Sănătatea ca domeniu de siguranță națională: 4 fronturi

Sănătatea se află pe lista scurtă a sectoarelor strategice – ea influențând atât economia, cât și disponibilitatea populației de a fi aptă să înfrunte crizele care bat la ușă. E momentul de-a fi revizuiți și întăriți patru piloni care să asigure fiabilitatea și eficiența sistemului nostru de sănătate: prevenția, intervenția, tehnologia și abordarea strategică.
Acestea au fost premisele de la care au pornit discuțiile din cadrul Conferinței CDG ”Sănătatea – o componentă socială care devine domeniu de siguranță națională”, organizată marți de CursdeGuvernare.ro în format hibrid, la Parlamentul României – Comisia de Sănătate din Senat.

La dezbatere au participat:
Prof. Dr. Adrian STREINU CERCEL, președintele Comisiei de Sănătate din Senatul României / Carmen Orban – senator, Comisia de Sănătate / Andrei Baciu – deputat, Comsia de Sănătate din Camera Deputaților / Elisabeth Brumă, Director reglementări și norme de contractare – CNAS / Dr. Adrian Marinescu – manager Spitalul ”Matei Balș” / Dr. Simin Aysel Florescu  – managerul Spitalului de boli infecțioase ”Victor Babeș” / Dr. Claudiu Cheleș – General manager Gilead Sciences  Romania / Raluca Sîmbotin – Policy Lead, MSD România / Dan Zaharescu – director Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM) / Iulian Petre – Vicepreședinte Coaliția Organizațiilor de Pacienți cu Afecțiuni Cronice din România (COPAC). (Moderator: Corina PREDA PISC, Deputy CEO, Smartlink Communications)

Prezentăm mai jos principalele idei expuse de fiecare dintre speakeri, precum și răspunsurile la întrebări și probleme, urmând ca în zilele următoare să revenim cu prezentarea video și transcript a fiecăruia.
Conferința a fost transmisă integral Video-Live aici-LINK.
(Redacția)

***

Cele mai importante concluzii:

• Noul model de sănătate discutat acordă o importanță foarte mare medicinei preventive. În noul cadru, vaccinarea va fi obligatorie pentru toți medicii de familie. De asemenea, aceștia vor avea obligația să-și consulte, într-un interval de 2-3 ani toți pacienții de pe liste, iar aceștia să primească brățările de monitorizare care să permită colectarea de date privind sănătatea lor.

• Pentru a se putea asigura finanțarea adecvată a sistemului de sănătate este necesară o amplă reformă, susțin specialiștii, posibile soluții fiind preluarea dee către UAT-uri a unor cheltuieli administrative (apă, curent, canalizare), eliminarea excepțiilor de la plata contribuțiilor, folosirea taxelor pe viciu pentru finanțarea sănătății, plata salariilor medicilor de la bugetul de stat, nu de la bugetul Casei.

• Pentru creșterea ratelor de vaccinare este nevoie de o nouă lege a vaccinării.

• România ar putea introduce investițiile în prevenție în cadrul investițiilor prioritare finanțate din viitorul buget multianual al UE, după modelul Franței.

Acestea ar fi concluziile principale desprinse după o perie pe declarațiile tuturor speakerilor de la conferința organizată marți, de Conferințele CDG, la Palatul Parlamentului.

(Redacția)

***

Prof. Dr. Adrian STREINU-CERCEL, Președinte, Comisia pentru Sănătate din Senatul României: Indicatorii de sănătate se schimbă în 10-20 de ani. Odată ce noul calup de prevenție va începe să funcționeze, se vor vedea îmbunătățiri ai indicilor de calitate a vieții

Indicatorii de sănătate nu se îmbunătățesc de azi pe mâine, însă odată cu introducerea noului cadru normativ și a implementării sale efective, în special a componentei privind prevenția, ”o să vedem că vom diagnostica precoce o serie de pacienți cu diverse patologii. Aceste patologii vor avea acces în sistemul de sănătate astfel încât să fie rapid ținute sub control și dintr-o dată se vor îmbunătăți indicii de calitate a vieții și perspectiva de viață a acestor persoane”, este de părere Streinu-Cercel, președintele Comisiei pentru Sănătate din Senatul României. El a precizat că introducerea noii legislații va dura doi ani, iar implementarea, toate modificările fizice pentru punerea sa în operă, alți doi.

Principalele declarații ale lui Adrian Streinu-Cercel:

• În noul model de sistem de sănătate pe care îl discutăm în cadrul Comisiei pentru Sănătate din Senatul României, acesta este draftul de design al sectorului de sănătate. Începe cu persoana sănătoasă, cu două calupuri, prevenție și educație medicală, monitorizare și evaluare priodică cu dispozitive de monitorizare a sănătății la domiciliu și respectiv evaluări periodice. Acesta este calupul de medicină preventivă, este cel mai important din noul sistem de sănătate pentru că noul sistem de sănătate se va referi la persoane sănătoase. În momentul în care se îmbolnăvește atunci intră pe căile tradiționale în vederea vindecării.

• Adăugăm aici modul în care pacienții vor fi referiți pentru intervenție. Mijloacele de intervenție sunt reprezentate de accesul la servicii medicale, la platforma centralizată, la portalul pacientului, la portalul medicului, la portalul asistentului medical virtual, la biroul mobil de accesibilitate.

• Altfel spus, ceea ce ne dorim în viitorii ani de zile este ca acest asistent medical care este o persoană fizică și care stă în fața unui monitor, primește solicitarea de la cineva, cum ar fi în sistemul actual 112 – dar va fi alt număr de acces, pune în funcțiune unitatea mobilă respectiv acest birou mobil de accesibilitate care are echipamente de tip point-of-care, de făcut analize, se duce acasă la persoana respectivă, îi face analizele, aruncă analizele în cloud. În cloud va da peste medicii care sunt de serviciu și fiecare cu orarul stabilit, dacă este cu roșu înseamnă că e în consultație, dacă e cu verde înseamnă că e liber, iar acest sistem virtual referă pacientul la cel mai apropiat medic de specialitate. Se câștigă timp și se previn o serie de complicații care în momentul de față nu pot fi prevenite. După care persoana este asistată, diagnosticată, este monitorizat tratamentul, are elemente de follow-up, elemente de programare la follow-up și mai mult, elemente de reabilitare și recuperare. Cred că am răspuns la cele patru elemente, prevenție, intervenție, tehnologie și abordare strategică – pentru că tot sistemul este digitalizat.

• Doi colegi din Comisie vor pleca în scurt timp în Estonia ca să vadă cum funcționează sistemul digital din Estonia, în așa fel încât să nu mai inventăm noi apa caldă și roata și să avem elemente de pornire cât se poate de concrete.

• Luăm în calcul o serie de gadget-uri de preluat o serie de parametrii a funcțiilor vitale, cum ar fi pulsoximetru, cum ar fi brățările care au câte 3-5 determinanți – tensiune arterială, glicemie etc – și care vor ajunge pe masa medicului de familie în timp real. Dacă așteptăm să ni se întâmple ceva, oamenii ajung la medic când îi doare ceva. Dar tensiunea îți dă ceva dureri de cap, uneori ceva amețeli, dar pe urmă nu îți dă nimic, diabetul știm că nu doare până când nu faci călcâi diabetic. Sunt lucruri pe care trebuie să le monitorizăm în prealabil astfel încât intervenția ulterioară să fie una concretă de prevenire a celorlalte complicații care derivă din boala de fond.

• Luăm în calcul acest lucru (măsuri de condiționare a statului de asigurat de controale periodice, măsuri de prevenție, n.r.), dar mai mult decât atât, maniera în care se va desfășura activitatea privată în sectorul de stat va da posibilitatea apariției asigurărilor private de sănătate. Pentru că în momentul de față este o scurgere de personal dinspre stat spre privat și nu e OK. Și atunci avem un platou tehnic care în foarte multe locuri este foarte bine pus la punct. Acel platou tehnic trebuie să fie la îndemâna celor care vor să facă după orele de program activitate privată în unitățile de stat în așa fel încât să beneficieze de personalul pe care îl cunoaște, beneficiază de tot platoul tehnic și beneficiază inclusiv de platforma farmaceutică. Calitatea actului medical va crește considerabil.

• Avem în actuala legislație posibilitatea ca pacientul să își aleagă doctorul. Nu prea funcționează așa. Pe sistemul pe care vi l-am arătat aici, asigurarea privată îi va da posibilitatea să meargă la un anume medic.

• Indicatorii de sănătate nu se îmbunătățesc de azi pe mâine. Odată cu introducerea acestui cadru normativ care va dura circa doi ani de zile urmează o perioadă de implementare a lui de alți doi ani de zile, timp în care trebuie făcute toate modificările fizice pentru punerea în operă a ceea ce gândim noi în momentul de față. Din punct de vedere al indicatorilor propriu-ziși, ei se schimbă între 10 și 20 de ani, nu de azi pe mâine. Dar dacă acest calup de prevenție începe de funcționeze o să vedem că vom diagnostica precoce o serie de pacienți cu diverse patologii. Aceste patologii vor avea acces în sistemul de sănătate astfel încât să fie rapid ținute sub control și dintr-o dată se vor îmbunătăți indicii de calitate a vieții și perspectiva de viață a acestor persoane. Totul este în dinamică.

• Știm cu toții că în fața noastră există un grup de antivacciniști care este foarte vocal. Am avut curiozitatea să mă uit pe grupurile de doctori care promovează vaccinarea și vezi acolo 200-300, maxim 400. Te duci pe un grup de antivacciniști și vezi că sunt cu sutele de mii. Din păcate informația de proastă calitate prinde foarte bine. Trebuie să facem corp comun, noi și farma, pentru a promova ce credem că este de bun augur.

• La nivelul Ministerului Sănătății se analizează vaccinurile noi dezvoltate și în ce măsură afecțiunea respectivă este o problemă de sănătate publică, după care se decide introducerea vaccinului respectiv în programul național de imunizări.

• Noi am avut o experiență cât se poate de neplăcută cu HPV, care deși era pus la dispoziție gratuit și încerca să acopere o cohortă de peste 150 de mii de copii, respectiv circa 85 de mii de fetițe între 13 și 15 ani, a fost un fiasco. De ce? Pentru că media a făcut un program împotriva campaniei de vaccinare. E adevărat că și noi, sistemul de atunci, a pornit cu ”nu” în față, când i-a întrebat pe părinți ”dacă nu sunt de acord cu vaccinarea”. Atenție când formulăm astfel de mesaje. Acum campania de HPV a început să meargă foarte bine. Este și compensat, încercăm să extindem compensarea până la 26 de ani. Este și pentru băieți.

• Partea proastă este că acestă scădere a vaccinării a afectat întreagă planetă. Trebuie să vorbim pe șleau pentru ca lumea să înțeleagă exact ce le zicem. Dacă le spunem că dacă nu îți vaccinezi copilul și copilul face boala atunci tu plătește tratamentul, se schimbă datele problemei. Dacă nu vii la controale repetate și te cheamă și nu vii, îți pierzi asigurarea de sănătate și te pune la plată. În Germania dacă nu te duci să îți faci controlul ai o problemă.

