România și alte 7 state europene au semnat o declarație comună, în marja Consiliului pentru competitivate al UE de miercuri, prin care solicită realizarea unui „nomenclator” european în care să fie incluse o serie de „molecule strategice” pentru sprijinirea producției lor în Europa.
Cele 8 țări, adică România, Franța, Spania, Italia, Olanda, Cehia, Ungaria și Slovacia, arată că industria chimică europeană „se confruntă cu o criză majoră”, respectiv cu o scădere de 12% a producției între anii 2019-2023, în mare parte din cauza prețurilor la energie sau în relație cu input-uri energetice, precum și din cauza competiției neloiale a unor țări non-UE.
Producătorii de amoniu din Europa au costuri triple față de cei din SUA
Țările avertizează că, în petrochimie, până în 2035, aproape 20 de instalații de cracare cu abur (rafinării) riscă să fie închise în Europa (4 au fost deja închise în 2024, inclusiv în Franța și Olanda), cu impact asupra 50.000 de locuri de muncă. Riscurile necesită intervenție colectivă la nivelul UE pentru a reface competitivitatea industriei chimice.
Grupul celor 8 țări vor ca Comisia Europeană să propună un așa-numit „EU Critical Chemicals Act”, act similar cu unele inițiative ale Comisiei pentru materii prime și medicamente. Acest document ar permite sprijin concret pentru industriile care sunt afectate de planurile de decarbonizare ale UE. Totodată, s-ar crea un nomenclator care să includă aproximativ 15 „molecule strategice” din zonele de petrochimie, chimie organică, industria farmaceutică, construcții, mașini, electronice, baterii și agricultură.
Actul UE și realizarea acestei liste cu molecule critice ar trebui să faciliteze oferirea de „sprijin specific” pentru a asigura păstrarea facilităților industriale de producție a lor în Europa, potrivit documentului.
Din domeniul soluțiilor, cele 8 țări propun reducerea prețurilor la energie pentru producătorii industriali ale acestor „molecule strategice” – pentru consumatorii industriali cu consum intensiv de energie – prin compensarea costurilor indirecte cu CO2 din facturile lor la energie.
Industriile energo-intensive din România sunt lovite puternic de prețurile mari la energie
O astfel de măsură ar putea avea un impact semnificativ asupra economiei României, unde industrii precum siderurgia, chimia și producția de materiale de construcții sunt mari consumatoare de energie. Compensarea costurilor indirecte cu CO2 ar putea crește competitivitatea companiilor românești, reducând impactul prețurilor ridicate la electricitate și gaze asupra costurilor de producție.
Posibile beneficii pentru România:
- Sprijinirea industriei grele – Reducerea costurilor cu energia ar putea ajuta marii consumatori, cum ar fi Alro Slatina, Azomureș sau combinatul siderurgic Liberty Galați, care au probleme cu competitivitatea;
- Atragerea investițiilor – În prezent, industria românească se confruntă cu provocări majore generate de costurile ridicate ale energiei și de competiția din afara UE, iar un preț al energiei mai stabil și predictibil ar putea atrage investitori străini interesați de relocarea producției în România.
Comparativ cu România, alte țări europene au mai multe scheme de sprijin și reducere a prețurilor la energie. Franța are 4, Italia are 3, Germania are 2.
Scăderea producției în industria chimică românească s-a tot accentuat în ultimii ani, inclusiv după anul 2022, pe fondul creșterii prețurilor materiilor prime și ale energiei.
Scădere de aproape 25% a producției de produse chimice din România
În termeni anuali, producția internă de produse chimice a scăzut în volum în 2023 până la 75,7% din nivelul atins în 2021, după ce în 2022 fusese 80,2%, conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică. Scăderea din 2024 se explică prin cererea mai redusă și competitivitatea redusă a industriei românești.
Mai mult, producția de îngrășăminte chimice pentru agricultură la Azomureș, cel mai mare producător local și cel mai mare consumator industrial de gaze din țara noastră, este încă închisă din cauza prețurilor la energie. În costul de producție al unei tone de îngrășăminte azotoase, aproape 80% reprezintă costul gazelor naturale ceea ce face ca îngrășămintele românești să nu mai fie competitive.
În urmă cu aproximativ 30 de ani, în România funcționau 11 combinate de îngrășăminte chimice care produceau aproximativ 2,5 milioane de tone pe an, cu un consum anual de 3 miliarde de metri cubi de gaz anual. În prezent mai sunt în funcțiune doar două, Azomureș și CIC Năvodari, dar și acestea producând cu întreruperi, în funcție de prețul gazelor naturale.
(Citește și: ”Deficitul comercial al României – sectoarele în care s-a cronicizat. Ce politici economice ar putea să ne pună în valoare materiile prime și industriile?”)
***
Urmărește-ne pe Google News
