Datoria publică a României ca pondere în produsul intern brut (PIB) a ajuns la pragul de 54,6% din PIB la final de 2024, în creștere de la 48,9% din PIB în 2023, potrivit datelor Ministerului Finanțelor. În termeni nominali, datoria administrației publice (datoria guvernamentală) a depășit 964 miliarde de lei.
Cea mai mare contribuție la creșterea datoriei publice, după cum se poate vedea din graficul următor, realizat de Consiliul Fiscal, a avut-o deficitul primar (deficitul bugetar fără cheltuielile cu dobânzile asociate datoriei publice), care a fost în fiecare din ultimii 6 ani principalul factor de creștere a datoriei publice.
Acest lucru nu se va schimba nici în următorii ani, în condițiile unor deficite ridicate conform planului bugetar-structural pe termen mediu.
Vorbim despre efecte ale deficitului primar în ponderea datoriei publice în PIB de +6,6 puncte procentuale în 2024, cel mai ridicat din 2020 încoace. În 2023, efectul deficitului primar în datoria publică a fost de +4,6 puncte procentuale, de +5,0 puncte procentuale în 2022, +5,7 puncte procentuale în 2021 și +7,8 puncte procentuale în 2020, anul pandemiei de Covid-19.
Trebuie menționat că România a înregistrat atât în 2022, cât și în 2023 și 2024, cel mai mare deficit primar din rândul statelor membre UE. Mai mult, România și-a redus deficitul primar cu numai 0,2% în 2023, de la 4,8% din PIB în 2022, la 4,6% din PIB, acesta fiind al doilea cel mai mic pas de ajustare în rândul statelor membre UE care au înregistrat deficit primar. Asta în ciuda unor venituri bugetare extraordinare substanțiale din inflația galopantă a anilor 2022 și 2023. Totodată, deficitul primar a crescut în 2024.
Ceilalți factori care influențează evoluția datoriei nu s-au mai atenuat în aceeași măsură ca în anii anteriori creșterea
Concomitent, rata reală a creșterii economice și rata reală a dobânzii au atenuat în mai mică măsură impactul deficitului bugetar asupra datoriei publice, în condițiile impactului de +6,6 puncte procentuale al soldului deficitului bugetar primar asupra ponderii datoriei publice în PIB.
Rata reală a creșterii economice a dedus 1,9 puncte procentuale din nivelul datoriei publice în PIB, iar rata reală negativă a dobânzii a ajutat cu 0,5 puncte procentuale. Pe de altă parte, ajustarea stoc-flux a contribuit la creșterea datoriei publice cu 1,9 puncte procentuale, aceasta arătând ritmul alert de creștere a îndatorării.
Notă: Ajustările stoc-flux (sau „stock-flow adjustments”) reprezintă diferențele dintre variația stocului de datorie publică și soldul bugetar (deficitul sau excedentul bugetar) într-o anumită perioadă. Aceste ajustări apar din factori care nu sunt direct reflectați în deficitul bugetar, dar care influențează nivelul datoriei publice. Un caz particular este când o parte din datoria publică este denominată în valută, iar fluctuațiile cursului de schimb duc la modificarea valorii datoriei exprimate în moneda națională, fără a influența soldul bugetar.
Creșterea ponderii datoriei publice în PIB a fost influențată și de costul ridicat de finanțare atât la împrumuturile în monedă națională, cât și la cele în valută.
Pe piața internă, trendul descrescător al dobânzilor suverane (manifestat în 2020 și 2021) a fost puternic inversat în perioada 2022-2024, costul atragerii de împrumuturi noi în monedă națională majorându-se, în medie, cu circa 3 puncte procentuale pentru majoritatea scadențelor.
Costul mediu al datoriei publice guvernamentale a crescut semnificativ în ultimii 4 ani și va continua să crească
Această evoluție manifestată în ultimii ani pe fondul creșterii inflației și dobânzilor, la nivel mondial, a majorat dobânda medie la totalul datoriei publice guvernamentale de la sub 3% în noiembrie 2021 la 3,6% în 2024. De notat că dobânda medie la datoria externă este cu 1,9 puncte procentuale mai mică comparativ cu dobânda medie la datoria internă.
