fbpx Modifica setari cookieuri

Chestiunea

Am devenit piață emergentă: cum procedăm?

Promovarea la statutul de piață de capital emergentă a Bursei de Valori București (BVB) a României este comparată ca importanță cu însăși reînființarea bursei acum… Mai mult

21.09.2020

La obiect

Pilonul II, în revenire semnificativă: Pragul de 8 milioane de participanți la sistemul de pensii private a fost depășit

Activul net al fondurilor private din pilonul II a revenit pe o creștere semnificativă după ce fusese afectat de declanșarea epidemiei mondiale. De la circa… Mai mult

21.09.2020

La obiect

Băncile au raportat 14 incidente majore de funcționare a sistemelor de plăți în 2020 / Infrastructura IT – o vulnerabilitate în contextul avansului bankingului online

În ultimele șase luni, băncile din România au raportat un număr de 14 incidente majore de funcționare a sistemelor de plăți și a instrumentelor de… Mai mult

21.09.2020

Interviu

Interviu James Kirchick: ”Ne îndreptăm spre o Americă de tip Weimar”

(Textul de mai jos reprezintă fragmente din interviul apărut în CRONICILE Curs de Guvernare  – publicație exclusiv print, cu un conținut diferit de cel al cursdeguvernare.ro –… Mai mult

21.09.2020

Oltchim – economia de piață politică. Falanga liberală a unui eșec

de Cristian Grosu 24.9.2012

Orice coșmar economic – cum e cel care tocmai se petrece în mlaștina românească de la Oltchim – te trimite să cerni în minte și să testezi principiile cele mai simple. ”Marx nu s-a înșelat, piețele nu se pot autoregla” – spune astăzi, Nouriel Roubini.

Ei, na! Ba se pot. Iar cazul Oltchim e mostra vie, în mic, firește (că doar nu vorbim de megapiețele financiare) că piețele Nu se pot regla numai atunci când Nu sunt lăsate, și când, din varii motive, sunt încălcate regulile pe care le știe orice negustor care nu are spate politic.

Schemă simplă: un stat responsabil (nu ca cel nemțesc, măcar precum cel polonez) ar fi adus Arpechim lângă Oltchim, nu ar fi lăsat compania să ajungă pe ultima ei suflare, și ar fi vândut-o, prin licitație internațională și sub caiet de sarcini precis, unui investitor care operează în pața de chimicale. N-a fost așa și, cu câteva disperate excepții, mulți dintre politicienii noștri trebuie să-și fi frecat mâinile de bucurie când combinatul s-a oprit.

După această schemă simplă, Dan Diaconescu nu e vinovat – el e doar deșeul care a intrat într-un motor deja gripat și i-a blocat demarajul cu care ar fi ajuns la primul service.

N-are rost să vorbim de amănunte binecunoscute – clientelismul politic care parazitează o mare societate până la sufocare după care urmează ”privatizarea”pe mai nimic, căpușarea societăților de către firme care se rotesc între ele la fiecare schimbare de guvern (patronii căpușelor chiar sunt prieteni unii cu alții) etc, etc – astea sunt lucruri care se subînțeleg – se pregătesc să intre în ”negustoria cinstită” și căpușele și clienții de la CFR și de la alte companii. Privatizarea pe nimic înseamnă pentru toți momentul unei indulgențe plenare și-al unui început care șterge tot trecutul fraudulos din vremea când statul era proprietar.

Ci despre cele două noutăți pe care le aduce cazul Oltchim.

1, Prima dintre ele este momentul.
Încercarea de vânzare a pachetului majoritar la Oltchim are toate ingredientele privatizărilor din anii 90 și începutul anilor 2000: amatorism, incompetență, improvizație, populism, capcane politice care nu țin seama de consecințele din economie, interese supra-partinice, cearta pe bani disimulată în controversă ideologică.
Exasperarea momentului vine din constatarea că în ultimii 10 ani (din care 5 în UE!), România n-a evoluat deloc în tehnica de-a vinde participațiile statului.

