Comisia a propus marți cadrul legislativ pentru noul sistem european comun de returnare a imigranților, cu norme clare, simplificate și uniforme. Regulamentul conține o serie de măsuri adaptate la cazuistica ce îngreunează returnările, printre care și ordinul european de returnare, conceput pentru ca orice stat membru să poată expulza un imigrant căruia i s-a cerut în altă țară UE să părăsească teritoriul Uniunii.
Pas spre externalizarea serviciilor de returnare
Noul regulament privind deportările reprezintă primul rezultat concret al tendinței de externalizare pe care liderii UE au aprobat-o anul trecut.
Legea nu stabilește un program la nivelul UE pentru construirea de centre de expulzare (sau „centre de returnare”, după cum le numește Bruxelles-ul), dar pune bazele juridice necesare pentru a permite guvernelor să încheie acorduri cu țări din afara blocului comunitar care ar putea fi dispuse să găzduiască migranți în schimbul unor stimulente financiare, comentează Euronews.
„Noi creăm cadrul juridic, nu creăm conținutul”, a declarat Magnus Brunner, comisarul european pentru afaceri interne și migrație. „Este o soluție nouă și inovatoare pentru statele membre, care sunt libere să o adopte”.
Italia, Danemarca și Țările de Jos au condus discuțiile privind externalizarea și par a fi cele mai probabile candidate pentru a merge mai departe. Se pare că Italia ia în considerare un plan de a transforma centrele sale din Albania, destinate procesării cererilor de azil, în „centre de returnare” cu drepturi depline.
Centrele albaneze sunt în prezent goale după ce au fost paralizate de acțiuni în justiție.
Cu toate acestea, regulamentul stabilește criteriile minime pe care aceste centre ar trebui să le îndeplinească, cum ar fi un organism independent care să monitorizeze „aplicarea efectivă” a acordului, o scutire pentru minorii neînsoțiți și familiile cu copii, precum și o definiție clară a responsabilităților pentru gestionarea potențialelor încălcări ale drepturilor omului.
Măsurile – de la returnarea voluntară, până la cea forțată
Noile norme vizează atât returnările voluntare, care sunt stimulate printr-o serie de măsuri, dar și returnările forțate, pentru numeroasele cazuri de imigranți care evită repatrierea prin refugierea într-un alt stat membru. În aceste situații din urmă se apelează la returnarea forțată, cu consecința unei posibile detenții și a unei interdicții de intrare.
Odată ce returnarea forțată devine un instrument credibil, stimulentele pentru returnările voluntare cresc și mai mult, făcând clar pentru persoanele returnate că este în interesul lor să se întoarcă voluntar, consideră Comisia.
Pentru stimularea repatrierii voluntare, sunt prevăzute norme consolidate privind consilierea și reintegrarea în vederea returnării, pentru a se asigura că persoanele returnate sunt informate în mod corespunzător cu privire la ceea ce se așteaptă de la ele în procesul de returnare.
Întoarcerea voluntară este însoțită, de asemenea, de asistență financiară stimulativă.
Resortisanții țărilor terțe vor avea obligații clare de a coopera cu autoritățile în procesul de returnare și sunt stabilite consecințele necooperării. Prin ordinul european de returnare și noul mecanism de recunoaștere reciprocă și executare a deciziilor de returnare emise de un alt stat membru, se simplifică procedura și se elimină o etapă din proces.
Norme clare privind returnarea forțată, stimulând în același timp returnarea voluntară: Returnările forțate vor fi obligatorii atunci când o persoană care se află ilegal pe teritoriul UE nu cooperează, fuge într-un alt stat membru, nu părăsește UE până la termenul stabilit pentru plecarea voluntară sau reprezintă un risc pentru securitate.
Propunerea va garanta că returnările forțate au loc atunci când este necesar, consolidând astfel stimulentele pentru returnările voluntare.
De asemenea, statele membre vor trebui să efectueze verificări pentru a identifica resortisanții țărilor terțe care prezintă un risc de securitate, pentru a se asigura că aceste persoane pot fi returnate mai rapid.
O reformare îndelung amânată
Actuala Directivă privind returnarea este în vigoare din 2008, iar de atunci, politica UE în domeniul migrației s-a schimbat considerabil.
Comisia a propus revizuirea Directivei privind returnarea în 2018, însă nu s-a putut ajunge la un acord între colegislatori (Consiliul și Parlamentul European).
Principalele probleme legate de returnare
- Sistemul actual este prea complex și prea fragmentat, ceea ce duce la ineficiențe în cooperarea autorităților implicate în procesul de returnare, atât la nivel național, cât și între autoritățile din diferite state membre. În ultimii ani, doar aproximativ una din cinci persoane cărora li s-a ordonat să părăsească UE a fost returnată efectiv.
- Multe persoane returnate nu cooperează pe deplin cu autoritățile.
- Legislația actuală a UE privind returnarea nu prevede obligația resortisanților țărilor terțe de a coopera în cadrul procedurii de returnare. Evadarea, inclusiv prin mutarea în alt stat membru, reprezintă o provocare suplimentară în cadrul returnării.
- Eficiența insuficientă a procedurilor de readmisie. Deși readmiterea propriilor resortisanți este o obligație în temeiul dreptului internațional, unele țări de origine nu cooperează suficient.
