În anul 2003, țările din Europa Centrală care au aderat la UE în 2004 dar nu adoptat încă moneda unică europeană își propuneau drept țintă a intrării în Zona Euro intervalul 2008 – 2010, cu Ungaria în 2008, Polonia în 2008 – 2009 și Cehia în 2009- 2010 ( împreună formează așa-numitul grup CE 3) . Urmare a evoluțiilor determinate de criza economică intervenită între timp, toate cele trei state au renunțat la a mai stabili o dată-țintă pentru aderare.
Pozițiile adoptate de aceste țări ne interesează prin prisma regimului valutar similar, respectiv nivelul de dezvoltare mai apropiat de al nostru și cursul de schimb flotant în raport cu euro ( ceea ce nu este cazul Bulgariei și nu a fost nici al statelor baltice). Mai ales că, deocamdată, România este singura care a anunțat intenția de a adopta euro, schimbare stabilită pentru anul 2019.
Zona Euro. Pozițiile adoptate de țările din grupul CE 3
Polonia
„Consider că ar trebui spus public faptul că [ERM II] reprezintă un obstacol major în calea aderării la zona euro pentru o ţară precum Polonia. […] Avem o piaţă valutară de mari dimensiuni, motiv pentru care ar trebui să spunem pur şi simplu: Nu intrăm în ERM II. Dacă ne vreţi în zona euro, invitaţi-ne fără această condiţie preliminară”. (Marek Belka, Guvernatorul Băncii Naţionale a Poloniei, aprilie 2013)
„În opinia Consiliului, intrarea Poloniei în ERM II şi ulterior în zona euro ar trebui avută în vedere după depăşirea crizei financiare cu care se confruntă ţările din zona euro şi după finalizarea cadrului instituţional al acesteia, în condiţii care să permită maximizarea beneficiilor asociate integrării în zona monetară şi totodată reducerea la minimum a costurilor aferente”. (Consiliul de Politică Monetară al Băncii Naţionale a Poloniei, Orientările politicii monetare pentru anul 2014, septembrie 2013)
Ungaria, despre Zona Euro
„Ungaria nu va ridica problema adoptării monedei unice înainte de sfârşitul acestui deceniu […]. Îndeplinirea de către Ungaria a criteriilor de aderare la zona euro este un proces îndelungat”. (Mihály Varga, ministrul economiei, aprilie 2013)
„Ungaria nu se poate gândi serios la intrarea în zona euro până când nivelul mediu de dezvoltare economică nu atinge 90% din cel al statelor din zona euro”. (Viktor Orbán, prim-ministru, aprilie 2013)
Republica Cehă, despre Zona Euro
„Chiar dacă în urma alegerilor se formează o coaliţie favorabilă unei intrări rapide în zona euro, opinia mea este că cererea oficială de aderare nu va fi depusă mai devreme de anul 2016 […]. Prin urmare, data aderării ar putea fi cel mai devreme la orizontul anului 2019”. (Miroslav Singer, Guvernatorul Băncii Naţionale a Republicii Cehe, mai 2013)
(Citate preluate din prezentarea guvernatorului BNR, Mugur Isărescu la Conferinţa Științifică Anuală ERMAS 2014, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, 18 august 2014)
Explicația acestor poziții
Polonia, Cehia și Ungaria se plasează toate în topul primilor zece parteneri comerciali ai Zonei Euro (locurile 6, 7 și, respectiv, 10). Mai mult, țările CE 3 luate împreună urcă pe podium la export, imediat după după Marea Britanie și SUA, și chiar pe primul loc la importurile Zonei Euro, unde devansează o mare putere economică mondială, China.
Cu alte cuvinte, ele sunt puternic integrate în circuitele economice ale Zonei Euro și beneficiază de pe urma schimburilor cu cele 18 țări ale zonei. Însă preferă, deocamdată, să utilizeze supapa cursului de schimb variabil pentru a-și ajusta politicile economice în urma evoluțiilor înregistrate pe partea de costuri și productivitate a muncii.
În toate aceste trei state, schimburile cu EA 18 sunt majoritare iar două dintre ele reușesc performanța de a avea chiar o balanță pozitivă în schimburile cu Zona Euro. Fapt destul de dificil de realizat dacă ne uităm la rezultatele din top 10 partneri EA 18, unde numai China, care fabrică de toate la costuri reduse, și Rusia, care exportă materii prime în sectorul energetic, mai reușesc acest lucru.