Scuza că erorile provin din presiunile pe care FMI, CE și Banca Mondială le pun pe guvern prin scrisorile de intenție nu stă în picioare. Și peste un an, Oltchim ar fi fost ”privatizată” la fel, după ce va mai fi produs niște zeci sau chiar sute de milioane pierderi. Or, negociatorii troicii știu asta, că la fiecare 6 luni pleacă spre casele lor cu un diplomat plin de promisiuni care nu se mai încheagă.

O altă exasperare produsă de momentul 2012 în care statul vinde ceva este incapacitatea reprezentanților săi de-a naviga printre intersele economice și strategice din jurul a ceea ce a mai rămas de vânzare.
Bineînțeles că toată lumea vrea ceva în schimbul unui favor politic, bineînțeles că sunt și inși care vor să te păcălească, firește că sunt destui care joacă dur ca să pună mâna pe cât mai mult cu cât mai puțin. Bineînțeles că ”frații” noștri europeni cunosc și ei vorba că ”frate, da – dar brânza e pe bani”. ”Just business!” – nu-i așa?

Dar o atare maniera de-a pune problema e curat SF în fața mizei în care o problemă economică (și în egală măsură socială) a fost transformată zilele astea, iar asta e a doua noutate a eșuatei privatizări de zilele trecute:

2, Devastatoarea involuție a politicii, care a lunecat pe o curbă mai abruptă decât cea a leului, burselor, PIB-ului.

Un simplu exercițiu de imaginație: câți și-ar fi putut închipui în ianuarie 2007, sub focurile de artificii ale intrării în UE, că peste 5 ani Dan Diaconescu (ăla pe care-l știam și atunci ca și acum), urmărit penal și înglodat în datorii de milioane de euro, se va prezenta la cacealma la o licitație pe cel mai valoros activ din industria chimică a lui Ceaușescu, și că va fi luat în serios de un ministru liberal?

Or, abia acum, după ce s-a tras linie pe ”privatizarea” Oltchim, vedem că această vânzare nici nu avea cum să reușească: eu, unul, nu văd niciun investitor serios, dintre cei de care are nevoie Oltchim, să se fi așezat la masă alături de înși ca Dan Diaconescu, pe care caietul de sarcini ar fi trebuit să-i țină la respect.

Cei care vor spune că o criză cum e cea pe care o străbatem naște monștri și că totul o ia, în atari situații, la vale se înșală: tocmai în aceste momente clasa politică, guvernantul, decidentul, sună adunarea experților, strânge rândurile și trage cu dinții de fiecare bănuț.

Înainte de alegerile generale din 2012 vedem că lucrurile stau invers: cu statul de drept am văzut cum stăm – după abuzul asupra instituțiilor în încercarea de astă vară de-a-l demite pe Băsescu. Cu economia am văzut cum stăm la încercarea de privatizare a Oltchim.

Cu ambele exemple, câștigă cineva.

Per ansamblu câștigă PDL: a reușit să acrediteze ideea că USL e o alianță artificială, incompetentă în guvernare, brutală și fără scrupule  când e vorba să se folosească de instituții.

Dl. Victor Ponta iese și trage de la șold: Oltchim a fost devalizată de Videanu și clientela lui, la fel Hidroelectrica, la fel toată economia clătinată de criză. (Adrian Videanu atacă tocmai pentru că amintirea ministeriatului său pălește în fața grotescului situației cu Dan Diaconescu investitor strategic). Bineînțeles că Victor Ponta are dreptate. Dar numai pe jumătate. Oamenii de afaceri autentici, din piața aia adevărată – aia care chiar se autoreglează – știu că prin corupție se înțelege nu doar șpaga, ci și lipsa oricărei concurențe reale în fața unei firme care face afaceri cu statul exclusiv pe considerente politice.

Or, în acest mecanism al economiei de piață politică USL își are, alături de clienții lui Videanu, vajnicii săi baroni. Nu trebuie să exemplificăm decât cu managerul de la Hidroelectrica (om al PSD), în mandatul căruia au curs actele adiționale cu ”băieții deștepți” în plină guvernare Tăriceanu (care n-ar fi putut guverna altfel cu doar 20% din parlament).