• În noul cadru, vaccinarea va fi obligatorie pentru toți medicii de familie. În momentul de față sunt medici de familie care nu au în contractul cu Casa și vaccinarea ceea ce este impardonabil. Va deveni o obligativitate.

• Tratamentul antiretroviral, România este un exemplu din acest punct de vedere și dovada este că 60% din cohorta de copii din România diagnosticați la sfârșitul anilor ’80, începutul anilor ’90 sunt în viață, sunt într-o condiție bună imunologică, au și familii și mai fac și copii. Deci se poate.

• Când ai o boală cronică apare ceea ce se cheamă oboseală terapeutică. Eu am hipertensiune și trebuie să iau un bumb pe zi. Credeți că nu mi se întâmplă să uit? Noi trebuie să venim să-i ajutăm cu modalități de a crește aderența cu tot felul de instrumente (cum ar fi organizatorul de medicamente pe zi, alarme etc). Cu tehnologia putem surmonta această problemă de aderență.

• Plecând de la forma în care acest design de sector de sănătate se va dezvolta, următoarea mișcare este să luăm legătura cu G6, cu universitățile de farmacie și medicină și să insistăm să introducă în curriculă capabilitatea medicului care termină facultatea de medicină să lucreze pe echipamente point-of-care. Să faci o hemoleucogramă nu mai e un mister, să faci niște teste de bio-chimie nu mai e un mister, să faci un test de urină în sistem automat nu mai e un mister. Trebuie puse la dispoziția studenților în așa fel încât să fie obișnuiți cu ele.

• Lucrăm și la problema de rezidențiat în așa fel încât să schimbăm puțin problema de intrare în rezidențiat. Ne plângem că nu avem specialiști în varii zone. Autoritățile locale trebuie să vină în universități și să își racoleze studenții ca viitori specialiști în zona respectivă și să le pună la dispoziție modalități de formare profesională în specialitatea pe care și-o doresc. Aceleași problemă le au toate țările din UE, din SUA.

• Îmi doresc ca accesul la servicii medicale să fie imediat. Medicul de familie va avea obligația ca toate persoanele de pe listă să fie pe un scadențar așa încât în 2-3 ani toți să fie văzuți și să primească brățările de monitorizare și să aibă date referitoare la acei pacienți. Acum, din contractul cu Casa iau doar ce-mi convine. Nu se poate.

• Mai este o modalitate să creștem veniturile și anume UAT-urile să asigure apă, canal, curent etc. A fost așa ceva la începutul anilor ‘90 și mergea foarte bine. Încă un lucru, salariile trebuie asigurate din bugetul de stat și nu cum este acum din bugetul pe care îl are fiecare unitate spitalicească prin contractul cu Casa. Aceia sunt bani care trebuie folosiți pentru servicii de sănătate și nu pentru plata salariilor, curentului, apei, gunoiului etc.

• În conformitate cu Constituția, orice cetățean din România are dreptul la sănătate și la servicii de sănătate. Întrebarea este de ce ne facem noi că avem asigurări de sănătate, în contextul în care Ministerul de Finanțe deschide finanțare lunară pentru luna respectivă. Mai mult, vine cu un buget care este până în luna septembrie bazându-se că în august va face rectificare și se vor completa cele trei luni. Așa funcționăm în momentul de față. Trebuie să se introducă sistemul multi-anual așa încât să se poată dezvolta sistemul de sănătate într-o perioadă și trebuie să avem o suprapunere între prevenție și curativ, cel puțin cinci ani de zile. În cinci ani ar fi numai bine să vedem că această treabă de prevenție funcționează și începe să dea și rezultate. Și apoi vor începe să scadă banii din curativ.

Carmen Orban, senatoare, membră a Comisiei pentru Sănătate: Vrem să păstrăm în sistem și medicii care nu au luat rezidențiatul

Parlamentarii iau în calcul posibilitatea de a păstra în sistemul de sănătate atât medicii care au luat rezidențiatul cât și medicii care nu au luat rezidențiatul, pentru cei din urmă căutându-se soluții pentru a devenit medici cu competențe limitate în sistemul de sănătate, a declarat senatoarea Carmen Orban, membră a Comisiei pentru Sănătate.

Principalele declarații ale lui Carmen Orban:

• Legea sănătății se referă la omul sănătos. Cu asta începem și este foarte mult de lucru aici. Domnul profesor Streinu-Cercel a explicat foarte frumos care este intenția și ce ne dorim noi să obținem cu această lege. Anul trecut a fost o inițiativă legislativă, legată de prevenție, aceea cu abonamentele de fitness deductibile. Legea a trecut dar înțeleg că nu a mai fost aplicată deoarece s-a redus cuantumul de la 400 de euro la 200 de euro. Noi avem o intenție să repunem pe tapet acest lucru deoarece prevenția este un capitol extrem de important pentru sănătatea noastră.

• Legea sănătății este un proiect foarte ambițios al nostru. Ne-am apucat de acest domeniu. Va fi foarte greu de făcut dar are foarte multe aspecte asupra cărora trebuie să ne aplecăm. Un domeniu foarte amplu este legat de spitale și de maparea spitalelor, să știm exact fiecare spital ce servicii medicale oferă și poate oferi și cum putem oferi activitatea spitalului respectiv sau cum putem schimba elemente care nu sunt funcționale pentru a avea cât mai multe spitale funcționale. Pentru că acesta este scopul: să avem cât mai multe spitale funcționale, nicidecum să închidem spitalele.

• Vrem să știm exact fiecare spital ce servicii medicale poate oferi. Vrem să știm la societățile medicale de profil care este strategia lor, pentru că vrem să o aplicăm în legea sănătății. Vrem să abordăm inclusiv medicina pre-spital. Ambulatoriile reprezintă un capitol foarte amplu.

• Educația, la fel, este un capitol foarte amplu. Sunt implicate și vrem să implicăm inclusiv universitățile legat de posibilitatea de a păstra în sistemul de sănătate atât medicii care au luat rezidențiatul cât și medicii care nu au luat rezidențiatul și să îi transformăm în medici funcționali în sistemul de sănătate, cu competențe limitate.

• Un capitol important o să îl aibă și asigurările de sănătate. Acest lucru este de asemenea foarte important.

• Sunt foarte multe aspecte pe care vrem să le introducem în legea sănătății, inclusiv asociațiile de pacienți au un cuvânt foarte mare de spus.

• Să nu uităm mediul de afaceri, să nu uităm farma, să nu uităm Colegiile medicilor, Casa Națională de Asigurări și Ministerul de Finanțe… Sistemul de acreditare al spitalelor trebuie de asemenea regândit, și sistemul de decontare sau cel de finanțare al anumitor spitale. Sunt aspecte extrem de importante asupra cărora ne aplecăm cu toții. Ne-am apucat de treabă și la momentul respectiv cu toții veți fi invitați să vă alăturați grupului de lucru și să spuneți modificări și propuneri legislative pe domeniul dvs. de competență. Numai așa putem să sperăm că vom avea o nouă lege a sănătății funcțională, modernă și care să răspundă tuturor nevoilor.

• Este mult de lucru, dar suntem optimiști. Avem aici și echipa din Comisia de Sănătate a Camerei Deputaților și avem un consens politic pentru că în comisiile de sănătate, indiferent de partidul din care fac parte toți membrii din Comisia de Sănătate au fost de acord că este nevoie de această lege și sprijină modificarea acestei legi.

• Sperăm că în curând o să avem o lege echitabilă, funcțională, modernă, de care cu toții avem nevoie.

Elisabeth BRUMĂ, Director, Reglementări și Norme de Contractare, Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS)

Bugetul Casei Naționale de Sănătate (CNAS) este cu 20-30% mai mic decât necesar, iar OUG 31/2024 (așa-numita ordonanță trenuleț) prevede și o limită de cheltuieli lunare care complică și mai mult finanțarea sănătății, a avertizat Elisabeth Brumă, director Reglementări și Norme de Contractare în cadrul instituției.

Cele mai importante declarații ale lui Elisabeth Brumă:

• O fundamentare de buget se face pe necesar și știți că, de fiecare dată, Ministerul Finanțelor ne-a tăiat din cât am cerut și ne-a aprobat cu cel puțin 20%, spre 30% din necesar. La o fundamentare mergi pe un istoric, pe o statistică, dar pui și nevoia neacoperită și mai pui și o estimare financiară a ceea ce vrei să faci legislativ și pentru care ai nevoie de bani.

• Odată cu Ordonanța 31 (Ordonanţa de urgenţă nr. 31/2024 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative – n.red.) avem o limită de cheltuieli lunare, care iar ne pune capac. Nu apuci să-și satisfaci nici nevoia exprimată. Nevoile de sănătate trebuie acoperite acum, mai ales dacă ne apucă să facem, într-adevăr, prevenție. Spunea colega noastră că, dacă te apuci să faci serios prevenție, poți să ai cheltuieli mult mai mari, dacă vrei ca peste 10 ani să devii sustenabil.

• Ordonanța spune să facem un plan de reducere a cheltuielilor. Culmea, reducere, în momentul în care noi suntem la 6,5% din PIB alocat Sănătății, față de media UE, de 11%.

• În Fondul de sănătate ar trebui să ajungă, de undeva, contribuțiile celor exceptați prin lege. Ei sunt asigurați, dar banii pentru aceștia nu vin de niciunde, nu plătește nimeni în locul lor.

• Trebuie să gândim o strategie pentru viitor pe care să o aplicăm, nu putem doar să ne gândim, de la an la an, cum să limităm cheltuielile.

Moderator: Cum pot sprijini banii din asigurările de sănătate zonele vulnerabile din sistem și cum pot acoperi programele critice la Casei?

Răspuns: Toate lucrurile despre care am vorbit până acum sunt critice.

• Titlul conferinței mi se pare foarte inspirat: „Sănătatea, o componentă socială care devine domeniu de siguranță națională”. Cred că suntem chiar aici. Ca să facem orice, ca să muncim, trebuie să fim sănătoși. Dacă nu suntem sănătoși, clar că e o problemă de siguranță națională.

• Ca să ai oamenii sănătoși, trebuie făcută prevenție, trebuie să depistezi precoce bolile, trebuie alocați bani pentru aceste domenii. Fără a vorbi de celălalte lucruri – îngrijire paleativă la domiciliu, despre prevenție.

Mi-am notat câteva puncte critice, pe lângă ce v-am spus deja despre finanțare:

• Ar trebui să ne gândim că fenomenul demografic al îmbătrânirii populației o să ne afecteze foarte tare, dacă noi continuăm cu aceleași categorii de scutiți (de la plata contribuțiilor de sănătate – n. red.). Va trebui abordată această problemă, pentru că în 2050, 31% din populație va avea peste 65 de ani.