Creșterea dobânzii medii la datoria internă între noiembrie 2021 și noiembrie 2024 a fost de aproximativ 130 de puncte de bază (1,3%), în timp ce creșterea dobânzii medii la datoria externă, de circa 40 de puncte de bază (0,4%), a fost cel mai probabil atenuată semnificativ de emisiunile mai punctuale care au beneficiat de cerere mare și, prin urmare, dobânzi ceva mai mici – cererea mare permite acceptarea bid-urilor cu cele mai scăzute dobânzi.
Costul mediu al datoriei publice guvernamentale va continua să crească în următorii ani, pe măsură ce mai multe emisiuni de titluri de stat luate în perioada pandemică la dobânzi mici vor ajunge la scadență, iar aceste scadențe vor fi plătite din credite noi luate la dobânzi mai mari (refinanțări). Ca idee, scadențele din acest an, atât pe datoria internă cât și pe cea externă, se ridică la aproape 100 de miliarde de lei.
Ca exemplu, în acest an ajung la scadență două serii de titluri emise prima dată în martie 2020 și octombrie 2021, care au ajuns la o valoare nominală de 11,32 miliarde de lei (titlurile emise în martie 2020), respectiv 10,66 miliarde de lei (titlurile emise în octombrie 2021). Cele două serii au rate ale cuponului mult reduse comparativ cu cele ale titlurilor emise în prezent, iar când vine vorba despre dobânzile suverane, România se împrumută acum la costuri cuprinse între 6 și 8 la sută, în funcție de maturitate.
Cum se face bulgăre din datoria publică
De notat că, față de 2019, datoria publică este de 2,5 ori mai mare, evoluție explicată de o creștere mai alertă ca cea a economiei (PIB).
Amintim că, în 2020, an de criză economică, socială și de sănătate publică, în care 95% din veniturile fiscale ale României (impozite + contribuții de asigurări) s-au dus pe salariile din sectorul public, pensii și alte beneficii sociale, România s-a împrumutat 163,8 miliarde de lei (echivalentul a 33,6 miliarde de euro), o sumă record atunci, cu 73 de miliarde de lei peste sumele împrumutate în anul 2019.
Comparativ, în 2024, an electoral cu toate rundele de alegeri și fără criză economică, în care ANAF a colectat peste programul inițial de la debutul de an, România a împrumutat 252 miliarde de lei.
Creșterea alertă a datoriei în raport cu 2023 a venit pe fondul unor majorări semnificative de salarii pentru bugetari și de pensii.
Execuția bugetară pe 2024 arată de altfel că deficitul bugetar nominal s-a situat la 152,7 miliarde de lei în 2024 (8,65% din PIB), comparativ cu 89,9 miliarde de lei în 2023. Deficitul bugetar reprezintă suma de bani lipsă pentru acoperirea tuturor cheltuielilor planificate într-un an de Guvern, cu tot cu cheltuielile cu dobânzile asociate datoriei publice.
Creșterea deficitului a survenit în ciuda unor venituri bugetare care au fost peste așteptări (+10,4% față de 2023) și faptului că ANAF a colectat cu câteva miliarde de lei peste programul trasat de Ministerul Finanțelor – ceea ce arată că economia și mai ales consumul au mers bine, în ciuda ritmului lent de creștere economică. Creșterea deficitului este de astfel explicată de creșterea cheltuielilor bugetare (+19,1%, față de planificarea bugetară de la început de an de doar +10%) în 2024, pe fondul creșterii cheltuielilor de personal (salariile bugetarilor) cu 24% la un total de 165 de miliarde de lei și creșterii cheltuielilor cu asistența socială (mare parte pensii) cu 17,2%.
Evoluția datoriei este de asemenea influențată de nivelul efectiv al cheltuielilor, iar apoi de cel al taxării, care este ceva mai redus în România comparativ cu restul Uniunii Europene
Pe lângă deficitul bugetar, Guvernul României se împrumută în fiecare an pentru plata datoriei ce ajunge la scadență. Împreună, cele două componente (deficit bugetar + plata datoriei vechi) dau ceea ce se numește necesarul brut de finanțare. Regula este ca plata împrumuturilor ajunse la scadență să se facă prin împrumuturi noi. O problemă apare când stocul de datorie publică începe să crească cu o viteză atât de mare încât ea însăși provoacă împrumuturi din ce în ce mai mari pentru servisarea datoriei, împrumuturi care la rândul lor contribuie la crearea unui efect de bulgăre de zăpadă.
