorul privat luate la dobânzile zero din perioada 2020-2021 (finanțările pe 5 ani), la care se adaugă refinanțările din acest an ale Trezoreriei americane, care se ridică la circa 7 trilioane de dolari.
La tendința recentă a dobânzii pe 10 ani din SUA a stat și faptul că oficialii SUA vorbesc despre reducerea deficitului bugetar al SUA, într-un singur an, de la 6,7% din PIB (1,9 trilioane de dolari) la 3% din PIB. O asemenea reducere ar transforma excedentul de cerere din economia americană într-un deficit de cerere, care ar împinge cel mai probabil economia SUA în recesiune. Recesiunea ar aduce însă dobânzi mai mici, petrol mai ieftin și un dolar mai slab.
Toată această zvonistică este alimentată de un document scris și publicat în noiembrie 2024 de Stephen Miran, fost economist la Trezoreria SUA, șef de fond speculativ pe Wall Street și actualmente președinte al Consiliului Consultanților Economici de la Casa Albă. Documentul, scrie Bloomberg, este „surprinzător de ambițios” prin faptul că argumentează că tarifele pot produce venituri bugetare substanțiale, iar dacă ele ar fi „compensate prin ajustări valutare, tarifele prezintă riscuri inflaționiste sau efecte adverse minimale”.
Miran este un susținător puternic al politicii protecționiste a lui Donald Trump în ideea „restructurării sistemului comercial global” în favoarea americanilor.
Problema: tarifele mai mari = dolar mai puternic
Elementul cheie care ar putea da peste cap orice eventuală strategie de devalorizare a dolarului este faptul că tarifele vamale pe care ar dori să le implementeze administrația Trump ar putea duce la o creștere puternică a dolarului și implicit a dobânzilor. Bloomberg notează însă că, până acum, singurele tarife importante, aplicate efectiv, sunt tarifele suplimentare de 10% pe importurile din China – mult sub cele propuse de președintele Trump în campania electorală.
„Pe frontul politicii comerciale – care, împreună cu politica fiscală reprezintă elemente de bază pentru evoluția unei monede – a existat până acum mai multă vorbă decât acțiune. Participanții la piețe par să interpreteze abordarea administrației mai degrabă ca fiind axată pe negocieri comerciale decât pe tarife aplicate efectiv”, arată Jonas Goltermann, economist la capital Economics, citat de Bloomberg.
În cazul în care administrația urmărește strategia de depreciere a dolarului și de reducere a costurilor de finanțare din piețe, orice tarife vamale anunțate ar trebui să „dezamăgească”, mai scrie Bloomberg, care notează că principalele valute nu s-au depreciat în mod semnificativ nici miercuri, după ce președintele Trump a anunțat tarife de 25% pe importurile auto din UE sau a repus pe masă tarifele pe Canada și Mexic, amânate în debutul lunii februarie.
Totodată, deși ideea unui „Acord (valutar) Mar-a-Lago” este ambițioasă, există scepticism în rândul participanților la piață cu privire la fezabilitatea sa. China, de exemplu, ar putea fi reticentă să-și aprecieze moneda, având în vedere problemele economice interne și faptul că încearcă să iasă dintr-o perioadă slabă prin exporturi. În plus, multe guverne și bănci centrale au renunțat la intervențiile directe pe piețele valutare, preferând politici monetare flexibile.
(Citește și: ””Toți oamenii președintelui”: Cum arată echipa economică a lui Donald Trump, al 47-lea președinte al Americii”)
***
Urmărește-ne pe Google News