Dar tocmai de aia e câștig, zilele astea, și la PSD. Niște oameni, îngrijorați de evoluția sondajelor de când se află la guvernare, și-au amintit brusc de dl. Mircea Geoană – tot mai vizibil și mai insistent în media.

Chiar și la liberali sunt inși pentru care cazul Oltchim e-un bun prilej să-și frece pe sub masă mâinile de bucurie. De fapt, atât mecanismul suspendării lui Băsescu, cât și ratarea privatizării și, mai ales, grotescul situației în care Dan Diaconescu le-a târât ministrul (un om ”nevinovat”, de altfel – că doar nu-i nici ăla de capul lui) a aruncat pisica în curtea lor. Pentru ”aripa Voiculescu” a liberalilor urmează zile grele, și multora din partid de la Oltchim li se va trage.

Despre Dan Diaconescu și câștigul său nu mai are rost să vorbim – el va da, în alegeri, măsură României patologice (vom vedea atunci, la modul cel mai serios posibil, starea de sănătate mintală a ”României reale”, a României scrântite, la propriu, de austeritate și sărăcie care l-a adus în 2000 pe Vadim Tudor în turul 2 al prezidențialelor) – doar o singură remarcă. Și-a jucat foarte bine dublul său rol: de ”salvator” blocat în demersul său (pentru electoratul OTV) și de nebun care împute tot ce atinge – pentru electoratul USL.

Avem deci, așa:

, instituțiile statului, abuzate în lupta politică, cu scandalul european aferent

,o mega-privatizare (simbolică) eșuată pentru că s-a făcut într-o manieră împotriva oricărei logici economice, câtă vreme miza a fost spectacolul politic la care toate partidele au investit maximum de energie.

, mai sunt două luni jumătate până la alegeri – adică mult – și mai sunt în joc încă multe instituții a căror reformare (sau schimbare) mai poate fi folosită drept recuzită în acest tot mai grotesc spectacol, care înlocuiește desuetele ”dezvăluiri” din campaniile electorale trecute. Ce urmează?

Poate Justiția?

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 24.9.2012

7 comentarii

  1. victor L
    24.9.2012, 8:33 pm

    Eu unul nici nu vad alta salvare decit Justitia.
    De reactia bizonului la alegeri mi-e teama.

  2. Dorel
    26.9.2012, 8:35 pm

    Domnule Grosu, chestiunea nu e daca pietele se autoregleaza sau nu ci daca economia poate fii priivta ca strict economie – sau ca economie politica – adica cu activitati politice interferind schimburile. Oricit ar parea de aiurea, nu Marx a inventat apelatiunea “economie politica” ci Ricardo si Smith(si au folosit-o la gros). Numai in ultimii 30 de ani s-a vinturat ideea ca economia e de sine statatoare, in rest a fost totdeauna politizata. Simplutz vorbind, economia se regleaza prin faliment cu ravagiile de consecinta. TARP e cea mai buna dovada ca indiferent de coloratura politica, nu lasa nimeni “economia” de capul ei. E chiar ingrijorator ca domnul Croitoru il numeste pe panglicarul dinaintea lui Bernanke drept “Maestro”. In rest aveti dreptate: politicienii din Romania au IQ-ul cam ca numarul de la pantofi(poate poate ceva mai mare, dar nu cu mult). Toti.

    • Cristian Grosu
      27.9.2012, 7:00 am

      am adus in discutie chestiune pietei pentru că în această perioadă se vorbeste valoarea oltchim raportată la datorii, la locul combinatului in piață, la prețul pe care ar fi cineva dispus să-l cumpere și să-l reintroducă în circuitul economic: nu poate exista ”piață” acolo unde clientelismul cel mai pur înlocuiește cele mai simple principii ale ”negustoriei”.
      cât despre inteligența politicienilor, eu chiar că, per ansamblu sunt inteligenți, dar nu raportat la ce vrem noi să se întâmple cu activele statului, ci în raport cu ce vor ei să se întâmple cu activele statului. am mai spus-o: nu-i o controversă pe soluții, cu atât mai puțin cearta unor politicieni pe ideologizarea unei vânzări a unui activ de stat: scurt și direct spus, e cearta pe bani a unor hoți.

