În condițiile în care analiștii străini nu exclud o potențială intrare a Românei în recesiune tehnică la sfârșitul acestui an (două trimestre consecutive de scădere a activității), prognozele de creștere economică pentru 2026 sunt relativ modeste, în jurul valorii de 1% din PIB, mult sub media regiunii.
Din rapoartele întocmite de specialiștii Oxford Economics și Capital Economics reiese că situația fiscal-bugetară și impactul său asupra pieței obligațiunilor (piață pe care este finanțată datoria publică) și a costurilor de împrumut sunt în centrul preocupărilor privind România.
Liam Peach, senior economist pentru piețele emergente la Capital Economics, punctează scăderea de peste 150 de puncte procentuale a randamentelor obligațiunilor guvernamentale pe zece ani, în monedă locală, până la 7%, în urma detensionării situații politice post-alegeri, dar avertizează că ecuația bugetară complexă nu garantează o continuare a acestei tendințe.
„România a înregistrat una dintre cele mai mari raliuri ale pieței obligațiunilor dintre piețele emergente în ultimele șase luni, însă considerăm că o scădere susținută suplimentară a randamentelor este puțin probabilă. Este necesară o consolidare fiscală mult mai amplă pentru a stabiliza raportul datoriei publice, ceea ce va fi dificil de realizat”, susține Peach.
Riscul de derapaj fiscal, cea mai mare temere a investitorilor privind perspectivele economice ale României
Capital Economics întrevede un avans al PIB de 1% în 2026, o reducere a deficitului bugetar la doar 6,8% (insuficient pentru a corecta traiectoria ascendentă a datoriei publice), o scădere a deficitului de cont curent la 7% din PIB (ca urmare a încetinirii consumului) și o depreciere de 3% a cursului leu/euro, până la 5,25% la sfârșitul anului.
„Un context macroeconomic slab va crea un mediu dificil pentru factorii de decizie de a implementa noi măsuri de consolidare fiscală, mai ales având în vedere structura fragmentată a coaliției de guvernare. Considerăm că barierele pentru o scădere susținută a costurilor de împrumut sunt ridicate”, punctează Peach.
Magnitudinea economiilor necesare în România este probabil să genereze diviziuni în cadrul guvernului, în ciuda majorității sale solide, susțin și experții Oxford Economics, considerând că „riscul unui derapaj fiscal este ridicat.”
Expansiunea fiscală din ECE, nesustenabilă / Doar Cehia nu este în procedură de deficit excesiv
Evoluția României contrastează cu cea a regiunii, analiștii Oxford Economics anticipând un avans mediu al PIB-ului Europei Centrale și de Est (ECE, respectiv Cehia, Ungaria, Polonia, România și Slovacia) de 2,7% în 2026, cu 0,3 pp peste nivelul din acest an.
Totuși, „creșterea puternică a Europei Centrale și de Est de la pandemie se bazează parțial pe politica fiscală relaxată. Însă deficitele nu sunt sustenabile, iar majoritatea regiunii încalcă regulile fiscale ale UE. Doar Republica Cehă a reușit să-și reducă deficitul, dar noul guvern îl va majora din nou. În România și Slovacia, consolidarea fiscală va pune presiune asupra creșterii economice”, avertizează Tomas Dvorak și Mateusz Urban, seniori economiști la Oxford Economics.
În opinia lor, deficitul bugetar al României ar putea fi redus la 6% în 2026, respectiv 5,4% în 2027, însă tipurile de măsuri adoptate de executivul de la București – reduceri de cheltuieli și majorări de taxe indirecte (TVA) – ar putea face ajustarea „contraproductivă, afectând perspectivele deja slabe de consum ale gospodăriilor pe termen scurt.”
Consolidarea fiscală, dificilă având în vedere contextul de securitate
Un alt risc la perspectivele de creștere ale ECE îl reprezintă, în opinia celor doi, contextul global general – în special protecționismul SUA, războiul în desfășurare din Ucraina și disponibilitatea tot mai mare a Chinei de a-și exercita influența geopolitică în domeniul comerțului.
Acestea reprezintă o provocare majoră pentru economiile ECE orientate spre industrie și export. Ei notează că deocamdată regiunea s-a dovedit surprinzător de rezilientă. ECE a reușit să își diversifice exporturile atât din punct de vedere al produselor, cât și al regiunilor geografice, ceea ce a făcut ca regiunea să fie mai puțin dependentă de Germania, care se confruntă cu o încetinire economică structurală.
Creșterea asumată a cheltuielilor de apărare va reprezenta o altă sursă de presiune asupra bugetelor.
