România a fost singura țară din UE cu scădere simultană, în T2 comparativ cu aceeași perioadă din 2025, atât la productivitatea pe salariat (-0,8%), cât și la cea pe oră lucrată (-1,2%), în timp ce media Uniunii a urcat cu +0,9% pe persoană și +0,8% pe oră, conform datelor Eurostat.
În ceea ce privește media UE, trendul este de creștere, la ambii indicatori, în prima jumătate a anului, marcând o revenire:
Calculele Eurostat combină datele privind produsul intern brut (PIB) și cele privind ocuparea forței de muncă pentru a arăta producția reală realizată pe persoană angajată sau pe oră lucrată.
România se numără printre puținele state membre cu productivitate în scădere, înregistrând cea mai diminuare la indicatorul raportat la oră și a doua, după Irlanda, la la productivitatea pe lucrător.
- cu 0,9% pe salariat și cu 0,8% pe baza orelor lucrate, în T2, comparativ cu același trimestru al anului precedent
- în primul trimestru al anului, productivitatea muncii a avansat cu 0,4% atât pe baza numărului de persoane, cât și pe baza orelor lucrate, comparativ cu același trimestru al anului precedent.
Astfel:
- Doar Irlanda (-1,0%), România (-0,8%) și Italia (-0,4%) au înregistrat scăderi ale productivității muncii pe cap de locuitor.
- Productivitatea muncii pe baza orelor lucrate a scăzut în cinci țări din UE, cele mai mari scăderi fiind înregistrate în România (-1,2%), Cehia (-0,8%) și Portugalia (-0,5%), în timp ce în Irlanda aceasta a rămas stabilă.
Deși numărul angajaților a scăzut, iar câștigurile salarilor și-au încetinit ritmul, căderea industriei și prețurile la energie împiedică menținerea productivității.
Reamintim că România înregistrează una dintre cele mai mari scăderi a producției industriale, în principal din cauza contracției din prelucrare.
În iulie 2026, producția industrială a României a fost cu –6,3% sub cea din urmă cu un an, consemnând a treia cea mai mare scădere din UE, după Bulgaria –6,8% și Belgia –5,6%.
Scădere și în Cehia, țara ECE cu cea mai mare dependență de Germania
Cehia (aproape 11 milioane de locuitori, comparativ cu 19 milioane, România) a pierdut și ea din productivitate, însă doar la cea pe oră, nu și pe salariat (care a marcat un plus modest, de 0,2%), întrucât numărul orelor lucrate a urcat mai repede decât PIB-ul, ceea ce face ca outputul pe oră să scadă.
Explicația scăderii vine din combinația:
- PIB-ul crește (în 2025: +2,6% y/y; în T2 2026: +1,9% y/y).
- Ocuparea (numărul de persoane) crește moderat (+1,5% y/y în T2 2026).
- Orele lucrate cresc mai repede decât PIB-ul.
Creșterea economiei cehe a accelerat ușor în al doilea trimestru, de la 0,2% la 0,4% față de trimestrul anterior, dar acest lucru nu reprezintă încă o redresare deosebit de puternică, în opinia analiștilor locali.
În schimb, creșterea PIB-ului față de aceeași perioadă a anului trecut a încetinit de la 2,2% la 1,9%, situându-se ușor sub așteptăr.
Compoziția creșterii economice relevă câteva puncte slabe, în special în ceea ce privește consumul gospodăriilor și investițiile întreprinderilor în mașini și echipamente.
Pe de altă parte, creșterea continuă a investițiilor în locuințe și infrastructură, combinată cu o activitate puternică a exporturilor, oferă un sprijin.
Productivitatea muncii rămâne un punct slab semnificativ al economiei cehe, atât în ceea ce privește creșterea economică, cât și inflația. Pe fondul creșterii continue a ocupării forței de muncă și a numărului de ore lucrate, productivitatea pe angajat crește într-un ritm mult mai lent de la un an la altul decât PIB-ul, iar productivitatea pe oră lucrată este, de fapt, în scădere de la un an la altul, arată o analiză a Asociației Bancare Cehe.
Acest aspect este important și din perspectiva inflației. Deși creșterea costurilor unitare cu forța de muncă se situează sub previziunile Băncii Naționale a Cehiei (CNB), combinația dintre productivitatea scăzută și creșterea salarială încă solidă reprezintă o presiune inflaționistă persistentă asupra inflației de bază.
Cehia este și ea, precum România, afectată de problemele industriei auto Germane, fiind țara din Grupul Vișegrad cu cea mai ridicată dependență de Germania, conform unui studiu publicat în octombrie 2025 de către Institutul pentru Studii Economice Internaționale, din Viena.
Cazul Sloveniei, liderul european al creșterii productivității
Slovenia (cu doar 2,13 miliaone locuitori) conduce topul european al creșterii productivității, conform datelor Eurostat:
- productivitatea pe angajat: +4,5% în T2 2026 față de T2 2025.
- productivitatea pe oră lucrată: +5,8% în T2 2026 față de T2 2025.
Performanța este atinsă pe o combinație deosebită – PIB în creștere foarte puternică, ocupare aproape stagnantă:
- PIB-ul real al Sloveniei a crescut cu +5,0% la an în T2 2026, cel mai puternic ritm din UE și cel mai bun din Q1 2022.
- În același timp, ocuparea a crescut cu doar +0,3%.
În al doilea trimestru al anului 2026, creșterea PIB-ului real s-a consolidat considerabil (1,8% față de trimestrul anterior și 5,0% față de aceeași perioadă a anului precedent), iar creșterea a accelerat în special în sectorul exporturilor: în industria prelucrătoare, valoarea adăugată a crescut cu 4,3% față de aceeași perioadă a anului precedent, în timp ce exporturile de bunuri au înregistrat o creștere de 6,5%, notează Institutul pentru Analiză Macroeconomică și Dezvoltare.
Producția manufacturieră a continuat să se consolideze în T2 2026: +2,0% (ajustat sezonier), iar în primul semestru al anului a fost cu +2,3% față de aceeași perioadă din 2025, ceea ce contrastează semnificativ cu situația din România, unde industria a fost în recesiune sau stagnare, iar industria prelucrătoare este grav afectată de aproape doi ani.
Creșterea a fost deosebit de puternică în cazul produselor medicinale și farmaceutice, al mașinilor și echipamentelor, precum și al metalelor și produselor metalice. Exporturile de servicii au înregistrat, de asemenea, o creștere (6,1%). A continuat creșterea puternică a formării brute de capital fix (13,2%), în special în ceea ce privește investițiile publice, susținută de finalizarea proiectelor legate de RRP.
„O economie care înregistrează o creștere de 5,0%, în timp ce rata ocupării forței de muncă stagnează la 0,3%, se bazează aproape în totalitate pe productivitate, ceea ce este în mod evident pozitiv pentru marjele companiilor și costurile unitare ale forței de muncă, după mai mulți ani în care creșterea salariilor a depășit ritmul de creștere a producției. Acest lucru este mai puțin favorabil pentru consum, care depinde de creșterea veniturilor, iar rămâne de văzut dacă majorările salariale vor putea susține în continuare cheltuielile fără o creștere a numărului de angajați”, relatează Inter Capital.
(Citește și: Cine să facă PIB, cine să plătească taxe: Peste 185.000 de locuri de muncă pierdute din decembrie 2024 încoace – Schimbări structurale importante – Industria prelucrătoare pierde definitiv zeci de mii de job-uri)
****