• Critic mi se pare faptul că deficiențele asistenței medicale primare determină cele mai ridicate rate de mortalitate evitabilă din UE. Dacă medicii de familie nu își fac treaba…

• Casa Națională a construit un pachet de servicii medicale de bază și un pachet minimal extins la nivelul pachetului de bază, astfel încât, asigurat, neasigurat, să primești tot ce ai necesar la medicul de familie, dar aceste servicii trebuie să se și acorde. Indiferent dacă, tu, ca medic de familie, ești plătit pe serviciu, sau serviciul acordat intră în plata per capita.

• M-aș referi, spre exemplu, la consultațiile la distanță pentru afecțiuni cronice, care erau 30% din consultațiile cronice, în timpul pandemiei, motiv pentru care Casa, ca să susțină în continuare plata per capita a medicului de familie, a mărit procentul al 35%, a introdus aceste consultații per capita și, ca rezultat, aceste consultații nu se mai acordă.

• Medicii de familie cheamă însă pacienții la cabinet, deși aceștia ar putea să primească prescripția transmisă pe canale online, acasă, fără deplasare. Apropo de faptul că ne dorim să dezvoltăm foarte mult partea de digitalizare. S-a demarat, pe PNRR, proiectul de redimensionare a platformei Casei (PIAS, varianta 2).

• Sunt foarte multe lucruri de făcut și trebuie să ținem legătura, împreună, să avem grija ca obiectivele noii legi să fie puse și în această variantă PIAS. Programarea (IT) să țină cont de ceea ce ne dorim în viitor, peste cinci ani.

• Aici ne gândim și la partea de comunicare medic – pacient folosind  orice canal posibil – transmitere de mesaje pentru prevenție (vezi că trebuie să vi la consultație, programează-te), să-i amintim pacientului când a venit momentul să meargă la specialist etc.

• Noul contract- cadru, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2023, jalon în PNRR, a ținut cont de toate obiectivele listate în această măsură – 352 – și a venit cu reglementări, lărgind foarte mult spectrul serviciilor ce se pot acorda în partea de ambulatoriu – medic de familie, medic specialist, spitalizare de zi.

• Spitalizarea de zi este aici, în partea de ambulatoriu, pentru că ați văzut, după pandemie, foarte mulți nu mai vor să fie internați. Au nevoie de consult, investigații și un tratament. Lucrul acesta încercăm să-l tragem spre partea de spitalizare de zi – în mai puțin de 12 ore. Pacientul pleacă acasă în 2 – 3 ore, rezolvat, cu tot ce-i trebuie.

• Am standardizat cât mai multe servicii de spitalizare de zi. A se vedea implementarea Planului național de prevenire și de combatere a cancerului, prin contractul-cadru, cu cele 120 de pachete pentru diagnostic, aprecierea extensiei și evaluarea statusului clinico-biologic al pacientului, astfel încât, în urma celor trei tipuri de servicii acordate într-un timp cât mai scurt, recomandăm 28 de zile, pacientul să aibă un tratament.

• Planul oncologie s-a dezvoltat substanțial, au fost introduse subprograme, subprogramul de testare genetică pe care-l dezvoltăm.

• Apropo de depistarea precoce. L-am împuternicit pe medicul de familie să consilieze pacientul inclusiv pentru testarea FIT, pentru depistarea cancerului de colon, pentru urmărirea pacientei pentru prevenția cancerului de col uterin și mamar, pentru care există teste.

• Am dezvoltat serviciile medicale în scop diagnostic caz, în partea de ambulatoriu, care pot fi acordate și în regim de spitalizare de zi. Am dezvoltat serviciile astfel încât pacientul să aibă un diagnostic cât mai rapid și corect.

• Odată dezvoltate prevenția și depistarea precoce, estimăm că vom avea tot mai multe cazuri. Și, atunci, vom avea nevoie de mai multă finanțare.

• Sigur, în primii 5 ani asta am și spus și asta spunem și Ministerului Finanțelor, că trebuie să privim pe termen lung. Răspunsul este acela cu limitele cheltuielilor lunare și Ordonanța trenuleț. Noi încercă în fiecare lună să explicăm că nu este bună pe termen lung o asemenea măsură.

Ca perspective ar fi:

• Consolidarea asistenței medicale primare, cu conștientizarea că dacă există plată per capita trebuie să fie servicii acordate; nu sunt bani degeaba, pentru cei de pe listă. Pacienții de pe lista medicului trebuie îngrijiți cu tot ceea ce au ei nevoie.

• Integrarea acestui traseu clinic, nu să existe pachete. Pachetele de servicii sunt bine reglementate, sunt ample, însă nu există un traseu al pacientului pe care el să-l și cunoască. Aici o să ne ajute noua platformă informatică și campaniile de informare.

• Reconfigurarea spitalelor și a modalităților de plată la spitale.

• Dezvoltarea serviciilor pe termen lung, paleație și recuperare, lucruri care ne lipsesc.

• Apropo de noua lege a sănătății, eu aș veni cu această sugestie – ca serviciile de îngrijire pe termen lung să fie oferite în colaborare cu partea de social, să existe o legătură între sănătate și social și partea de asistență medicală comunitară. Nu există în actuala lege această legătură pentru îngrijirile pe termen lung, de peste 60 de zile, deși pacientul are nevoie de ambele.

• Ne-ar trebui o schimbare de mentalitatea la nivelul întregului sistem, astfel încât medicii să se orienteze spre o relație pe termen lung. Nu numai medicul de familie, ci și specialistul și spitalele. În Franța există externare precoce, cu continuarea îngrijirii acasă la pacient, pentru că nu e nevoie de spitalizare, și asigurarea legăturii prin telemedicină cu medicul curant.

Întrebare Adrian Streinu-Cercel: Aveți o problemă importantă. Întrebarea mea este cu ce este diferit medicul de familie, față de medicii specialiștii din ambulatoriu, de alte specialități? Din punct de vedere al modului de decontare a serviciilor.

Răspuns:

• Medicul de familie primește plată per capita. Valoarea punctului la medicul de familie, pe serviciu, este de 8 lei. Dar, o consultație medie, pentru un acut, este cuantificată cu 5,5 puncte pentru medicul specialist. Înmulțim 5,5 cu 8 și avem 44 de lei.

• La medicul specialist, valoarea este de 5 lei, din trimestru 4 al anului 2024, înmulțit cu 10,8, cea mai mică valoare.

• Bugetul Fondului se aprobă de către Parlament, inclusiv alocarea la nivel fiecărei asistențe medicale. În funcție de bugetul alocat dăm la o parte diverse sume, se estimează câte puncte s-ar realiza într-un an și se împarte acea sumă la numărul de puncte, astfel încât reiese valoarea punctului.

• În 2024 și 2025, această valoare a punctului, pentru a nu scădea, au fost garantate aceste valori prin HG, respectiv prin OUG.

• Așa se calculează nivelul valorii de puncte. Sunt alocări separate pentru medicina primară și pentru ambulatoriu. Se ajunge la valoarea punctului pornind de la bugetul alocat prin legea bugetului de stat.

Întrebare: De ce avem ca serviciile oferite de un spital să fie validate de fosta Școală (Institutul Național de Management al Serviciilor de Sănătate – n. red.), dacă eu am contract cu Casa?

Răspuns: Serviciile respective sunt raportate de spital către INMSS, pentru că ei calculează o valoarea relativă a cazului și Casa decontează valoarea relativă.

Dr. Adrian MARINESCU, Manager, Institutului Național de Boli Infecțioase ”Prof.Dr. Matei Balș” (INBIMB): România are nevoie de spitale care să rezolve probleme în cât mai scurt timp, pentru că vor exista provocări

Cele mai importante declarații ale lui Adrian Marinescu:

• Trebuie să plecăm de la premisa că procentul celor care au grijă de sănătatea lor este foarte redus și, din această cauză, în România discutăm de un procent important din populație de oameni vulnerabili.

• Legat de Institutul Matei Balș, pe care-l conduc, vreau să spun că România are nevoie de unități spitalicești de elită și, în momentul pandemiei, eu cred că gândul trebuie să ne ducă la Institutul Balș. Dacă e să fac o analiză, aș spune că institutul a plecat de la ideea că este o situație de război. Noi am mers pe principiul de a face tot ce se poate, nu ne-am mai uitat la abordarea financiară și la alte lucruri. Și, din păcate, am ieșit destul de șifonați după pandemie, vorbind strict financiar. Dacă discutăm concret despre ce am făcut, cifrele sunt clare – am avut o mortalitate mult mai redusă decât media națională, și am avut foarte mulți pacienți cu Covid 19, lucru care ne-a încurcat financiar.

• Discutam despre permafrost și cred că, dacă le spunem oamenilor din jur că ghețarii se vor topi, n-o să mai avem sol înghețat și s-ar putea ca în Siberia să se prăbușească orașele, poate o să înțelegem că miliardele de microorganisme din jurul nostru ne vor pune probleme. Unele sunt foarte cuminți cu noi și ne înțelegem bine. Dar, vom avea probleme, nu neapărat de tipul pandemie, care poate să vină sau nu în următorii zeci de ani, dar sigur vom avea epidemii. Uitați-vă ce se întâmplă în jurul nostru – epidemie de rujeolă, iar bolile eruptive, așa-zise „ale copilăriei” scot capul, și o să vedeți că în anii următori vom avea provocări mari. Indiferent că vorbim despre situația din jur, de războaie, de ce se întâmplă în Ucraina.

• Eu nu spun că trebuie să fie un capăt de țară și că lucrurile acestea se vor întâmplă, dar spun că un institut precum Matei Balș este spitalul la care te duci când ai o problemă reală pe partea de boli infecțioase, spitalul unde vin cazurile cele mai grave. Încerc să explic, din perspectiva politicilor de sănătate, că România are nevoie de niște spitale care să fie, într-adevăr, vârful de lance și care să rezolve probleme în cât mai scurt timp. De exemplu, în pandemie, marea problemă cu Italia, în zona cea mai bogată, a fost viteza de reacție. Important este să reacționezi rapid când te confrunți cu o astfel de provocare, iar lucrurile acestea se întâmplă la Matei Balș. Știți că toate acele suspiciunile de Ebola și alte ciudățenii veneau întâi la noi. Faptul că specialiștii aveau și știau ce au de făcut, contează foarte mult. Am să vă dau un exemplu – dintre medicii de la Matei Balș, maximum 25% au avut un episod de SARS Cov2 și, după părerea mea, nu s-au îmbolnăvit în spital, ci în afara lui. Acest lucru spune că, dacă în spital medici buni, ei știu a se proteja și riscul de a se îmbolnăvi este foarte mic.

• În ceea ce privește finanțarea publică, problema nu este neapărat legată de Ministerul Finanțelor, ci despre feliile de tort și de cât de mare este tortul. Dacă bugetul României înseamnă un tort mai mic, oricât ai încerca tu să mărești felia s-ar putea să le rămână mai puțin celorlalți. Sigur că, în sănătate ar trebui să fie mai mult, dar probabil că nu se va întâmpla în anii care urmează, pentru că vom cumpăra și tancuri.