(Citiți și: ”Analiză / Cele 4 Românii și drumul fiecăreia până la euro. Divergența internă severă”)
Dar cum se poziționează România în raport cu aceste state, dacă ele stau relativ bine față de Zona Euro ? Din păcate, datele arată că nu stăm prea bine, deoarece ele cumulează nu mai puțin decât 67% din deficitul total din relațiile comerciale ale României, consemnat pe primele patru luni din acest an ( valoarea acestuia era de 1.750,7 milioane euro).
De aceea, ar fi de reflectat la ordinea în care ar trebui făcută aderarea la euro și corelarea țintei cu situația din regiune. Adică la poziția în care s-ar pune o Românie deja intrată în Zona Euro și lipsită de posibilitatea de a utiliza cursul de schimb flotant dept supapă pentru a-și ajusta poziția în plan macroeconomic în raport cu statele CE 3 rămase încă, cel puțin o vreme, în afara Zonei Euro.
2 răspunsuri
Romania nu are un politician-tehnocrat la conducere,n-are o tinta economica, nu are un proiect de dezvoltare economica postaderare si merge fara „tinta”, doar asa, ca sa mearga.Adoptarea monedei Euro nu are nici o relevanta pentru clasa politica romaneasca, fiindu-i indifferent cind o adopta, ca o parte a parcursului la „intimplare” a economiei si a tarii.Cauza acestei situatii, este aflarea clasei politice inafara oricarei expertize in economie, Romania fiind condusa de tot felul de oameni politici, de la politruci la cintareti, de la ziaristi la juristi – aflati cu totii inafara unei viziuni si gindiri economice pro-active.Cu totii navigheaza, cum spunea un mare economist, fara busola si instrumente de bord, ducind Romania catre soarta Titanicului…
Ce conteaza in admiterea unei tari in zona euro nu este reprezentat de intensitatea schimburilor economice cu tarile din zona euro, ci de masura in care statele candidate indeplinesc criteriile de aderare, care cel mai adesea sunt reduse la cele privind convergenta nominala, uitandu-se sau neacordandu-se atentie suficienta criteriilor de convergenta legala si convergenta reala. Si as insista pe convergenta reala, unde problema principala o reprezinta armonizarea legislativa in special in ce priveste independenta bancii centrale, si convergenta reala, care se refera in principal la egalizarea nivelurilor de dezvoltare economica.
Din criteriile de convergenta nominal se insista de regula pe rata inflatiei, ratele dobanzilor pe termen lung, deficitul public si datoria publica, dar se spune prea putin despre ratele de schimb, care sunt esentiale in functionarea corecta a unei uniuni monetare sanatoase. Sa nu uitam ca in momentul adoptarii deciziei de aderare a unei tari la uniunea monetara se adopta o rata de schimb fixa intre moneda statului candidat si moneda unica. Imposibilitatea sau incapacitatea unui stat de a mentine in timp aceasta rata fixa in mod real, conduce la deteriorarea raporturilor de schimb intre statul candidat si celelalte state care au adoptat euro si prin urmare, se submineaza functionarea sanatoasa a sistemului monetar bazat pe euro. In masura in care nu vor lua masuri pentru a mentine convergenta performantelor economice si implicit mentinerea unor raporturi de schimb echilibrate, statele respective vor inregistra pierderi, care se pot manifesta intr-o scadere a exporturilor, o crestere a importurilor, o reducere sau desfiintare a unor capacitate de productie, o crestere a somajului, o migratie de capital si de forta de munca.
La polonezi constat o divergenta de apreciere intre guvernatorul bancii centrale si consiliul de politica monetara al Bancii, in sensul ca guvernatorul ar vrea sa se evite conditia de participare la ERM II, in timp ce consiliul considera ca aderarea la ERM II trebuie sa se produca, dar la o data mai tarzie, cand Polonia va fi pregatita!
pozitia factorilor ungari citati mi se pare corecta, ei considerand ca realizarea celor trei convergente citate este un proces indelungat si fac o conditie esentiala din atingerea unui nivel de performanta economica cat mai ridicat.
la cehi, opinia citata reduce aderarea zona euro la formarea unei colaitii politice favorabile intrarii cat mai rapide, dar nu avem nici un element care sa indice statiul si perspectivele aderarii.
Eu cred ca ce fac alti candidate este important, dar trebuie sa observam ca aderarea la zona euro este un process individual, care tine de indeplinirea cat mai corecta si deplina a tuturor criteriilor de aderare, care sa se concretizeze in realizarea celor trei convergente si consolidarea lor in timp!