fbpx Modifica setari cookieuri

Evenimentul

Starea de urgență: măsuri cu efect imediat, măsuri în pregătire, măsuri eventuale

Administrația Prezidențială a publicat luni decretul prin care se instituie în România, pentru o perioadă de 30 de zile (cu posibilitate de prelungire) starea de… Mai mult

16.03.2020

La obiect

T4 2019 – creşterea reală a pensiilor a fost de 11,3%, peste cea a salariilor

În ultimul trimestru al anului trecut, pensia medie lunară a fost de 1.412 de lei, cu 15,5% mai mare decât în trimestrul precedent. Creșterea anuală… Mai mult

16.03.2020

La obiect

Ianuarie 2020 – excedent pe contul curent, dar creștere cu peste 4 miliarde de euro a datoriei externe pe termen mediu și lung

Contul curent al balanței de plăți a înregistrat prima lună a anului în curs cu un excedent (sezonier) de 149 milioane euro, adică -55% din… Mai mult

16.03.2020

La obiect

CIM – simulări: Cele trei evoluții posibile ale Covid-19 în România. Scenariul critic – de Paște

În scenariul optimist, vârful epidemiei de coronavirus ar putea fi atins în România în perioada 1 – 20 mai 2020, conform simulărilor realizate de Centrul… Mai mult

16.03.2020

Radu Crăciun / Împăratul e gol

de Radu Crăciun , 14.2.2020

O îngrijorare profundă bântuie o parte a elitelor occidentale și i se dă glas în publicații extrem de serioase. Este vorba de faptul că succesul economic nu mai este doar apanajul societăților liberale. Evoluțiile spectaculoase ale Chinei din ultimele decenii și poziția economică dominantă în care a ajuns, în pofida sistemului politic autocrat pe care se bazează, fac analiștii să se întrebe cu toată seriozitatea dacă nu cumva sistemul politic chinez poate oferi un model de dezvoltare economică al cărui succes să atragă și alte țări. Cu alte cuvinte, întrebarea care îngrijorează este dacă nu ne îndreptăm către o lume în care regimurile nedemocratice ar putea să fie acceptate mult mai ușor de populație de dragul unei dezvoltări economice rapide similare Chinei.

Nu cred în așa ceva și iată de ce.

Într-adevăr, în ultimele decenii, economia Chinei a cunoscut o creștere fulminantă. Un document al Băncii Mondiale remarcă că, după patru decenii de la startul reformelor la sfârșitul anilor 70, o creștere medie a economiei chineze de 10% pe an a scos peste 850 de milioane de oameni din sărăcie. Spectaculos și, probabil, fără precedent… China este un exemplu de manual pentru efectul benefic pe care globalizarea a avut-o asupra unei părți a țărilor emergente, e adevărat, în detrimentul unor segmente largi ale populației din țările dezvoltate. Era această evoluție a Chinei inevitabilă? Nu neapărat.

Să nu uităm că momentul de răscruce a fost venirea la putere, la sfârșitul anilor 70, a liderului chinez Deng Xiaoping, cel considerat a fi „arhitectul Chinei moderne.” Ascensiunea lui treptată la putere a avut loc după moartea dictatorului comunist Mao Zedong, cunoscut pentru excesele sale dictatoriale precum și pentru izolarea și subdezvoltarea în care a menținut țară. Și asta mă duce la elementul-cheie al dezvoltării economice de succes a Chinei: despotul luminat.

