România s-a remarcat din nou din perspectiva ratei foarte ridicate de risc la sărăcie şi excludere socială, cu 32,5% din populaţie (aproape șase milioane și jumătate de persoane), imediat după Bulgaria, care în statistica întocmită de Eurostat figurează cu o proporţie de 32,8%. Ce ar trebui subliniat, însă, pentru politicile sociale, este reperul faţă de care s-a făcut raportarea.
La noi, venitul median naţional echivalent disponibil după transferurile sociale a fost dat de instituţia europeană ca fiind 15.004 lei/an, de unde reperul de sărăcie şi excludere socială pentru un adult a ajuns la 9.002 de lei pe an sau 750 lei/lună (peste venitul minim garantat de 704 lei !) iar pentru o familie compusă din doi adulţi şi doi copii mai mici de 14 ani la 18.905 lei/an sau 1.575 lei/lună.
La bulgari, același indicator cu denumire şi modalitate complicate de determinare apare în documentul oficial Eurostat la nivelul de 7.022 leva/an, respectiv 4.213 leva/an pentru un adult sau 8.848 leva/familie de tipul amintit. Dacă facem traducerea în lei la cursul zilei, avem o supriză uriaşă. Recalculând reperele bulgăreşti în lei, rezultă: 17.067 lei/an venit median, 10.240 de lei/an/adult şi 21.505 lei/an/familie.
Simplificat, la noi, ponderea de 32,3% săraci apare pentru un reper de 15 mii de lei/an iar la ei 32,8% din populaţie apare sub o linie de sărăcie trasată pornind de la reperul de circa 17 mii de lei/an. Nivel cu 14% mai ridicat decât la noi. Cu alte cuvinte, dacă s-ar face trimitere la un nivel „bulgăresc” de sărăcie, am fi „campioni europeni” incontestabili în materie, chiar și după o mică ajustare cu nivelul ceva mai scăzut al prețurilor de la vecinii din sud.
Pentru referință, menționăm că țările din Europa Centrală la care ar trebui să ne raportăm stau cu mult mai bine decât noi la acest indicator care cuantifică riscul de sărăcie sau excludere socială și, dat fiind proveniența din fostul bloc socialist, chiar mai bine decât media europeană de 21,7%: Ungaria 19,6%, Polonia 18,9% și Cehia doar 12,2%.
Reamintim că pragul pentru încadrarea în acest indicator este de 60% din venitul median ( cel mai frecvent întâlnit) pe o economie națională, ceea ce face ca el să fie unul relativ la situația dintr-o anumită țară. Deși cu atât mai puțin semnificativ cu cât diferențele dintre țări ca venituri ale populației sunt mai mari, el măsoară destul de bine inegalitatea socială.
Dacă se face trimitere la statistica detaliată pe categorii de persoane, România urcă în 2018 pe un nedorit loc 1 la riscul de sărăcie după transferurile sociale, cu 23,5% din populație sau mai bine de patru milioane și jumătate de persoane. După noi, apar Letonia cu 23,3%, Lituania cu 22,9% și Bulgaria pe patru, cu 22,0%.
De reținut un indicator cu totul suprinzător, care ne pune într-o poziție sub media europeană de 9% în ceea ce privește ponderea persoanelor cu vârsta cuprinsă între 0 și 59 de ani care locuiesc într-o gospodărie cu intensitate scăzută a muncii. Cu doar 7,4%, România se situează semnificativ sub Bulgaria (9%, exact la media UE), Grecia (14,6%), Italia (11,3%) sau Spania (10,7%).
Explicația este că foarte mulți români sunt săraci sau suferă de diverse forme de privare materială deși muncesc, iar la acest capitol conducem pentru anul 2018 detașat în topul european cu un procentaj de 15%. La mare distanță de media UE de 9,2% și de țări precum Spania (13%), Italia (12,3%), Grecia (10,9%) și Bulgaria, care figurează cu doar 10,1% din nou mult mai aproape de media europeană.
În fine, un subiect care ar trebui să dea de gândit factorilor de decizie în privința modului în care se face politica de redistribuire socială, dacă se compară situația sărăciei pe grupe mari de vârstă, Eurostat ne indică o valoare de 24% la cei cu vârsta de până la 18 ani, mult peste cea de 18,3% consemnată la cei cu vârsta de peste 65 de ani.
Corelând cele două informații, să presupunem că cei mai tineri dintre români ar încerca să iasă din sărăcie prin muncă în intervalul 18 – 24 ani. Ori, tocmai de aici ne vine lovitura de grație pentru toate politicile și deciziile pe termen mediu și lung.
Cu un risc de sărăcie în pofida faptului că lucrează dublu față de cel din Bulgaria și aproape triplu față de media UE, tinerii români sunt mult în afara practicii altor state UE, în care se duc absolut logic să se integreze.