• Este important să avem programe naționale care să funcționeze. La programul pe hipertensiune oamenii sunt mai puțin aderenți. Este un program național care funcționează, cel pentru HIV/SIDA, care merge extrem de bine. Sunt 16.000 de bolnavi, nu toți aderenți, dar este un program bine coordonat și coordonarea vine tot de la Institutul Matei Balș, care a avut și specialiști și strategie. La noi, strategia pe HIV/SIDA a fost cu mult înainte de a discuta despre strategia actuală. Dimpotrivă, s-au făcut lucruri foarte importante, care au schimbat cursul pentru pacientul cu HIV/SIDA. Acel program ar putea funcționa foarte bine ca exemplu. Putem vorbi despre subdiagnosticare și la HIV și la programul pe hipertensiune, la ultimul fiind însă dezastru, iar mulți dintre pacienții cu hipertensiune află că au probleme abia când fac infarct.

• Institutul Matei Balș o să meargă pe aceeași direcție, o să aibă și prevenție. Este un exemplu de formare a medicilor, ce se întâmplă cu studenții, rezidenții. Poate că par lucruri generale, dar contează foarte mult, pentru că acești medici merg mai departe în spitalele țării și contează că au o direcție foarte bună, de la Matei Balș.
  

Andrei BACIU, Deputat, Comisia pentru Sănătate și Familie din Camera Deputaților: Dacă nu schimbăm finanțarea, nu văd cum s-ar putea face ca România să urce de pe ultimul loc

Sistemul de finanțare al sănătății din România trebuie schimbat dacă ne dorim ca România să aibă indicatori mai buni de sănătate, susține Andrei Baciu, deputat și membru aș Comisiei pentru Sănătate și Familie din Camera Deputaților. Pentru a crește finanțarea, el propune eliminarea excepțiilor din sistemul asigurărilor de sănătate, folosirea taxelor pe vicii în sistemul de sănătate și dezvoltarea studiilor clinice în România.

Cele mai importante declarații ale lui Andrei Baciu:

• Clar se impune un nou capitol în domeniul sănătății, cu reguli noi… Acuma, că percepția publică este într-un anumit grad de dificultate a sistemului… cât de grave sunt lucrurile – le simțim cu toții. În fiecare dintre noi este o percepție precisă asupra faptului că, în sistemul de sănătate, lucrurile abia mai merg. Se impun așadar reguli noi pentru acest sistem, reguli nou care să plece de la cel mai înalt nivel,  iar aici inițiativa d-lui profesor (Streinu-Cercel, n.r.) este necesară și lăudabilă, și are nevoie de susținere. Cum facem această susținere?

• Acuma, tehnic, cred că o să se construiască (…) cărămidă cu cărămidă, sunt și eu parte a acestui proces, însă mai mult decât atât cred că este nevoie de o schimbare de cultură. Să ne uităm diferit la lucruri…

• Era o celebră zicală, mă rog cred că e și realitate… undeva prin antichitate, cred, erau anumiți medici, cred că prin China antică, medicii erau plătiți după numărul de pacienți sănătoși pe care îi aveau și de care se îngrijeau să nu devină bolnavi. Asta cred ei că poate să concluzioneze, să rezume demersul din Parlament.

• Eu o să fac referire la două puncte astăzi.

• Primul și cel mai important este că ne uităm la toate clasamentele făcute de Comisia Europeană la final de an și vedem, din nefericire, România pe ultimul loc. Dacă nu schimbăm finanțarea, nu văd cum s-ar putea face ca România să urce de pe ultimul loc. Dacă nu alocăm bani mai mulți sistemului de sănătate, sunt puține lucruri pe care le ai la îndemână să faci aceste lucruri, să furnizezi indicatori mai buni și o stare de sănătate mai bună și un acces mai rapid al pacienților și la tehnologii mai avansate.

• Se pot face, desigur, mici calibraje și reglări fine, însă acestea nu vor produce rezultate spectaculoase. Aicea sunt, din punctul meu de vedere sunt trei chestii pe care trebuie să le facem și le tot spun la nesfârșit.

• Alți bani în sănătate sau alocări mai mari sau să vedem ce facem cu contribuția la asigurările sociale de sănătate și cu cele trei pagini de excepții.

• Suplimentare: de unde putem aduce resurse serioase în sistemul de salarii? Păi, în perspectiva mea acolo unde există o relație de cauzalitate directă. Există niște vicii care produc patologie – păi taxa de viciu se varsă direct în bugetul de stat. În sine definiția ei are o menire. Fumezi, ergo se cheamă că vei dezvolta niște patologii. Punem o taxă, nu? Ce facem cu acei bani? Poate niște campanii de prevenții sau niște campanii de susținere a pacienților cu adicție, spre exemplu. Ar fi o decizie mai înțeleaptă și mai folositoare pacienților și României per ansamblu. Deci asta cred că ar fi una, taxa de viciu dusă în sistemul de sănătate către programele de prevenție sau către ceva mai consistent care să producă nișe rezultate.   

• După care sunt niște chestii concrete pe care noi continuăm să le ignorăm, care ar produce niște chestii serioase de bani. Studii clinice, spre exemplu. Ar aduce în România bani, dinafara țării, sute de milioane , ăsta este… , în momentul de față suntem la o maturitate a sistemului undeva la 10 – 15 %… Polonia face de 10 – 12 ori mai mult, ca exemplu, și o subestimăm foarte mult. Ar fi niște bani foarte mulți care ar putea să vină în România și ne încăpățânăm așa cu foarte mult curaj să nu facem pași serioși înainte.

• Eu consider că acestea ar fi câteva lucruri care ar putea să dea puțin optimism că în 10 ani, în cinci ani, să vedem niște rezultate concrete.

• Sau să se întâmple un eveniment semnificativ la CNAS care va da alte premise. Se face un nou soft, care va folosi și inteligența artificială. Asta înseamnă că va putea să-ți prezică în fiecare județ câți oameni care au o cămașă albă și fără cravată vor dezvolta nu știu ce patologii peste nu știu câți ani. Și ergo tu să știi care sunt serviciile pe care tu vei   putea să determini care sunt serviciile pe care tu le vei oferi în respectivul areal. Practic, să îți calibreze foarte mult bugetul,  și asta să poată să ducă la o economisire undeva la 5 – 10 – 15%. Va fi ceva semnificativ.

• Alte lucruri esențiale care să crească finanțarea eu nu văd, desigur, fără a crește alocările din produsul intern brut și de a face ceva cu contribuția… ar mai fi de adăugat și asigurările complementare de sănătate. Toate sistemele au o componentă privată și nu trebuie să alunecăm în narative că privatizăm sistemul, sau că dă, țara străinilor, sau chestii de genul ăsta.

Intervenții & Întrebări

Prof. Adrian Streinu – Cercel: Mai este o altă modalitate să creștem veniturile, în afară de 9 % din PIB, adică UAT-urile să-și ia treaba în grijă, respectiv apă, canal, să intre sub auspiciile lor. A fos așa ceva la începutul anilor 90, bugetele erau mixte și mergea foarte bine.

Încă un lucru. Salariile trebuie asigurate sin bugetul de stat și nu cum este acuma, din bugetul pe care îl are fiecare unitate spitalicească din contractul cu Casa. Adică acei bani trebuie folosiți pentru servicii de sănătate și nu pentru plata salariilor, curentului, apei, gunoiului, etc. etc. Dacă splităm apele, atunci, acei bani care sunt de la Casa de asigurări să fie folosiți pentru servicii de sănătate.

Deputat Andrei Baciu: Aicea exemplele sunt incredibile. Și D-na doctor Brumă ne poate spune ce se plătește din cei 10% cu care contribuim cu toți. Aș face o replică pentru d-na din sală care a întrebat dacă sistemul este pregătit să absoarbă… Am întâlnit oameni din sistem care s-au întrebat domnule, la ce sunt bune campaniile astea de screening pentru că, până la urmă vom descoperi pacienți cu boli și va trebui să-i și tratăm. Este absolut incredibil, cinic, totuși.

Dr. Adrian MARINESCU: Treaba asta venea și de la cum gândește românul, cetățeanul care nu se duce la spital și nu se caută, că dacă află e nasol. E mai complicat și pe urmă devine pacient cu boală cronică.

Dar, apropo de ce-a zis Andrei, de studiile clinice, mi-a ridicat mingea la fileu și aș spune că sunt și unități spitalicești care fac performanță, legat de studiile clinice. O să dau exemplul Institutului „Matei Balș”, probabil că ar trebui să-l clonăm. Au fost situații, chiar în pandemie, care a fost singurul  spital din Europa de Est, care era într-un anumit studiu.  Așa că e un exemplu foarte bun, studiile se fac de zeci de ani, se vor face în continuare.

Și nu e vorba doar de studii, e vorba de proiecte europene, lucruri care pot să aducă plus valoare înk mod concret. E adevărat că dacă dau exemplul spitalului din Dorohoi  (am eu o problemă cu Dorohoiului, când spun cuiva că nu-și face treaba le spun că îi trimit la Dorohoi), probabil că sunt spitale mai mici, din orașe mai mici,  care nu vin cu plus valoare pe partea de studii clinice. Nici nu cred că asta e ideea, ca fiecare spital din România să facă studii clinice. Acuma n u știu cu ce comparăm. Dacă este să compari Institutul Matei Balș cu câteva institute din lume… dar altfel cred că ne-am mișcat foarte bine.     

Prof. Adrian Streinu – Cercel: Problema este și cu aprobarea, că dacă aștepți doi ani ca să obții o aprobare de studiu clinic, îți pleacă sponsorul de nu se vede. S-au mai reglementat, dar am rămas cu problema cu cele 14 state care trebuie să înregistreze un medicament până să ajungă în România ca să fie folosit. I-am întrebat pe colegi, ce vă trebuie, că îl tăiați pe 4 și rămâne 1 și începem noi să înregistrăm. Răspunsul a fost că am angajat o companie de la banca nu știu care, Banca Mondială, ca să ne facă un studiu să ne spună cum să tăiem pe 4. Și ăsta este un contract care se derulează de un an jumate.

Dr. Adrian MARINESCU:  Dar studiul când și l-au luat de la autorități cum și l-au luat.

Dr. Simin-Aysel Florescu, managerul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase și Tropicale ”Dr. Victor Babeș”: Excelăm prin inacțiune. Fără o lege a vaccinării nu vom reuși să creștem ratele

Toată lumea știe multe lucruri despre consecințele scăderii nivelului de acoperire vaccinală, numai că excelăm prin inacțiune la acest capitol, avertizează Simin-Aysel Florescu, managerul Spitalului ”Dr. Victor Babeș”, adăugând că fără o lege a vaccinării, ratele nu vor crește. ”Cu toate lămuririle pe care le dăm și cu toate comunicările și politica de comunicare, individuală, de grup, în masă, în online, rezultatul este din ce în ce mai dezastruos și lucrul acesta este evident”, a avertizat ea.

Cele mai importante declarații ale lui Simin-Aysel Florescu:

• Având în vedere subiectul întâlnirii de astăzi, cred că toată lumea este convinsă de faptul că bolile infecțioase ca probleme de sănătate au fost dintotdeauna o problemă de siguranță, chiar națională, iar pandemia de Covid a demonstrat acest lucru foarte clar.