O țară autoritară este subordonată, de regulă, unui lider suprem care și-a consolidat puterea personală prin mijloace politice și militare. Posibilitatea că, mai nou, președintele să rămână în funcție pe viață nu face decât să confirme tendința de consolidare a sistemul autocratic existent în China. O astfel de țară poate să aibă succese economice remarcabile, cu o condiție: să fie condusă de un om cu deschidere, cu viziune și curaj. Iar China exact asta a avut. Un lider cu viziune, care a securizat resurse minerale în Africa, a extins influență geopolitică a Chinei prin proiectul „drumul mătăsii” și a avut curajul de a promova China ca putere regională, chiar și cu riscul de a pune sub semnul întrebării influență americană în Asia. Iar dacă privim la evoluțiile din America Latină și chiar Europa, sunt semne că China nu își propune să se oprească doar la Asia…

Iar în primele sale decenii de dezvoltare, principalul atu al Chinei a fost imensa sa populație, dispusă să lucreze inițial pe salarii mici, dar cu un potențial imens de creștere a consumului. Acest unic atu a făcut ca țările occidentale și firmele lor să dea buluc pentru a investi în China, făcând abstracție de condițiile adeseori oneroase impuse de autorități, precum obligativitatea de a angaja directori chinezi „umbre” ale celor străini sau slaba protecție a proprietății intelectuale. Deci, mareea investițiilor străine a venit în pofida regimului politic și nu datorită lui.

Și să nu uităm un lucru: dezvoltarea Chinei a fost o lungă perioada de timp rodul capitalului și know-how-ului tehnologic produs în țări dezvoltate cu regimuri liberale. Fără acestea, succesul economic al regimului autoritar chinez nu ar fi fost posibil.

Va fi capabilă China să profite de ele și să își continue dezvoltarea? Probabil că da, cu o condiție majoră: să continue să aibă parte de despoti înțelepți. Și asta este de fapt riscul oricărei societăți autocrate, centrate în jurul unui lider: dependență de „ruleta” nominalizării lui. Pentru că nu e greu de imaginat cum ajungerea la putere a persoanei neadecvate poate, într-o structura de comandă atât de centralizată, să ducă la un efect în lanț ce poate distruge o țară. Lumea ne oferă astfel de exemple, unul dintre cele mai vizibile fiind Venezuela, o țară odinioară prosperă și distrusă acum de un despot întunecat.

Lipsa unor mecanisme de control democratic (check and balance) face ca succesul unor astfel de țări să fie mai degrabă la mâna șansei, în condițiile în care un lider, odată ajuns la putere, mai poate fi foarte greu contestat. Întreg sistemul va face tot ce poate pentru a proteja liderul, pentru a perpetua orânduirea și a împiedică apariția oricărei fisuri în eșafodajul puterii. Iar asta înseamnă reprimarea criticilor, a opiniilor, a libertății de exprimare, a liberei circulații a informației.

Marea problemă a unei astfel de societăți este că, atunci când este confruntată cu slăbiciuni interne, prima reacție este să le ascundă, să le mascheze. Pentru că poate, pentru că deține toate butoanele canalelor de comunicare. Iar această mare problema s-a văzut foarte clar odată cu izbucnirea epidemiei de coronavirus în China. Prima reacție a autorităților a fost de mușamalizare, de pedepsire a celor care au semnalat problema. Inexistența unei prese libere, a unor organizații puternice ale societății civile a făcut ca o problema de o mare gravitate să nu fie semnalată și să fie înăbușită din fașă pentru a exploda ulterior cu o forță înzecită.

Într-o țară liberală așa ceva ar fi avut puține șanse să se întâmple. În societățile democratice puterea nu e concentrată în mâna unei singure instituții, iar presă și societate civilă sunt gardieni de temut ai normelor democratice și ai transparenței. Iar în cazul unor tendințe autoritare se mobilizează, formal și informal, și aduce lucrurile pe făgașul normal. Apropo, ați mai auzit ceva despre copiii și ginerele președintelui Trump pe mâna cărora ajunsese la începutul mandatuluit politică externă a SUA? Putem adauga în completare și o serie de rezoluții bipartizane menite să limiteze abilitatea președintelui de a angaja discreționar SUA într-un război în Orientul Mijlociu. Iar SUA este doar un exemplu al situațiilor de reechilibrare a puterilor, care pot fi întâlnite în mai toate democrațiile consolidate.