      • Dorel
        27.9.2012, 4:47 pm

        Imi cer scuze ca v-am pus vorbe in gura(apropos de politicieni). Imi mentin parerea cu IQ-ul lor. L-am vazut pe domnul Petrica Roman intr-un talk show si efectiv am crezut ca il imita pe Ion Fintesteanu jucindu-l pe Brinzovenescu dar se pare ca era foarte serios, nu imita pe nimeni. Domnul Ponta poseda un discurs plin de banalitati extrem de comune si agresiuni, complet nedemn pt pozitia dinsului. Domnul Hrebenciuc a evoluat negativ fata de anii 90, atunci era numai incoherent si incontinent, acum e incoherent, incontinent si arogant. Daca mergem la cei mai putin cunoscuti – situatia se degradeaza complet, ajungem si in domenii penale si Marcutza. O sa spuneti ca ce am scris mai sus sint anecdote si impresii personale dar imi pot permite asta, nu sint ziarist.

  3. syr
    27.9.2012, 10:52 am

    Probabil ca in privinta unui caiet de sarcini de bun-simt aveti dreptate si ca 20 de ani de privatizari bulibasite nu sunt suficienti pentru a realiza macar de fatada o privatizare profesionista. Dar nu vad de ce langa DD nu s-ar fi asezat investitori seriosi. Adica PCC, actionar minoritar, nu ar fi un investitor serios?
    Cat despre capacitatea pietelor de a se autoregla, am mari dubii ca ar fi un principiu adevarat. Legile sunt enuntate in teorie pentru piete perfecte si alte bazaconii care nu au mare legatura cu viata reala, cu actorii care joaca in ea. Valul de dereglementari s-a soldat cu o criza masiva, nu-i asa?

  4. totedati
    2.10.2012, 4:11 pm

    « piețele Nu se pot regla numai atunci când Nu sunt lăsate » … să dea faliment! complet! total! 100%!

    și optiunea sănătoasă a unei piețe complet libere, libertariene pînă la ultimele consecințe, nu e fezabilă pentru că dacă piețele ar fi lăsate să își facă de cap statele capitaliste împreună cu toată suprastructura monetar-financiară plus băncile ar da faliment tot la 10 spre 20 de ani!

    deaia avem crize economice fără vinovați pentru că statele nu dau faliment niciodată, nici măcar cele capitaliste!

    pentru mine cazul olchim e chiar mai simplu, e cea mai bună dovadă chiar si pentru cel mai sceptic comunist de ce terapia de șoc era varianta corectă în anii 1990!

    dovadă mai clară de incompetență și incapacitate de a fura inteligent, măcar cît să nu omori vaca care îți dă laptele de zi cu zi n-am văzut!

    prima mișcare tembelă aia cu arpechim, nimeni nu spune de ce au rupt arpechim de olchim! de au băgat-o pe gîtul petrom, proaspăt privatizat!

    ca să o modernizeze fraierii, în regim privat, și după aia să o mulgă politicienii! e, nu le-a mers jmecheria!

    prima mișcare pe care a făcut-o petrom a fost să o închidă|pună în conservare pentru că rafinării pentru a face conbustibili erau chiar prea multe în grădina petrom! de modernizat la normele EU de poluare a modernizat doar cît aveau nevoie și capacitățile strict necesare pentru producția de benzină și motorină în diverse sortimente, restul stau în conservare! toate rafinăriile lui ceașcă din ograda petrom nu doar arpechim!

    așa vedem diferența dintre o companie privată și una de stat! privatul bagă banii doar unde e strict necesar și nu bagă bani în nimic strategic sau de interes național!