• Câteva argumente care să vă convingă cu privire la importanța bolilor infecțioase ca problemă de siguranță (națională): noi avem de-a face tot mai mult cu o densitate foarte mare a populației în special în orașele mari. Asta înseamnă transmiterea accelerată de boli aerogene, digestive și nu în ultimul rând de boli cu transmitere sexuală, care reprezintă o problemă în creștere la nivel internațional și nu în ultimul rând o problemă legată de rezistența la antibiotic, de exemplu infecția cu neisseria gonorrhoeae.

• O altă problemă este abuzul de antibiotice generează antibiotico-rezistență. Acesta este un lucru îndelung dezbătut și cred că este foarte clar că, cel puțin din statisticile Organizației Mondiale a Sănătății, în următorii ani, în 2050, se estima că antibiotico-rezistența va fi una din problemele de top în ceea ce privește decesele, la nivel internațional, poate chiar printre primele 10 cauze.

• În tot acest tablou al bolilor infecțioase se adaugă tulburările climatice, care deja sunt observabile cu ochiul liber și nu cred că mai reprezintă o problemă de negație pentru cineva. Pentru că odată cu aceste tulburări climatice, din punctul nostru de vedere, al infecționiștilor, avem de-a face cu infecțiile emergente, care deja se desfășoară plenar în sudul Europei, Italia, Spania, Malta, Grecia – țări care se confruntă cu aceste infecții emergente cum ar fi boala Dengue (febra Dengue), infecția cu virusul Chikungunya… Sunt boli care sunt transmise vectorial și deja reprezintă un tipar în țările respective, cu transmitere locală.

• Toate aceste lucruri vin la pachet cu bolile aduse de către grupe mari de migranți sau imigranți din zone de război sau oameni care vin doar să muncească la noi și care ne aduc la noi și o serie de microorganisme cu care oamenii de pe la noi nu erau obișnuiți până acum și care pot să aducă chiar și boli care devin re-emergente, ele fiind eliminate de pe teritoriul României: difteria, poliomielita și altele cu care s-ar putea să ne confruntăm.

• Cu aceste boli re-emergente ne confruntăm și dintr-un alt motiv foarte important, anume nivelul scăzut de acoperire vaccinală. Este deja un lucru discutat și para-discutat peste tot. Toată lumea știe multe lucruri despre consecințele scăderii nivelului de acoperire vaccinală, numai că excelăm prin inacțiune la acest capitol. Îmi permit să o zic direct, iar toată lumea știe și își dă seama: excelăm prin inacțiune. Eu consider că fără o lege a vaccinării, în ciuda faptului că nu este un lucru dorit de foarte multă lume din multiple motive evidente, în primul dificultatea de a elabora o asemenea lege, nu o să reușim. Asta este. Cu toate lămuririle pe care le dăm și cu toate comunicările și politica de comunicare, individuală, de grup, în masă, în online, rezultatul este din ce în ce mai dezastruos și lucrul acesta este evident.

• Ratele de vaccinare mai mari în anumite județe sunt explicate strict de calitatea medicilor de familie din respectivele județe. Sunt medici care au prescris, prescriu și vor mai prescrie în continuare până vor ieși la pensie și ei și după aia nu va mai prescrie nimeni. Și nu se va mai face vaccinarea. Are legătură directă. Dacă ne uităm la cauzele scăderii nivelului de vaccinare în țară, pe primul loc se află neprezentarea. Care nu e din cauză că nu au știut. Ci nu vin.  

• În spitalul Victor Babeș avem de dinainte de pandemie, ca în toată România, epidemie de rujeolă. A scăzut în perioada pandemiei pentru că existau acele restricții de circulație care evident veneau cu o consecință plăcută, anume scăderea transmiterii acestor boli aerogene precum rujeola și Covid-ul, evident, dar odată cu reluarea circulației libere lucrurile s-au reluat și avem din nou rujeolă. Mai nou avem, din toamna anului trecut, în spitalul Victor Babeș, clustere familiale de tuse convulsivă, internate, din ce în ce mai multe.

• O să spuneți și ce dacă, sunt bolile copilăriei prin care trecem toți și ne facem imuni și suntem bine după aceea, dar nu este așa. Să mai dăm un argument pentru bolile infecțioase strategice: bolile copilăriei contează în primul rând din perspectiva complicațiilor și consecințelor pe copii și adolescenți și în afară de complicațiile de tip bronho-pneumonie, encefalită, pe care le tot recităm, o să vedem probabil și PES, paraencefalită sclerozantă subacută – având în vedere că primele cazuri de rujeolă au fost prin 2016-2017 și apoi și mai încoace, iar deja avem intervalul de 5-8-10 ani la care poate să apară primele cazuri de așa ceva. O complicație ireversibilă a rujeolei.

• La toate acestea, pentru că totul trebuie cuantificat, vedem costuri. Iar acestea sunt prin spitalizarea acestor cazuri, care ar putea să stea bine-mersi acasă, cu vaccin, și să nu aibă nicio problemă de sănătate. Vaccinarea în sine nu cred că este mai scumpă decât spitalizarea unor asemenea cazuri.

• De asemenea, absenteismul părinților de la locurile de muncă, câtă vreme trebuie să stea toată ziua pe lângă copii, prin spitale sau acasă, iar acest lucru se adaugă în plus la costuri.

• Demersurile care se impun: eu cred că trebuie impuse printr-o legislație, altfel nu ai cum, și nu trebuie să fie ceva punitiv, dar trebuie ceva care să orienteze părinții și respectiv adulții, pentru ei înșiși, de a-și preveni aceste boli și nu de a sta prin spitale cu tot felul de probleme legate de asta.

• Cu asta ajungem la spitale: asta înseamnă în primul rând personal în sistemul sanitar. Cu regret spun și sper să nu fie doar un lucru văzut de mine în practica curentă, dar acest personal medical din sistemul sanitar este insuficient numeric și mai ales calitativ. Deci ne întâlnim din ce în ce mai frecvent cu personal mediu, care deși este școlit la universități, unii dintre ei au mari probleme și mari deficite de instruire, de practică, practic de cunoștințe medicale. În din ce în ce mai multe cazuri, nici măcar studiile superioare nu certifică o competență profesională rezonabilă. Lucrul acesta este extrem de ciudat, ca să nu mă exprim altfel.

• Din păcate, medicii continuă să plece. Și vedeți, cred, din abordarea de la examenul de rezidențiat că cei care rămân în țară abordează specialități foarte puțin expuse riscului de malpraxis. Nu o să le numesc, sunt specialități onorabile, dar sunt alese pentru că, într-adevăr, chestia cu malpraxisul și hăituitul prin presă și peste tot al doctorilor este mai scăzut, versus specialități foarte grele și complexe care sunt alese la coadă și cei care le-au ales pleacă. Pleacă în alte părți unde pot să profeseze fără să fie hăituiți non-stop peste tot de mass-media, de autorități, să fie scoși și târâți cu cătușe, lucrurile incredibile.

• Pe de altă parte, din punct de vedere managerial, știți problema cu gărzile: gărzile medicilor sunt plătite în continuare la nivel de 2018, plata gărzilor, iar chestia care s-a făcut în urmă cu ceva timp, anume partajarea contractului de gărzi de contractul pe loc de muncă este un lucru foarte rău pentru că a dat naștere ideii că poți să nu faci gărzi dacă nu vrei. Că asta este. Și pe lângă toate greutățile existente creează o presiune suplimentară în acoperirea liniilor de gărzi cu medici. Este un lucru evident și deja mai mult decât săritor în ochi. Atât în spitalele mici de provincie, cât și în spitalele mari. Nu mai este nimic neobișnuit să nu ai cu cine să faci linie de gardă. Noi, în spitalul Victor Babeș, câteodată ajungem să tragem la sorți ca să acoperim liniile de gardă.

• Să nu uităm și de faptul că un spital funcționează și cu spital administrativ – acesta nu poate să nu existe într-un spital. Câtă vreme acest personal este subnormat și plătit mult sub nivelul de activitate pe care îl prestează, lucrurile vor merge prost și nu vorbim de niște servicii inofensive. Vorbim despre achiziții, tehnic, financiar, deci sunt niște servicii fără de care poți să ai și un catralion de doctori și de asistenți și tot nu va funcționa decât sub formă de spital de campanie. Altfel nu are cum să funcționeze așa ceva.

• Practic normarea și plata personalului sanitar, atât sanitar, cât și administrativ, ar trebui modificat prin legi, clare, în domeniul acesta. Legi care să le aducă la un nivel real al anului 2025, să nu mai calculăm legi la 2018.

• Înțeleg că există restricții financiare, toată lumea vede ce se întâmplă, dar sănătatea este domeniu strategic și trebuie prioritizat pentru că nimic nu va funcționa cu o populație bolnavă.

• Este un lucru evident, intrăm într-un cerc vicios. Nu dăm că nu avem, dar faptul că nu dăm pentru că nu avem se duce la oameni care nu mai pot.

Întrebări:

Moderator: Cât de bine sunt pregătiți studenții. Sigur, din lege se poate rapara sau se încearcă rezolvarea problemelor din sistem, dar care este perspectiva pe termen scurt și mediu să venim cu o soluție reală, să vedem îmbunătățire în ceea ce privește personalul calificat. Poate un import de forță de muncă chiar și în ceea ce privește studenții din afară?

Dr. Simin Aysel Florescu: Vreau să precizez că mă refeream în primul rând la asistenții medicali. Aici este o bubă foarte mare, din punctul meu de vedere, din ceea ce văd că ne vin noile generații de asistenți, chiar și asistenți de cei 3 sau 4 ani de UMF și care au probleme – nu știu cu ce diferă față de vehicle școli de asistente. Nu prea diferă de nimic.

(…)

Este un domeniu pe care îl vedem foarte fragil în acest moment. În ceea ce privește însă studenții la medicină și viitorii doctori, lucrurile nu stau chiar așa. Aici lucrurile sunt mult mai bine din punctul acesta de vedere. Problema nu este în gradul lor de competență pe care și-l câștigă în perioada rezidențiatului, ulterior ca specialiști – asta depinde foarte mult de centrul unde se formează. Dar nivelul studenților și al medicilor nu este unul atât de scăzut – noi avem medici foarte buni.

Problema nu este că nu sunt ei buni, problema este că nu știm să îi ținem, iar dacă pleacă ei de unde la noi nu erau buni dar sunt foarte buni în spitalele din Vest – în spitalele mari și serviciile mari unde ajung șefi de secții și așa mai departe, poziții pe care le dobândesc prin competență –, nu văd de ce nu ar fi buni aici.

Iar importul nu știu dacă reprezintă o soluție dar s-ar putea să fie o evoluție inevitabilă, în acest context.

Dr. Claudiu CHELEȘ, General Manager, Gilead Sciences România: ”Integrarea noilor pacienți cu HIV/SIDA în programele naționale va costa 120 mil. euro în următorii 5 ani”

În următorii cinci ani, costurile integrării noilor pacienți diagnosticați cu HIV/SIDA – circa 4.000 de persoane – se vor ridica la 120 mil. euro, în condițiile în care bugetul anual al programului este de 100 de milioane, a avertizat Claudiu Cheleș, general manager Gilead Sciences România. ”Anul trecut s-au testat în jur de 220.000 de persoane pentru infecția cu HIV/SIDA, cu o rată de pozitivare de 0,5%. Nu pot să nu întreb ce se poate întâmpla dacă mărim plaja de testare și în acest context”, a precizat el.