Marea problemă a conducerii chineze este faptul că, atâta vreme cât economia Chinei a crescut și populația a prosperat, lipsa libertăților civile și politice a fost o pilula amară mai ușor de înghițit de către cetățeni. Panica și frustrarea simțite de populație în contextul teribilei epidemii, precum și o eventuală stagnare economică, pot să direcționeze mânia populară către liderul suprem și către sistemul care a permis crearea lui. Nicio supriză că, până acum, prezența sa publică a fost cvasi-inexistentă. În țările democrate, presiunea mâniei populare se eliberează prin demonstrații și alegerea de forțe politice alternative, practic o pedepsire a celor aflați la putere.

Într-o țară precum China, acest lucru nu este posibil și supapa de eliberare a presiunii nu prea există. Cu o excepție poate, cea a dușmanului extern, folosită altminteri cu succes în Rusia. Însă apetitul izolaționist al Rusiei, mult mai puternic, arată și dezavantajele pe care o astfel de abordare confrontațională, stabilită de un alt lider autoritar, le aduce: rămânerea, din ce în ce mai mult, în urma Chinei.

Însă, spre deosebire de Rusia, cheia dezvoltării pe care China va continua să mizeze este deschiderea ei spre exterior. Un motiv puternic pentru a deveni unul dintre cei mai vocali avocați ai globalizării, ai comerțului liber și integrării economice. Invocarea dușmanului extern nu poate merge prea departe fără a-i afecta strategia granițelor comerciale deschise.

În acest context, rezolvarea epidemiei și reluarea creșterii economice devin elemente de importantă vitală pentru siguranța sistemului autoritar chinez. Altfel, tensiunile nu vor mai putea fi stăpânite, nici măcar cu sofisticatele abordări tehnologice care interferează, după model Orwellian, tot mai mult, cu viață privată a indivizilor.

Chiar poate o astfel de societate să reprezinte un model atractiv de dezvoltare?

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 14.2.2020

2 comentarii

  1. NICOLESCU Horia Mihai
    16.2.2020, 9:32 pm

    Intr-o logica occidentala si liberala, concluziile d-lui Craciun se sustin. Ce te faci insa cu niste tari (ca Romania, de exemplu) in care exista o cota puternica a populatiei, nostalgica dupa sistemul comunist centralizat ? Sistemul care asigura stabilitate si predictibilitate (chiar daca la o cota a performantelor mult inferioara sistemului capitaliat) poate reprezenta o atractie majora in fata unei populatii sarace si ne-educate ! Problema se poate rezolva in timp (incepand cu educatia) dar metoda are slabiciunea (la noi) ca am pierdut zona productiva a populatiei (care e emigrat) iar tineretul are si el un singur vis: sa plece cat mai repede din tara asta ! Si, in aceasta ecuatie, timpul preseaza iar viitorul devine foarte sumbru si fara solutie de revenire – chiar daca va apare un “despot luminat” (cred ca dl. Iliescu isi rade acum in barba….) care nu mai are nici el ce face pe calea capitalismului ! Iar conducatorii de dupa 1989 ai Romaniei numai “luminati” nu au fost ! Greseala noastra cred ca a fost acceptarea fara nici o negociere a conditiilor aderarii la UE (prin similitudine, ce s-ar fi intamplat daca o tara cum este China ar fi “lasat lesa libera complet” dupa moartea lui Mao si nu ar fi utilizat slabirea ai treptata si controlata, singura metoda care a dat rezultatele de azi ?).
    Din pacate, solutia pare a fi – pentru noi – numai una “de mana forte” care nu stiu cum va fi acceptata de UE (Spania a fost o splendida exceptie !!!)si la care se va ajunge – probabil – numai printr-o noua revolutie cu varsare de sange (atunci cand viata de aici va deveni de netrait…).
    Nu as fi crezut ca, dupa entuziasmul de dupa 1989, sa ajungem intr-o asemenea situatie fara perspective…