De exemplu, în acest an România trebuie să plătească sume în contul datoriei în valoare de circa 141,36 miliarde de lei, din care 45 miliarde de lei urmează să fie dobânzi. În 2026 ar trebui să plătim în contul serviciului datoriei publice 151,9 miliarde de lei, din care 41,1 miliarde dobânzi. Apoi, în 2031 de exemplu, potrivit împrumuturilor deja contractate, Guvernul ar urma să plătească doar 96 miliarde de lei pentru serviciul datoriei publice, din care doar 22 miliarde sub formă de dobânzi.
Doar că până în 2031 Guvernul va fi acumulat datorie nouă pe scadențe noi, care vor umfla sumele necesare pentru serviciul datoriei. În 2021, de exemplu, anul în care Ministerul Finanțelor era la PNL sub autoritatea Guvernului Cîțu, Finanțele estimau că România va avea de plătit doar 50 de miliarde de lei în 2025 pentru serviciul datoriei, din care doar 10 miliarde de lei dobânzi.
Practic, ca urmare a împrumuturilor contractate în ultimii 4 ani de toate guvernele, plățile pentru servisarea datoriei s-au umflat și au ajuns să fie cu mai bine de 100 de miliarde mai mari comparativ cu cât se estima în 2021.
Nassim Taleb, în cartea Skin in the Game: „Defectele structurale nu pot fi corectate niciodată; sistemul se corectează prin colaps”
De notat că, în România, din cauza neglijării investițiilor cu valoare adăugată și direcționării împrumuturilor preponderent către stimularea consumului, impactul în PIB al îndatorării s-a redus în ultimii ani spre un nivel apropiat de 1:1. Adică 1 leu împrumutat a ajuns să genereze în ultimii ani doar 1 leu la nivelul creșterii economice (PIB).
Un motiv structural pentru care nivelul datoriei tot crește ține de economia politică din sistemul politic din întreaga lume. Politicienilor le vine natural să aducă bani „din viitor” pentru cheltuieli curente, ca să satisfacă nevoile curente, sau să păstreze taxele la niveluri scăzute. Vorbim despre cheltuieli pentru care, altfel, nu ar exista în prezent bani, din cauza cumulului de posibilități monetare și economice și al nivelului taxării.
Așa se nasc peste tot deficitele bugetare, iar într-o țară ca România, care trăiește de mai bine de 30 de ani cu deficite bugetare constante, aceste deficite devin normă și sunt foarte greu de corectat când deficitul se transformă în unul structural (adică când este provocat de cheltuieli recurente care nu pot fi tăiate ușor). Pur și simplu, fără ele, „viața cetății” ar fi mult mai săracă, la propriu.
Proiecție Comisia Europeană: dacă o ține tot așa, România va ajunge la o datorie publică de peste 90% în 2034
Comisia Europeană a publicat în martie o nouă ediție a raportului său privind sustenabilitatea datoriilor publice (Debt Sustenability Monitor), iar România este inclusă în categoria țărilor cu risc ridicat din perspectiva sustenabilității fiscale, din cauza deficitului tot mai mare. Alte 8 state europene sunt incluse în această categorie, printre care Franța, Spania, Portugalia sau Slovacia.
Potrivit calculelor Comisiei, dacă nu se face niciun fel de corecție asupra politicilor fiscale, România riscă să ajungă în 2034 la un nivel al datoriei publice de peste 90%.
Proiecția Comisiei este îngrijorătoare pentru că, în ciuda faptului că mai există și alte țări în categoria celor cu risc ridicat, țara noastră este prognozată să înregistreze a doua cea mai mare creștere a datoriei publice ca procent din PIB în perioada analizată – de la 50% în 2024 la 93% în 2034.
Asta ar însemna o povară și mai mare a datoriei în raport cu veniturile bugetare, în condițiile în care dobânzile percepute României sunt în continuare cele mai mari din Europa și vor rămâne așa în cazul în care nu se face o corecție credibilă a deficitului bugetar.
(Citește și: ”Buget 2025: Principalele coordonate privind veniturile și cheltuielile. Ce, cât, cum pentru ministere și administrațiile locale”)
***
Urmărește-ne pe Google News