Cele mai importante declarații făcute de Claudiu Cheleș:

• Am căutat o definiție a securității sănătății publice. La nivel global aceasta înseamnă activitățile necesare, atât proactive cât și reactive, pentru a minimiza pericolul și impactul evenimentelor acute de sănătate publică care pun în pericol sănătatea oamenilor dincolo de regiuni geografice și granițe internaționale.

• Există mulți factori care pot pune în pericol siguranța noastră sanitară, de la boli infecțioase noi până la creșterea rezistenței antimicrobiene. Voi încerca să aduc două exemple din cadrul programelor naționale hepatite virale și HIV/SIDA.

• Legătura între siguranța națională și sănătate, pentru a fi percepută corect, trebuie să ne raportăm la managementul acestor boli, care se întinde pe o perioadă mai lungă de timp, definită printr-o strategie corectă, care implică atât planuri de prevenție cât și norme de testare, screening, diagnosticare, tratament și de ce nu, integrarea socială și economică a pacienților.

• Aceste programe pot avea un impact nu doar asupra pacientului, dar din cele două exemple, pot să asigure și un exemplu pentru autorități că dacă se intervine corect de la început, practic de-al lungul timpului se pot face economii și se pot găsi resurse financiare pentru noile probleme care pot să apară pe parcurs.

• Hepatitele virale reprezintă una dintre cele mai serioase probleme de sănătate publică. Suntem pe locul doi în Europa și pe locul patru în lume în ceea ce privește decesele provocate de bolile hepatice, conform datelor din rapoartele Organizației Mondiale a Sănătății. Cu toții știm că încă din 2019, acum șase ani, Ministerul Sănătății în colaborare cu OMS a lansat un plan cadru național pentru controlul hepatitelor virale în România. Acesta urmărește un cadru de intervenție bazat pe dovezi, pentru un răspuns sistematic al sectorului de sănătate la provocarea adusă de către hepatitele virale, luând în considerare și nevoile și prioritățile naționale. Exemple de intervenții cu impact: asigurarea accesului universal și gratuit la tratamentul hepatitelor virale B,C, și de curând, de anul trecut, și hepatita Delta. Suntem în acest context corelat și cu dezvoltarea serviciilor complementare tratamentului antiviral pentru pacienți în contextul managementului complicațiilor și al comorbidităților.

• În anul 2025 suntem la zece ani de la introducerea terapiilor interferon-free în România. Tratamentele fără interferon au fost prescrise și decontate în sistemul asigurărilor sociale începând cu anul 2015 și au dat șansa pentru populația țării noastre ca să fie tratați și vindecați peste 50.000 de pacienți având rate de vindecare demonstrate la nivel local, deci nu doar din studii, de peste 96%.

• GILEAD are șansa de a trata peste jumătate dintre acești pacienți în ultimii trei ani prin prezența sa directă. GILEAD a înregistrat pentru prima dată la nivel global primul regim cu o singură tabletă, agent antiviral direct fără interferon în anul 2014, la doi diststanță, în 2016, înregistrând și medicația pangenotipică.

• Lupta continuă. După 10 ani intrăm într-o nouă etapă. Strategiile de intervenție trebuie să cuprindă noi măsuri eficiente și simplificate pentru nevoile actuale. Spre exemplu, în ultima perioadă, în ultimii doi ani au fost activate în România programele LIVE(RO) 1 și LIVE(RO) 2. Recent am salutat alocarea de către autorități a unor noi fonduri prin programe de coeziune și chiar din PNRR – alocat testării și depistării în continuare, în particular în cadrul populației vulnerabile, a noi pacienți. S-au testat în anumite regiuni specifice peste 300 de mii de pacienți, această testare dând șansa unui tratament corect și o vindecare aproape imediată a unei treimi a pacienților care au accesat într-o etapă imediat următoare tratament.

• Studiile recente arată că screening-ul pe bază de factor de risc nu este poate cea mai bună abordare, ci ar trebui testată poate toată populația, un mesaj pe care îl preluăm de mult timp de la specialiștii în domeniul sănătății cu care colaborăm.

• Un alt element ar fi legat de targetul care poate să fie reprezentat de obiectivele OMS pentru eliminarea hepatitei virale. Câteodată uităm sau nu mai facem reper la ce ne-am propus. Vă amintesc că în aceste ținte globale se consideră ca și țintă diagnosticarea a 90% dintre persoanele care trăiesc cu HEV, acesta este un indicator al prevalenței, și tratamentul a 80% din populația eligibilă cu HCV. În România, în ultimii ani, orice pacient diagnosticat a avut acces la tratamentul gratuit cu aceste rate de vindecare de 96-97%.

• Provocările rămase în continuare: diagnosticul precoce, menținerea accesului universal și încurajarea testării și urmarea tratamentului necesar.

• În ceea ce privește specificul HIV în România, din păcate, voi începe cu două elemente negative: în fiecare săptămână trei români mor din cauza infectării HIV și în fiecare săptămână sunt diagnosticați 15 noi români. Din datele CNLAS, organismul care se ocupă de urmărirea în timp a acestor date, în 2024 au fost depistați 810 pacienți noi în România. Am apelat la specialiști pentru a evalua costul lipsei de acțiune. Un calcul ne arată costul mediu cu medicația, pe parcursul vieții unei persoane diagnosticate cu HIV este în jur de 200.000 de euro. Dacă ne referim doar la pacienții noi diagnosticați, în următorii cinci ani, pentru că avem aceste planuri până în 2030, corelate și cu strategia națională HIV/SIDA, vor fi înregistrate în jur de 4.000 de noi cazuri. Speranța de viață în România este de 75 de ani, vârsta medie a acestor pacienți în jur de 35 de ani. Nu discutăm de costul medicației pentru întreaga viață, dar vor face o referire punctuală pentru următorii cinci ani: ajungem la niște valori incredibile și anume 120 mil. euro în următorii cinci ani, costurile integrării în programul național HIV/SIDA.

• Anul acesta valoarea programului este de 100 de milioane. Evident că nu se poate o dublare a acestor fonduri. Exemplul hepatitelor virale ne arată că la jumătatea distanței de 10 ani propusă pentru eliminarea hepatitelor virale, bugetele alocate s-au redus la jumătate. Este un impact important la început, dar ulterior valoarea unor astfel de programe strategice își arată eficiența.

• Fiecare infecție HIV presupune o povară financiară pe tot parcursul vieții unui pacient, cu impact nu doar asupra acestuia, dar și asupra societății și sistemului de sănătate.

• Trebuie să remarcăm că România se poziționează ca una dintre primele țări la nivel mondial vizavi de parametrii urmăriți și care au evoluat de la 90 la 95%. În ultimii ani, în mod particular asupra supresiei virale suntem în jur de 91%. Asta se datorează introducerii regimurilor cu o singură tabletă și eficiența acestora. Rămâne în continuare să urmărim parametrii legați de testare unde avem o diferență, suntem la o valoare de 85% din acest target în România.

• Anul trecut s-au testat în jur de 220.000 de persoane pentru infecția cu HIV/SIDA, cu o rată de pozitivare de 0,5%. Nu pot să nu întreb ce se poate întâmpla dacă mărim plaja de testare și în acest context.

• Ca și intervenții de impact: importanța prioritizării prevenției. Ce poate face sistemul sanitar și noi într-un context de parteneriat, evident că agreăm importanța nu doar a tratamentului, dar și a introducerii prevenției în anii următori. În perioada următoare vor fi disponibile la nivel global, cercetarea își urmează parcursul, tratamente injectabile cu acțiune prelungită și acoperire extinsă care pot fi introduse în planurile naționale susține de indicatori clari de progres.

• În concluzie, aș spune că e mai bine să previi decât să îți pară rău. Anumite măsuri legate de finanțare, creșterea progresivă cu alocarea de minimum 0,5% din PIB anual îndreptat către targetul de 9% ca și finanțare în domeniul sănătății; folosirea unor modele care și-au arătat succesul la nivel local; colaborarea cu partenerii în domeniu, autorități, lumea medicală, domeniul farmaceutic pentru a asigura ceea ce ne dorim – accesul pacienților cât mai repede la medicația de care au nevoie.

Iulian Petre, vicepreședintele Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România (COPAC): Am cerut actualizarea listei cu medicamente inovatoare de care beneficiază asigurații

Coaliția Pacienților a cerut premierului repunerea pe ordinea de zi a Guvernului actualizarea HG 720, privind actualizarea listei cu medicamente inovatoare de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală. ”Înțeleg că există temeri de impact bugetar, că suntem în constrângeri bugetare și de asta nimic nu trece. (…) La nivel de decizie nu ne uităm că dacă facem economii acum, peste câțiva ani costurile ar fi mult mai mari – de tratament, de protecție socială, de multe alte lucruri pe care în țara asta nu am învățat să le punem laolaltă în coș, ceea ce ne-ar arăta că este mai ieftin să faci ceva acum decât să aștepți 3 ani când este târziu”, a avertizat Iulian Petre, vicepreședintele Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România (COPAC).

Cele mai importante declarații făcute de Iulian Petre:

• Ascult cu mare interes noutățile (expuse de reprezentantul Gilead) și lucrurile mai puțin noi care se discută astăzi. S-au spus multe lucruri în ceea ce privește domeniul din care eu provin și la care sper că am început să mă pricep – infecția cu HIV, chiar dacă reprezint aici Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice.

• Sunt multe lucruri noi și este bine că auzim noutăți. (…) Nu este ușor pentru cineva (bolnav de HIV – n.r.) care are rețetă să își ia de la farmacie (medicația) pentru că nu se comercializează. Cel puțin cele vechi, cele generice, nu sunt în farmacii, trebuie un proces foarte laborios și un pacient foarte descurcăreț, să vorbească cu distribuitori, cu farmaciile, să îi aducă pe baza rețetei, pentru că farmaciile nu le țin la raft deoarece ele se eliberează în circuit închis, până în acest moment.  

• Din nou, mă bucur să aud că vin noutăți, molecule noi. Întotdeauna a fost mai greu, dar se face loc și eu sper că există loc (să se ieftinească prețul) – cred că, în timp, așteptând ca ele să se ieftinească… Dar cele care au 10-15 ani pe piață s-au ieftinit și sper că au făcut loc măcar pentru a ajuta pacienții care au neapărată nevoie de aceste molecule.