„Considerăm că politica fiscală va rămâne principalul factor care determină performanța relativă și percepțiile asupra riscului suveran în întreaga regiune ECE anul viitor. Provocarea comună este că mai multe economii înregistrează deficite fiscale care sunt fie nesustenabile, fie necesită o consolidare semnificativă și credibilă. Aceasta nu este o sarcină ușoară, având în vedere necesitatea unor cheltuieli uriașe pentru securitate, pentru transformarea energetică și pentru a face față consecințelor îmbătrânirii populației, ca să amintim doar câteva dintre prioritățile cheie”, susțin specialiștii Capital Economics.
România, mai bine cotată decât Ungaria, în ciuda unor parametri fiscali mai slabi
Deficitele ridicate înseamnă că piețele vor analiza regiunea foarte atent și în 2026. Totuși, din evoluția pieței obligațiunilor, se pare că investitorii evaluează riscurile fiscale din ECE într-un mod holistic, nu mecanic.
„Obligațiunile poloneze au înregistrat, spre exemplu, un raliu anul acesta, cu randamentele pe 10 ani scăzând până la 5,2%, în ciuda faptului că datoria era pe cea mai abruptă traiectorie ascendentă, ceea ce interpretăm ca o încredere în fundamentele macroeconomice solide”, punctează analiștii Oxford Economics.
Similar, ei atrag atenția asupra creșterii randamentului pe 10 ani al obligațiunilor ungare – peste cel al României, țară cu deficite mult mai mari –, ceea ce indică faptul că investitorii apreciază riscul suveran luând în considerare mai mult decât doar cifrele fiscale de ansamblu.
Totuși, ca procent din PIB, costurile de împrumut ale României vor fi, în următorii cinci ani, nu foarte îndepărtate de cele ale Ungariei, de circa 3,3%, potrivit estimărilor specialiștilor. Polonia va plăti, în medie, sub 3% din PIB.
În graficul de mai jos este ilustrată proiecția datoriei publice, Polonia având cea mai pronunțată traiectorie de creștere.
Fundamentele economice nu ajută nici leul: Deprecierea monedei naționale, o revenire la „starea normală a lucrurilor”
În ceea ce privește evoluția monedelor, forintul maghiar și leul românesc sunt sunt singurele care ar urma să înregistreze o depreciere, în principal din cauza fundamentelor economice.
„Ne așteptăm ca ambele să continue să se deprecieze față de euro anul viitor. Aceasta poate fi privită ca o revenire la «starea normală a lucrurilor» și reflectă caracteristicile structurale ale ambelor economii: deficite gemene persistente, credibilitate mai scăzută a băncii centrale, nevoi de finanțare externă și incertitudine politică, precum și o toleranță mai redusă față de o monedă mai puternică în România. Reducerile de dobândă, care vor reduce diferențialul de rată în ambele țări, vor contribui de asemenea la presiunea de depreciere”, susțin Tomas Dvorak și Mateusz Urban.
În graficul de ma jos sunt ilustrate fundamentele economice în raport cu mediile zonei euro.
Monedele mai puternice vor reprezenta un obstacol modest pentru exporturile Cehiei și Poloniei anul viitor, deși aceasta este doar „o picătură în ocean” în contextul prețurilor ridicate la energie, creșterii costurilor cu forța de muncă și intensificării concurenței chineze în segmentele superioare ale lanțului valoric.
Pe de altă parte, specialiștii nu se așteaptă nici ca deprecierea monedelor să dea un impuls semnificativ pentru competitivitatea exporturilor în Ungaria și România.
„Ratele de schimb reale efective largi vor continua să se aprecieze în întreaga regiune ECE în 2026, însă într-un ritm mai lent decât în 2025”, mai notează ei.
Prognozele altor instituții: între 1,1% din PIB și 1,5% din PIB pentru 2026, după un 2025 foarte slab
FMI a revizuit semnificativ în jos estimarea pentru 2026, la 1,4%, de la 2,8% anterior, nivel apropiat de cel anticipat de Comisia Europeană (1,1%) și de ING (1,4%), în timp ce CNSP estimează 1,2%, cu posibil spațiu de revizuire pozitivă, având în vedere ipoteza sa foarte conservatoare pentru 2025, de doar 0,6%.
Băncile comerciale au viziuni ușor mai optimiste: UniCredit anticipează o creștere de 0,6% în 2025 și 1,5% în 2026, iar Erste vede un avans de 1,3% în 2025 și o accelerare la 2,1% în 2026, condiționată însă de un final de an solid.
În ansamblu, consensul indică investițiile drept principal motor al creșterii în 2026, susținute de cheltuielile publice și fondurile europene, în timp ce consumul rămâne modest, iar exporturile nete au o contribuție limitată, pe fondul persistenței unor dezechilibre structurale.
(Citește și: ”Care e structura cheltuielilor în gospodăriile statelor UE și care e specificul fiecărei țări. Românii alocă cel mai mare procent pentru alimente, cehii dau cei mai mulți bani pe locuire și utilități”)
***
