România se află pe locul al patrulea în Europa în ceea ce privește mobilitatea firmelor între nivelurile de productivitate, potrivit unei analize a Centrului pentru Cercetare în Politici Economice (CEPR). România este precedată de Germania, Franța și Spania. Indicatorul măsoară ponderea firmelor aflate inițial în cea mai slabă chintilă de productivitate care reușesc, după trei ani, să urce într-o chintilă superioară.
Analiza arată că datele la nivel de companie oferă o imagine mai optimistă asupra productivității europene decât statisticile agregate.
„Povestea productivității Europei s-ar putea să nu fie atât de sumbră pe cât sugerează titlurile recente”, scriu cercetătorii, care arată că, deși creșterea agregată a productivității europene a fost dezamăgitoare în ultimele două decenii și a alimentat preocupările privind competitivitatea Europei în raport cu SUA, datele la nivel de firmă oferă o imagine mai nuanțată.
Potrivit cercetării, diferențele de productivitate dintre companii, care s-au accentuat timp de mai bine de un deceniu după criza financiară globală, au început să se stabilizeze și, în eșantionul reprezentativ pentru UE, chiar să se reducă în interiorul industriilor.
În același timp, firmele aflate inițial la baza distribuției productivității au înregistrat în ultimul deceniu ritmuri de creștere mai rapide decât firmele aflate la frontieră, fără ca firmele din partea superioară a clasamentului să fi stagnat.
„Cele mai slab productive firme au crescut mai rapid decât firmele de la frontieră în ultimul deceniu, în timp ce, în același timp, nu a existat o stagnare în partea superioară”, arată autorii.
Cercetătorii consideră că aceste evoluții sunt compatibile cu o difuzare mai puternică a tehnologiei, reducerea alocării ineficiente a resurselor și alte mecanisme care susțin creșterea productivității medii. Firmele aflate la baza distribuției au înregistrat, de asemenea, creșteri mai mari ale intensității capitalului și ale salariilor reale.
Aproximativ o treime dintre firmele rămase în urmă recuperează
La nivel european, aproximativ o treime dintre firmele care pornesc din cea mai slabă chintilă de productivitate ajung într-o chintilă superioară în decurs de trei ani, potrivit datelor IWH–CompNet 2026 utilizate în analiză. În mai multe economii europene, mobilitatea ascendentă este și mai puternică.
„Departe de a fi permanent blocate, multe dintre firmele rămase în urmă par capabile să recupereze decalajul”, afirmă autorii.
Analiza arată că diferențele dintre țări și industrii explică doar o parte limitată din variația vitezei de convergență a productivității. Cea mai mare parte a variației apare în interiorul combinațiilor dintre țări și industrii.
„Principala provocare de politică economică nu este, prin urmare, doar redirecționarea activității către anumite țări sau sectoare, ci îmbunătățirea condițiilor în care firmele mai puțin productive pot recupera decalajul în cadrul piețelor pe care operează deja”, scriu cercetătorii.
Printre factorii asociați puternic negativ cu viteza de convergență într-o anumită industrie și țară se numără marjele medii ale firmelor și intensitatea digitală. Autorii arată că politicile care susțin presiunea concurențială și difuzarea tehnologiei ar putea accelera recuperarea decalajelor de productivitate.
Cercetătorii indică reducerea barierelor administrative și de reglementare pentru intrarea și extinderea firmelor, consolidarea aplicării normelor de concurență și aprofundarea Pieței Unice, astfel încât companiile să poată intra și să se extindă mai ușor pe alte piețe europene.
Autorii subliniază că două țări pot avea aceeași creștere medie a productivității, dar procese foarte diferite în spatele acestei evoluții: într-o economie, câștigurile pot fi distribuite pe scară largă, pe măsură ce firmele adoptă inovații și își îmbunătățesc performanța, în timp ce într-o altă economie creșterea agregată poate fi determinată de un număr redus de firme aflate la frontieră, în timp ce majoritatea rămân deconectate de progresul tehnologic.
„Statisticile agregate nu pot face diferența între aceste două lumi, însă ele implică priorități de politică economică foarte diferite”, arată cercetătorii.
Potrivit analizei, noile seturi de date armonizate la nivel de firmă permit cercetătorilor să observe întreaga distribuție a productivității și, tot mai mult, modul în care firmele se deplasează în timp între diferitele niveluri de productivitate.
„Dovezile bazate pe date la nivel de firmă sugerează că economia Europei este mai dinamică decât ne-au făcut să credem statisticile agregate”, concluzionează autorii.
(Citește și: ”Companiile europene și Inteligența Artificială: Creștere de productivitate – Atenție pe gestionarea transformărilor forței de muncă”)
***
Urmărește-ne pe Google News