• Mă îngrijorează însă lipsa de receptivitate asupra ideii la nivelul Ministerului Sănătății, unde ni s-a spus clar că ce atâta prep, ce atâta prevenire, că prezervativul este mult mai eficient și mult mai ieftin și mult mai bun. Poate este un argument, dar trebui văzut și analizat contextul în care este necesară această intervenție, această formă de prevenire, și trebuie să vedem că din cei 800 și ceva de pacienți anuali (de HIV), multe persoane vin din comunitatea MSM (eng. Men who have Sex with Men – n.r.), crește fulminant acolo numărul de noi cazuri și am mai spus-o că nu toți sunt declarați… Mulți dintre ei se declară încă heterosexuali, din motive de stigmă și discriminare. Deci s-ar putea să nu avem doar 35%, ci peste 40% din cazurile noi acolo. Iar acolo nu mai merge cu prezervativul.

• Trebuie să ne uităm în alte țări, să vedem ce comportamente sunt adoptate, plătim aspectul pozitiv al evoluției științifice, calitatea vieții și tratamentul care ține infecția HIV sub control, permite unor oameni să își riște sănătatea și să aleagă cumva comportamentul la risc – cu asta trebuie să lucreze în special specialiștii și să vadă că o intervenție în a preveni niște infectări este mult mai ieftin pe termen lung. Am admirat cifrele și calculele expuse și noi spunem asta de când am venit eu în zona aceasta, că este mult mai ieftin să previi – iar asta se spune de peste 20 de ani. Prevenirea este mult mai ieftină. Ok, nu prevenim toate cazurile, dar dacă din acelea 800 (cazuri anuale de HIV), poate 200 le-am putea preveni în fiecare an, cu intervenție minimă, de câteva sute de mii de euro… Pentru că tratamentul lor ulterior este mult mai scump.

• Noi, Coaliția Pacienților, am transmis o scrisoare primului-ministru și i-am cerut să repună pe ordinea de zi a Guvernului acea actualizare a (HG) 720 (privind actualizarea listei cu medicamente inovatoare de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală). Înțeleg că există temeri de impact bugetar, că suntem în constrângeri bugetare și de asta nimic nu trece. Dar, la fel, noi nu ne uităm niciodată ca țară: specialiștii îi avem, știu să facă astfel de calcule, dar la nivel de decizie nu ne uităm că dacă facem economii acum, peste câțiva ani costurile ar fi mult mai mari – de tratament, de protecție socială, de multe alte lucruri pe care în țara asta nu am învățat să le punem laolaltă în coș, ceea ce ne-ar arăta că este mai ieftin să faci ceva acum decât să aștepți 3 ani când este târziu.

• La fel, costuri mai mici dacă diagnosticăm și tratăm mai devreme – nu facem asta. Este nevoie de screening, de acele programe de testare – că sunt pe grupuri vulnerabile, că sunt în tot felul de proiecte, este nevoie de mult mai mult și eu nu cred că vor exploda costurile de tratament pentru că vor fi intervenții făcute mult mai devreme la costuri mai mici. Dacă așteptăm câțiva ani când omul se va duce prăbușit la spital, cred că managerii de spitale prezenți pot să spună cât costă să pui pe picioare un pacient cu HIV care se duce în ultimul stadiu.

• Când am văzut termenul siguranță națională m-am gândit la faptul că educația și sănătatea merg mână în mână și trebuie prioritizate, mai ales în perioade grele. Noi la educație ne uităm de ani de zile și vedem cum am luat-o înapoi: dacă pe zona de tratament lucrurile au evoluat și curba este ascendentă și lucrurile sunt bune, mă uit înapoi ce făceam noi ca organizație acum 15-20 de ani… Care era atmosfera și cum erai chemat în sistemul de educație să faci formare și educație pentru sănătate… Iar acum acum trebuie să ai o mie de aprobări, să ai pile la inspector, să spui lucrurile pe ocolite – nu ai voie să folosești anumite cuvinte, nu vorbești despre sex, despre nimic.

• Intri foarte greu într-o școală să faci lucruri care sunt necesare pentru generația de copii care se schimbă de la an la an. Tinerii de astăzi ies din liceu și nu mai știu ce este aia o infecție cu HIV. Acum 15-20 de ani știau de infecție, de cum se previne, știau de prezervativ… Se uită pe internet, dar aceste lucruri nu se învață de acolo și vă spun că am în familii apropiate tineri și mă uimește școala – ce rezultate poate să dea în direcția asta și dacă nu reușim să ducem educația pentru sănătate, cu adevărat, nu să ne prefacem că o facem, va fi dezastru.

• Este nevoie de medici și personal medical care să rămână aproape de pacienții din România, dar cred că totodată este nevoie să refacem încrederea în medici și sistemul de sănătate. Contextul acesta din ultimii 5 ani a distrus încrederea și medicii pe bună dreptate se duc acolo unde sunt valorizați și se simt în siguranță. Eu sunt în Consiliul de Etică la (spitalul) Sf. Pantelimon, unde nu se mai fac gărzi. Și chiar întrebam – pentru că aveam un pacient cu HIV care are un genunchi distrus, iar președintele Consiliului de Etică este un profesor deosebit în zona aceasta de protezare ortopedică – și l-am întrebat. A zis că cu mare drag (îl putem ajuta pe pacient), dar acum nu putem să mai facem nicio intervenție chirurgicală programată pentru că gărzile sunt solicitate pe urgență foarte mult.

• Mă întreb de ce nu vedem (gărzile – n.r.) ca o prioritate. De ce nu luăm măsuri? În pandemie am dus medici din București la Baia Mare, la Botoșani, la Dorohoi – poate că este momentul să găsim soluții de avarie. Să folosim un întreg spital și să nu îl lăsăm să se închidă pentru simplul fapt că a dispărut încrederea în medici.

•  Este nevoie de foarte multă educație. Pentru că s-a discutat de vaccinare, va trebui muncit foarte mult. Noi, ca organizație, luptăm de ani de zile să crește accesul la vaccinare și eforturile pe o parte se pierd prin lipsa de încredere. Va trebui să explicăm populației ce câștigă dacă se vaccinează și ce pierd dacă nu. Trebuie o muncă imensă în direcția asta – doar așa poate reușim să construim mai mult.

Raluca SÎMBOTIN, Policy Lead, MSD România: România ar putea introduce prevenția, după modelul Franței, în categoria investițiilor prioritare finanțate din fonduri europene

România ar putea introduce investițiile în prevenție în cadrul investițiilor prioritare finanțate din viitorul buget multianual al UE, după modelul Franței. ”Din păcate, România nu a inclus zona de sănătate decât din perspectiva investițiilor în infrastructura mare a spitalelor. Dar alte țări din UE, precum Franța, cu un deficit asemănător, au prioritizat investițiile în prevenție, și au spus că aceste investiții vor avea un randament mare și ne vor ajuta în următorii ani să reducem deficitul. Cred că și România poate să facă asta. Există o fereastră de oportunitate în această perioadă având în vedere că ministerul va depune un raport de progres și poate să își ajusteze intervențiile”, a declarat Raluca Sîmbotin, Policy Lead, MSD România.

Cele mai importante declarații ale Ralucăi Sîmbotin:

• Intervenția mea va fi o pledoarie pentru prioritizarea investițiilor în prevenție. Domnul deputat Baciu vorbea mai devreme despre exceptarea de la calculul deficitului a componentei de apărare. Eu spun că avem argumente suficiente ca să solicităm exceptarea bugetului alocat pentru Sănătate, pentru prevenire.

• Sănătatea cred că ar trebui să fie un sector strategic pentru că ea influențează nu numai economia, dar și disponibilitatea populației de a înfrunta crizele care ne bat la ușă.

• Vaccinarea este cea mai eficientă măsură de sănătate publică din punct de vedere al costurilor. Cu toate acestea România se confruntă cu o serie de provocări. S-a discutat mult astăzi despre povara bolilor cronice, povara patologiilor oncologice ce pot fi adresa prin vaccinare, despre structura demografică în schimbare – creșterea rapidă a populației vârstnice în România. Cu toate acestea avem rate scăzute de vaccinare și cea mai ridicată rată de mortalitate evitabilă prin prevenție.

• Cred că pentru a adresa toate aceste provocări este imperios necesar să prioritizăm investițiile în prevenție. Avem argumente de ordin economic. Care este randamentul acestor investiți? Dacă ne uităm la imunizarea adultului, randamentul este de 19 ori față de investiția inițială pentru societate și economie. Dacă ne uităm la imunizarea în zona de vaccinare pneumococică, randamentul e de 33 de ori.

• Dacă ne uităm la HPV, într-adevăr, cancerul de col ne poziționează pe primul loc în ceea ce privește incidența și mortalitatea în UE. Avem cea mai mare pierdere a productivității viitoare din cauza cancerului de col: 44 de mil. de euro, iar costurile directe numai în zona de tratament sunt de 10 mil. de euro. Dar, ce s-ar întâmpla dacă am vaccina corespunzător? O vaccinare HPV la scară largă ar putea preveni 89% din decesele premature și ar reduce cheltuielile sistemului de sănătate cu 12 mil. de euro pe an. Avem argumente economice pentru a justifica investiția în prevenție, în vaccinare.

• Aș spune că există și o serie de oportunități pe care le-am putea discuta cu Ministerul Finanțelor. Noul cadrul de guvernanță economică, următorul cadrul multianual oferă o oportunitate. Fiecare stat membru a depus deja un plan de măsuri, de investiții, care vor genera valoare adăugată, vor duce la creștere economică. Din păcate, România nu a inclus zona de sănătate decât din perspectiva investițiilor în infrastructura mare a spitalelor. Dar alte țări din UE, precum Franța, cu un deficit asemănător, au prioritizat investițiile în prevenție, și au spus că aceste investiții vor avea un randament mare și ne vor ajuta în următorii ani să reducem deficitul. Cred că și România poate să facă asta. Există o fereastră de oportunitate în această perioadă având în vedere că ministerul va depune un raport de progres și poate să își ajusteze intervențiile.

• Prevenția deja este o prioritate. Putem să ne uităm la strategia de sănătate publică, strategia națională de vaccinare. Avem contractul-cadrul, unde și acolo s-au făcut progrese în zona de pachete de prevenție. Avem deja o bază legală și de politică publică pe care putem să ne fundamentăm această prioritizare a prevenției.

• A doua măsură este legată de valorificarea fondurilor europene. În programul operațional de sănătate există obiective legate de prevenție, de la campanii de comunicare, de educare până la îmbunătățirea infrastructurii pe care o avem.

• România este într-un moment-cheie în care poate să dovedească și leadership. Cred că este necesară această prioritizare a investițiilor în prevenție și a unor măsuri concrete. Se poate construi pe ce a fost realizat, iar investiția în îngrijirea preventivă îmbunătățește competitivitatea acestei țări și crește productivitatea forței de muncă. O populație sănătoasă contribuie mai eficient la dezvoltarea societății și a economiei.

• În zona de vaccinare au fost făcute progrese importante odată cu compensarea vaccinurilor. Vorbim de un acces amplu oferit populației. Există un impact pe care îl vedem în ratele de vaccinare. Există regiuni care performează mai bine. Factorii sunt multipli, poate că și resursa umană este limitată. Cred că e nevoie de o echipă care să lucreze în zona de medicină primară. Ar trebui să fie un efort comun, medici de familie, medici specialiști.