  2. Ghita Bizonu'
    26.2.2020, 7:42 pm

    Domnule Craciun

    nu credeti ca ouneti caruta inaintea boilor?
    Sau nu cumva ar trebui sa faceti apel la “multicultiralism” ? Este interesanat cum toti multi culti librrtali nu sesiseaca ca ticmi China este “altceva”, adica o cultuta chiar diferita! Imi permit sa va mai atrag atentia ca acea China pe care o “stim” este China care de la curca 1820 a cunoscut o lunga perioada de “eclipsa”. Care eclipsa a cam trecut si azi China “recupereaza” …

    Si zau asa .. ce facem cu Japonia si Coreea de Sud? Caci decolarea lor industriala nu s-a facut in conditii democratic-liberale… De fapt ambele tari av
    eau o cultira asemanatoare cu cea chineza ….. in care Imparatul era divin. Si totusi .. si Coreea de Sud si Japonia au evoluat catre societati mai democratice.. “Secretul”? Cresterea economica care a dus la paraitai “clasei de mijloc” . Ultimul “presedinte militar” (de fpat dictator) chiae explica ca contetatarii puerii militare erau “creatia” conducerilor militare..
    Asa ca poate , poate Chian. Dar eu nu as paria prea mult – Choan are peste 2.500 de ani de sitorie sscisa, acum peste 2000 de ani inlatii fucntioanri erau alesi in urma unui examen si … are chiar un studiu privind cresterea birocratiei in ultimiii 2000 de ani.
    A da. Cato birocrati avea gemrnaia cum .. 1800 de ani?!

    Adica voi a zice alta lume, alta cultura ….

Lăsați un comentariu


Europa

Giuseppe Conte, premierul Italiei: Întregul edificiu european riscă să îşi piardă raţiunea de a fi

Iulian Soare

Întregul edificiu european riscă să îşi ”piardă raţiunea de a fi” dacă Uniunea Europeană va comite ”erori tragice” în faţa pandemiei de coronavirus, a declarat… Mai mult

Stiri

Spitalul militar destinat pacienţilor cu Covid-19 este operațional

Razvan Diaconu

Spitalul de campanie ridicat de armată în incinta Institutului Naţional de Gerontologie şi Geriatrie ”Ana Aslan” din Otopeni este operațional și pregătit să primească cazurile… Mai mult

Stiri

Virgil Popescu: Companiile din industria auto s-au reunit într-un grup de lucru pentru producerea în țară a ventilatoarelor necesare cazurilor critice de îmbolnăvire cu Covid-19

Vladimir Ionescu

Producătorii din industria auto din România au format un grup care lucrează pentru implementarea unui proiect privind producţia în România de ventilatoare mecanice necesare sistemului… Mai mult

Stiri

INACO: Ghidul surselor de finanțare pentru companii în timpul crizei Covid-19

Vladimir Ionescu

Un sondaj Best Jobs arată că peste 50% dintre angajatorii români au planuri să își continue afacerile, în ciuda agravării pandemiei de coronavirus. În acest… Mai mult

Stiri

Bilanț: 160 de noi cazuri de îmbolnăvire cu Covid-19 pe teritoriul României

Vladimir Ionescu

În ultimele 24 de ore (vineri-sâmbătă), 160 de noi cazuri de îmbolnăvire cu Covid-19 au fost identificate la nivel național, se arată în comunicatul transmis… Mai mult

Stiri

PSD, atac la ministrul Finanțelor: De amânarea ratelor beneficiază doar băncile. Florin Cîțu: Într-o economie nu există nimic gratuit

Razvan Diaconu

PSD consideră că băncile sunt avantajate de către ordonanţa de urgentă privind amânarea ratelor cu până la nouă luni, adoptată joi de Guvern. Social-democrații susțin… Mai mult

Europa

Cum a ajuns New York centrul infectărilor cu coronavirus din SUA

Vladimir Ionescu

Aproape jumătate dintre cazurile confirmate de Covid-19 din SUA, circa 45.900 vineri, sunt în statul New York. Numărul mare de locuitori (19,5 milioane de persoane),… Mai mult