România a înregistrat anul trecut sub 180.000 de nou-născuţi, recordul negativ de după al doilea război mondial, a declarat joi preşedintele Institutului Naţional de Statistică, Tudorel Andrei.
„2013 a fost primul an în care numărul de născuţi vii este mai mic de 180.000. După revoluţie s-a înregistrat un trend descrescător, au mai existat şi mici perioade de creştere, dar 2013 a marcat acest minim. Din seriile de date, este evident că am atins minimul din 1960, dar e aproape sigur că reprezintă minimul de după al doilea război mondial”, a spus Tudorel Andrei, citat de MEDIAFAX.
Potrivit statisticilor Institutului, niciodată după 1930, anul când s-a efectuat primul recensământ din România, nu a existat un număr atât de mic de nou-născuţi.
În perioada contemporană, naşterile au picat pentru prima oară sub plafonul de 200.000 de nou-născuţi vii în anul 2011.
Datele nu conţin însă născuţii celor aproximativ 2,5 milioane de români plecaţi în străinătate, factor ce ar putea da o cu totul altă natalitate pentru România, nu atât de îngrijorătoare precum cea prezentată joi de şefii INS.
Directorul general al direcţiei generale de demografie şi statistică socială, Silvia Pisică, a explicat că scăderea natalităţii are două cauze – emigraţia şi modificările de comportament generaţionale.
„Sunt peste 2,3 milioane de persoane care au emigrat. Majoritatea covârşitoare din categoria de vârstă 25-64 ani, cu accent extrem de mare pe 25-45 de ani, vârsta la care se fac copii. A crescut şi vârsta de căsătorie. Generaţia părinţilor noştri se căsătorea puţin după 20 de ani, iar astăzi căsătoriile şi naşterile se duc spre 30 de ani”, a explicat Silvia Pisică, citată de MEDIAFAX.
Directorul din INS a arătat că şi numărul mediu de copii pe cuplu este în scădere, ceea ce afectează sporul natural.
„Dacă în generaţia anterioară, a părinţilor noştri, fiecare familie avea cel puţin doi copii, nu vorbim de bunicii noştri, acum cuplurile se limitează la un copil. Când a fost baby-boomul, după decretul din 66, au fost 575.000 de născuţi vii”, a completat Silvia Pisică.
Potrivit articolului „Evoluţia fertilităţii în România. De la transversal la longitudinal”, al profesorului Vasile Ghețău, după anul 1870, „cu excepţii nesemnificative, numărul născuţilor a crescut până în preajma primului război mondial, ajungând la aproape 524 mii în 1912 şi menţinându-se la peste 500 mii şi în următorii doi ani.
Nivelul de după război nu mai atinge valorile din anii 1911-1914 şi se situează, în cei mai mulţi dintre anii interbelici, la 460-480 mii, întrerupând creşterea dinainte de război şi marcând semne ale unei relative stabilizări, la un palier inferior însă, chiar dacă printr-o ultimă “zvâcnire” bariera celor 500 de mii este depăşită în 1932”.
Vă prezentăm şi tabelul naşterilor din această lucrare, unde se poate vedea că cele mai puţine naşteri au avut loc în anul 1918, ultimul an din Primul rîzboi mondial, dar nici atunci nu s-a coborât sub plafonul de 180.000 de nou-născuţi.