• Ar fi bine să ne uităm la barierele care stau în calea aderenței la vaccin. Cadrul legislativ îl avem, finanțare a existat, dar poate că mai putem să venim cu măsuri care să susțină accesul la vaccinare. Trimiterea de alerte, de exemplu, e destul de ușor de făcut.

Dan ZAHARESCU, Director Executiv, Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM): Exportul paralel de medicamente este de 7-800 mil. euro, producția de 500 mil. euro

Exportul paralel de medicamente este estimat anual la 700-800 de milioane de euro, majoritatea medicamentelor fiind cele inovative, a avertizat Dan Zaharescu, director executiv al Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM). ”Anul trecut, valoarea acestui export a fost relativ aceeași ca și în 2023, nu au fost creșteri importante nici în perioada pandemiei. Noi suntem o țară sursă pentru acest comerț paralel”, a declarat el, adăugând că producția internă totală de medicamente este de circa 500 de milioane de euro.

Cele mai importante declarații ale lui Dan Zaharescu:

• Sănătatea are mai multe componente care reprezintă factori cheie pentru siguranța națională, iar industria farmaceutică și asistența medicală reprezintă doi acești factori. Dacă e să privim la industria farmaceutică, ea este, probabil, cel mai elocvent exemplu pentru ceea ce înseamnă interdependența economică la nivel global, dar și impactul asupra securității la nivel național.

• Rețeaua complexă de producție, comerț internațional și cercetare în domeniu evidențiază modul în care țările ajung să se bazeze una pe cealaltă, pentru a satisface nevoile medicale, pentru a stimula creșterea economică și pentru a-și asigura securitatea proprii populații. Deși această interdependență stimulează inovarea și creșterea economică, ea necesită și o gestionare atentă a riscurilor de pe lanțurile de aprovizionare și, mai ales, a provocărilor geopolitice.

• Consolidarea capacităților interne de producție și încurajarea colaborării internaționale sunt strategii esențiale care ar trebui aplicate pentru securizarea lanțului de aprovizionare cu produse farmaceutice și pentru asigurarea securității sanitare, atât la nivel național, cât și la nivel global.

• Conform doctrinelor de securitate, prima componentă cheie a securității naționale este apărarea militară. Pilonul de apărare înglobează atât protecția împotriva inamicilor străini, cât și împotriva amenințărilor teroriste. Dar, pentru a se asigura că militar își poate proteja eficient țara, este vital ca armata să aibă acces la cele mai recente tehnologii medicale și produse farmaceutice.

• Pe de altă parte, este la fel de important, din punct de vedere moral, să putem oferi cea mai bună asistență medicală pentru militarii și veteranii care au fost răniți în teatrele de operațiuni sau la retragerea lor din armată. În plus, industria medicală și cea farmaceutică sunt esențiale pentru apărarea împotriva armelor biologice și chimice. Într-o lume aflată într-o evoluție tehnologică continuă, armata trebuie să aibă acces la contramăsurile adecvate care să fie capabile să elimine aceste pericole potențiale. În cele din urmă, relația dintre apărare și asistența medicală este demonstrată prin numeroase progrese în medicină și tehnologiile medicale care au apărut ca rezultat al investițiilor în cercetarea și dezvoltarea militară.

• Al doilea pilon care conturează securitatea națională este asistența medicală, care implică sănătatea și bunăstarea unei națiuni. Pandemia recentă a fost probabil un element șocant pentru unele societăți, dar care a demonstrat din plin importanța asistenței medicale pentru siguranța populației. Răspunsul eficient la provocările pandemiei au fost esențial pentru menținerea securității la nivel național, dar și la nivel global. Experiența Covid-19 a oferit oportunitate unică pentru societatea contemporană de a acumula informații despre importanța pregătirii medicale și a oferit lecții pentru a înțelege cum ar trebui să abordăm viitoarele pandemii. Produsele farmaceutice și produsele de îngrijire eficientă a sănătății sunt întotdeauna fundamentale pentru combaterea bolilor și pentru a asigurarea sănătății și a siguranței unei națiuni.

• Al treilea și ultimul pilon al securității naționale este economia. Securitatea economică este extrem de importantă pentru promovarea creșterii economice, a inovației și a dezvoltării, în cadrul unei națiuni.

• Asistența medicală joacă, la rândul ei, un rol major în economia unei țări civilizate. În consecință, întreruperea lanțurilor de aprovizionare cu produse farmaceutice și de îngrijire a sănătății ar putea avea un impact negativ grav asupra economiei unei țări.

• În prezent, România se bazează, aproape exclusiv, pe surse externe de materii prime pentru produsele farmaceutice, pentru echipamentele de protecție personală și pentru echipamentele medicale.

• Aceste lanțuri de aprovizionare sunt vulnerabile la întreruperile generate de escaladarea situației în anumite zone de conflict, dar și la amenințările cibernetice. Lanțurile de aprovizionare mai rezistente vor întări capacitățile interne de producție, iar lanțurile de aprovizionare robuste, cu parteneri economici de încredere, vor aduce beneficii majore pe termen lung securității naționale.

• Pentru a menține o capacitate solidă de a asigurare a securității medicale la nivel statal este nevoie de o consolidare a lanțurilor de aprovizionare cu medicamente și cu materii prime pentru industria farmaceutică, de a constitui anumite niveluri și stocuri și de a crește capacitatea de a investi în unități de producție, dar și în cercetarea și dezvoltarea medicală.

• Aceste domenii au un impact direct asupra celor trei piloni ai securității naționale menționați mai devreme – Armata, Sănătatea și Economia -, iar prin consolidarea acestor componente vom fi mai bine pregătiți să răspundem amenințărilor la adresa securității naționale, fie că acestea vor veni sub forma unor pandemii sau din partea unui inamic statal.

• Sintetizând cele spuse mai devreme, din punct de vedere economic, industria farmaceutică joacă un rol strategic, atât pentru partea de siguranță națională, cât și pentru partea de dezvoltare economică. Această dezvoltare economică, în România este absolut necesară, pentru că deficitul balanței comerciale la medicamente este al treilea deficit, ca mărime, după deficitul pe care-l înregistrăm pe partea energetică și pe partea de aprovizionare cu materii prime. Zona aceasta menține o presiune foarte mare asupra economiei și este nevoie ca să dezvoltăm, la un orizont de timp mediu și lung, industria farmaceutică, pentru a combate riscurile pe care le putem avea.

Despre exportul paralel de medicamente:

• Este estimat undeva la 700 – 800 de milioane de euro anual. Majoritatea medicamentelor sunt cele inovative.

• Producția internă totală de medicamente este spre 500 de milioane de euro.

• Anul trecut, valoarea acestui export este relativ aceeași ca și în 2023, nu au fost creșteri importante nici în perioada pandemiei.

• Noi suntem o țară sursă pentru acest comerț paralel.

Întrebare adresată de Dan Zaharescu deputatului Andrei Baciu:

Domnule Andrei Baciu, ați prezentat o situație complet diferită față de modul în care a fost gândit sistemul de asigurări de sănătate, în urmă cu 25 de ani, când a fost pus în practică.

Atunci, erau anumite contribuții, nu existau exceptări, contribuțiile erau suficiente pentru a asigura funcționarea sistemului, Casa de Asigurări de Sănătate asigura administrarea banilor care se colectau, erau niște disfuncționalități legate de entitățile de stat care nu plăteau contribuțiile pentru angajat/angajator, și atunci se creau niște dificultăți. Prin excepțiile care au fost create, prin intervențiile făcute de-a lungul anilor, ale statului, acest sistem a fost transformat într-un sistem disfuncțional. Practic, sistemul de asigurări de sănătate este complet dependent de transferurile de buget, de la bugetul național și, în acest moment, este clar că sistemul este nesustenabil.

Urmează o evoluție demografică care este extrem de periculoasă pentru societatea românească, ținând cont că decrețeii vor ieși la pensie, iar pensionarii nu plătesc nimic către Fondul de Asigurări de Sănătate.

În contextul în care va exista această explozie a numărului de pensionari, cu o reducere drastică a numărului de angajați, poate fi luată în considerare o reformare completă, la nivel legislativ, a sistemului de asigurări de sănătate, astfel încât să fie eliminate aceste excepții și care să facă și pensionarii să contribuie, având în vedere că, la un moment dat, ei sunt principalii beneficiari ai serviciilor de asigurări de sănătate și, numărul lor crescând exploziv, s-ar putea să avem niște surprize nu tocmai plăcute.

Cum vedeți acest lucru?

Răspunsul deputatului Andrei Baciu:

• Există multe situații. Nu cred că cineva care are o pensie mică ar trebui să contribuie (la fondul de sănătate – n.red.). Astea sunt chestii complet subiective.

• Bani se găsesc în sistemul de sănătate și nu este în niciun caz discuția despre care este nivelul de salarizare sau de pensie de la care trebuie să existe o anumită contribuție.

• Cu atât mai mult pensionarii sau oamenii cu resurse financiare limitate, eu nu cred că ar trebui că contribuie, că nu acolo este problema. Problema este în celelalte părți, mult mai voluminoase, nu la faptul că există anumite categorii profesionale care sunt exceptate.

• Lucrurile sunt clare, din punctul meu de vedere nu pot să mai funcționeze mai mult de 2 – 3 ani, pentru că așteptările sunt mari. Că discutăm despre cât de grave sunt lucrurile în sănătate, sau ne prefacem că nu sunt așa și nu discutăm, asta nu va schimba realitatea.

• Realitatea, din punctul meu de vedere, este cât se poate de serioasă, abia mai merge sistemul și o să vedem anul 2026 ce va aduce din perspectiva rezultatelor PNRR. Când se opresc lucrurile astea și viitorul Program Operațional pe Sănătate, alți bani semnificativi, alte injecții de bugete în sistemul de sănătate nu văd de unde să mai fie. Astea sunt.

• Mă îndoiesc că politicile de finanțare europene și internaționale vor avea mai avea ca prioritate domeniul sănătății. Acum, văd că avem ca prioritate domeniul apărării, unde se alocă 800 de miliarde de euro.

• Trebuie să găsim niște bani. Nu trebuie să ne uităm la pensionari, care abia reușesc să acopere cele necesare. Nu cred că acolo este problema, că pensionarii ar trebui să acopere lucruri suplimentare, în momentul de față. În schimb, sunt absolut convins că sunt niște chestii serioase pe care statul le poate face, astfel încât să producă niște beneficii pe care să le simțim cu toții zi de zi.

• Finanțările europene nu vor mai fi, în afara celor menționate (PNRR și POS). Nu știu de unde se mai pot găsi asemenea bani, iar BIR și BM au alocat deja niște fonduri României, cu rezultatele pe care le știm cu toții.

Conferința ”Sănătatea – o componentă socială care devine domeniu de siguranță națională”, organizată de CursDeGuvernare, a fost transmisă LIVE, AICI-LINK.

Partener instituțional – Comisia de Sănătate din Senatul României.

Partener principal: Gilead Sciences Romania

Parteneri:

MSD România

SERVIER

Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente

Catena

Asociația Cronica Europeană

Partener instituțional:

Comisia pentru Sănătate a Senatului, Parlamentul României

***