    cum nu s-au prea obosit să bage bani în arpechim să o aducă la normele EU de poluare, oltchim n-a fost în stare nici cît ei, n-aveau capital de lucru destul nici măcar să o țină în funcțiune mai ales cu amenzile UE atîrnîndu-le deasupra capului, și acum, ceea ce nu se prea spune pe tembelizoare, e că cine vrea să ia arpechim prima dată trebuie să bage grămadă de bani în upgradarea instalațiilor pentru a respecta normele de mediu și poluare ale EU upgradate pentru sec XXI, anul 2012, nu cele la care a fost construit arpechim!

    altfel cine o cumpără și vrea să îi dea drumul se va trezi din prima zi cu amenzi pe cap de la ulii din EU care deabia așteaptă să îi mai dea una în moalele capului concurentului olchim!

    de-aia PCC în oferta sa și strategia sa de privatizare a spus clar cu subiect și predicat că preluarea arpechim și reluarea producției de PVC e o falsă soluție, pentru că necesarul de investiții e prea mare în conditiile în care deja există capacitate de producție modernizată de pvc la ei acasă, în polonia!

    exact ca la petrom, investițiile nu se fac conform interesului național ci strict urmărind piața!

    cine vrea investiții de interes național să scoată el banul din buzunar nu privatul!

    eu am impresia că partea asta n-au înțeles-o politicienii noștri cînd vorbesc și se gîndesc la privatizarea companiilor de stat! ei au impresia că odată privatizate tot interesul național va fi deasupra celui privat!

  5. Dorel
    4.10.2012, 8:05 pm

    Domnule Grosu, sinteti in minoritate 🙂 In comentarii, cind vine vorba de politicieni, cuvinte de gen imbecil, tembel, idiot abunda 😀

Lăsați un comentariu


Europa

Bizarul Raportul pe Statul de drept în UE: Bulgaria, România și Austria au mai multe probleme decât Ungaria

Iulian Soare

Mai multe țări din Uniunea Europeană nu reușesc să atingă standardele minime ale blocului referitoare la principiile fundamentale ale statului de drept, inclusiv independența judiciară,… Mai mult

Europa

UE amenință cu blocarea accesului Londrei pe piețele sale financiare

Iulian Soare

Comisarul desemnat pentru Servicii Financiare, Mairead McGuinness (foto), a avertizat că Uniunea Europeană este pregătită pentru orice tip de Brexit, inclusiv la blocarea accesului sectorului… Mai mult

Digital

Digital Services Act – Restricții pe care Comisia le-ar putea impune marilor platforme online

Iulian Soare

Platformelor digitale mari li s-ar putea interzice utilizarea datelor pe care le colectează online, cu excepția situației în care vor pune la dispoziție aceste date… Mai mult

Stiri

Deschiderea anului universitar în pandemie / Ceremonie cu rectori, distanțare socială și promisiuni pentru Cultură

Vladimir Ionescu

“Studenții și profesorii au în față cel mai dificil an universitar din 1989 încoace”, a declarat președintele României, Klaus Iohannis, la deschiderea oficială a anului… Mai mult

Stiri

BERD a înrăutățit prognoza privind evoluția economiei României în 2020 și în 2021

Vladimir Ionescu

Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi-a înrăutăţit estimările privind evoluţia economică a României în 2020 şi în 2021, ca rezultat al crizei provocate… Mai mult

Stiri

Florin Cîțu: Termenul de plată pentru obligațiile fiscale nu va fi prelungit după 25 octombrie

Raluca Florescu

Guvernul nu va prelungi termenul de plată pentru obligațiile fiscale după data de 25 octombrie, a declarat joi, Forin Cîțu, ministrul Finanțelor, într-o conferință de… Mai mult

Europa

Kristalina Georgieva, FMI: Criza COVID-19 oferă oportunitatea ”reparării” capitalismului

Vladimir Ionescu

Nouă șefă a Fondului Monetar Internațional (FMI), Kristalina Georgieva (foto), a crescut în comunism, experiență care a determinat-o să aprecieze piețele libere și competiția. Acum,… Mai mult