Investitorii din piața obligațiunilor guvernamentale din China, evaluată la 11 trilioane de dolari, nu au fost niciodată atât de pesimiști cu privire la perspectivele celei de-a doua cea mai mare economie a lumii, unii dintre aceștia anticipând un scenariu de spirală deflaționistă similară cu cea din Japonia anilor 1990, scrie Bloomberg.
Randamentele obligațiunilor suverane chineze cu scadență la 10 ani au scăzut în ultimele săptămâni la niveluri minime istorice, creând un decalaj fără precedent de 300 de puncte de bază față de randamentele americane, în ciuda unui val de măsuri de stimulare economică anunțate de guvernul președintelui Xi Jinping.
Această prăbușire, care a dus randamentele obligațiunilor chineze mult sub nivelurile atinse în timpul crizei financiare globale din 2008 și a pandemiei de Covid-19, subliniază îngrijorările crescânde că factorii de decizie nu vor reuși să împiedice China să alunece într-o stagnare economică care ar putea dura decenii.
Dacă piața obligațiunilor are dreptate, implicațiile ar fi profunde, notează jurnaliștii străini. O perioadă prelungită de deflație ar afecta grav unul dintre cele mai mari motoare de creștere economică ale lumii, ar adăuga noi presiuni asupra stabilității sociale în a doua cea mai populată țară din lume și ar exacerba ieșirile de capital, care au condus la un exod record din piețele financiare chineze la sfârșitul anului trecut.
Riscul de „japonificare” a economiei chineze
Ca semn al seriozității cu care investitorii privesc riscul de „japonificare”, cele mai mari 10 case de brokeraj din China au publicat cercetări privind deceniile pierdute ale țării vecine. Richard Koo, un economist cunoscut pentru paralelele trasate între cele două țări, a declarat că a fost abordat de companii și grupuri de reflecție chineze pentru a-și împărtăși opiniile. Săptămâna aceasta, Goldman Sachs Group Inc. a afirmat că situația Japoniei reprezintă un „ghid valoros” pentru investitorii chinezi pe piața de acțiuni, afectați de cel mai prost început de an din aproape un deceniu.
Deși o repetare a situației Japoniei post-balon speculativ este departe de a fi certă, similaritățile sunt greu de ignorat. Ambele țări au suferit de pe urma unei prăbușiri a pieței imobiliare, a investițiilor private slabe, a consumului anemic, a unui nivel masiv de datorii și a unei populații care îmbătrânește rapid.
Chiar și investitorii care subliniază controlul mai strict al Chinei asupra economiei ca motiv de optimism își exprimă îngrijorarea că oficialii au acționat lent și insuficient de ferm. O lecție clară din cazul Japoniei: revigorarea creșterii devine din ce în ce mai dificilă cu cât autoritățile întârzie mai mult să combată pesimismul în rândul investitorilor, consumatorilor și întreprinderilor.
O spirală descendentă
„Este o spirală descendentă care va continua să se înrăutățească dacă nu este corectată”, a declarat Xin-Yao Ng, director de investiții la abrdn Plc, cu sediul în Singapore, care gestionează active globale de 494 miliarde de dolari. „Există un element psihologic în lecțiile Japoniei, unde, cu cât această situație persistă mai mult, cu atât mai slabă devine încrederea consumatorilor și a întreprinderilor.”
Piețele din China au intrat în 2025 într-o situație critică. Cu randamentul de referință al obligațiunilor pe 10 ani scăzând sub 1,6% pentru prima dată, analiștii au avansat perspectiva odinioară de neconceput a unor randamente apropiate de zero. Indicele CSI 300 al acțiunilor a pierdut 3,5% în primele patru sesiuni ale anului, în timp ce yuanul offshore se tranzacționează aproape de un minim record — determinând autoritățile să intervină.
Autoritățile chineze au luat totuși măsuri pentru a încerca să salveze creșterea. Un pachet amplu de stimulente lansat de la sfârșitul lunii septembrie a oferit economiei în dificultate un colac de salvare, iar președintele Xi este încrezător că țara a atins ținta de creștere de aproximativ 5% pentru 2024. Pentru acest an, oficialii de top au promis cheltuieli fiscale mai mari și au făcut din stimularea cererii interne o prioritate de vârf. Unii susțin că încetinirea economică este necesară pentru ca China să se transforme într-o economie avansată bazată pe industrii de înaltă tehnologie, îndepărtându-se de modelul alimentat de datorii din trecut.
Măsurile de până acum nu au fost suficiente pentru a inversa scăderea prețurilor
Problema este că măsurile de politică adoptate până acum nu au fost nici pe departe suficient de ambițioase pentru a inversa scăderea prețurilor, în condițiile în care încrederea slabă a consumatorilor, o criză imobiliară și un mediu de afaceri incert se combină pentru a suprima inflația.
Indicele prețurilor de consum a crescut cu 0,1% în decembrie, încetinind pentru a patra lună consecutivă. În industrie, decembrie a fost a 27-a lună de deflație, de -2,3%, potrivit datelor publicate joi de Bloomberg.
Scăderea cheltuielilor gospodăriilor și companiilor sugerează doar o „recesiune parțială de bilanț” în China, a spus Wang Yingrui, economist la AXA Investment Managers. Ea a spus că puterea de cheltuieli a guvernului central ajută la mascatul fisurilor, cel puțin pentru moment.
Deceniile pierdute ale Japoniei
Soarta Japoniei în deceniile pierdute dintre 1990 și 2010 oferă un avertisment clar pentru investitorii în active chineze.
Indicele Nikkei 225 a pierdut mai mult de 70% din valoarea sa în acea perioadă, amplificând durerea băncilor și companiilor pe măsură ce nivelurile datorii-capital au explodat. A durat mai mult de 30 de ani pentru ca indicele de referință să recupereze vârful din 1989, o performanță realizată anul trecut doar după o perioadă lungă de stimulente monetare extraordinare, o schimbare de paradigmă în guvernanța corporativă și o revigorare mult așteptată a inflației.
Randamentul obligațiunilor guvernamentale japoneze pe 10 ani a atins un vârf de peste 8% în 1990, înainte de a începe o cădere prelungită sub zero în mijlocul anilor 2010. În prezent, se tranzacționează la aproximativ 1%. Randamentele ultra-scăzute sunt un semn distinctiv al deflației, pe măsură ce investitorii pariază că băncile centrale vor menține dobânzile scăzute pentru a revigora cererea internă.
Piețele din China au evoluat în aceeași direcție. Randamentul obligațiunilor chineze pe 10 ani, care se situa puțin sub 5% în 2013, a scăzut sub 1,6% luni. Indicele CSI 300 se tranzacționează cu mai mult de 30% sub nivelul său maxim atins în februarie 2021.
Acesta este un contrast puternic față de ceea ce se întâmplă pe piața obligațiunilor din SUA și în alte părți, unde așteptările unei perioade inflaționiste, după învestirea lui Donald Trump, au propulsat randamentele în sus.
(Citește și: ”China retrage stimulentele fiscale pentru producătorii de aluminiu pentru a reduce supracapacitatea”)
***
Urmărește-ne pe Google News