- Situația a erodat încrederea cetățenilor în capacitatea UE de a gestiona migrația în mod corect și eficient.
Norme mai stricte pentru limitarea abuzurilor și gestionarea evadărilor
- Statele membre vor fi dotate cu norme consolidate pentru localizarea persoanelor returnate, cu posibilitatea de a solicita o garanție financiară, raportarea periodică sau reședința într-un loc desemnat de autoritățile naționale.
- Noile norme stabilesc condiții clare de detenție în cazul în care există riscul de fugă, precum și alternative la detenție. Detenția poate ajunge până la 24 de luni, față de 18 luni în prezent.
- În plus, efectul suspensiv al deciziilor de returnare nu va mai fi automat, cu excepția cazului în care există probleme legate de nereturnare.
Extinderea posibilităților de detenție
- Fuga și deplasările secundare reprezintă o problemă majoră cu care se confruntă statele membre atunci când pun în aplicare procedurile de returnare, de aceea asigurarea disponibilității persoanelor în timpul procedurilor de returnare, inclusiv prin detenție, rămâne o necesitate.
- Detenția poate fi utilizată numai în măsura în care este necesară și proporțională.
- Cetățenii țărilor terțe aflați în detenție ar trebui să fie tratați într-un mod uman și demn, cu respectarea drepturilor lor fundamentale și în conformitate cu dreptul internațional și național.
- Recursul la detenție este întotdeauna supus supravegherii unui judecător.
Recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare – Ordinul european de returnare
Returnările forțate vor fi obligatorii atunci când o persoană care se află ilegal pe teritoriul UE nu cooperează, fuge într-un alt stat membru, nu părăsește UE până la termenul stabilit pentru plecarea voluntară sau reprezintă un risc pentru securitate.
- Regulamentul propus oferă statelor membre posibilitatea de a recunoaște deciziile de returnare emise de un alt stat membru.
- Cu noul ordin european de returnare, recunoașterea reciprocă devine mai ușoară.
- Obiectivul este de a ajunge la o situație în care, pe baza evoluțiilor operaționale, recunoașterea reciprocă să devină obligatorie.
- Prin urmare, la un an de la intrarea în vigoare a pactului, Comisia va examina dacă statele membre au stabilit dispozițiile juridice și tehnice adecvate pentru a procesa în mod eficient ordinele europene de returnare și va adopta o decizie de punere în aplicare care va face obligatorie recunoașterea și executarea unei decizii de returnare emise de un alt stat membru.
Ordinul european de returnare – ordin de părăsire a tuturor statelor din UE
- Ordinul european de returnare va conferi o dimensiune europeană mai puternică deciziilor de returnare și va descuraja persoanele să fugă și să se mute într-un alt stat membru, deoarece acest lucru nu le va modifica șansele de a rămâne în UE. Acest lucru va încuraja respectarea legislației și va stimula cooperarea persoanelor returnate.
- Ordinul european de returnare este un formular în care statele membre vor trebui să insereze elementele-cheie ale deciziei de returnare.
- Ordinul european de returnare va fi apoi pus la dispoziție în Sistemul de Informații Schengen în cazul în care resortisantul țării terțe se sustrage și apare pe teritoriul unui alt stat membru.
- Acest lucru va clarifica faptul că un ordin de a părăsi un stat membru este un ordin de a părăsi toate statele membre ale Uniunii Europene.
- În cazul în care o persoană căreia i s-a emis o decizie de returnare se deplasează într-un al doilea stat membru, aceasta va putea executa direct decizia de returnare emisă de primul stat membru pe baza elementelor din ordinul european de returnare.
Norme speciale pentru persoanele care prezintă un risc de securitate
- Propunerea definește persoanele care intră în categoria riscului de securitate, de exemplu atunci când a fost comisă o infracțiune de un anumit nivel de gravitate.
- Acești resortisanți ai țărilor terțe vor face obiectul returnării forțate, al unor interdicții de intrare mai lungi și al unui loc de detenție separat, precum și al posibilității unor perioade de detenție mai lungi.
- Propunerea introduce, de asemenea, noi norme pentru ca statele membre să efectueze verificări de securitate pentru a identifica dacă o persoană prezintă riscuri de securitate în primele etape ale procesului.
Monitorizarea readmisiei – eventuale restricții privind, în cazul cooperării nesatisfăcătoare
- Comisia monitorizează periodic cooperarea în cadrul instrumentelor bilaterale și multilaterale de readmisie existente și prin intermediul evaluării anuale privind cooperarea în materie de readmisie în temeiul articolului 25a din Codul vizelor.
- În caz de cooperare insuficientă, Comisia poate propune măsuri restrictive privind vizele, care sunt apoi adoptate de Consiliu. Până în prezent, au fost propuse măsuri restrictive privind vizele pentru șase țări, ceea ce a dus la îmbunătățirea cooperării.
- Pentru a reduce decalajul dintre o decizie de returnare și returnarea efectivă într-o țară terță, noile norme stabilesc o procedură comună pentru a garanta că o decizie de returnare este urmată în mod sistematic de o cerere de readmisie.
- De asemenea, acestea permit transferul de date către țări terțe în scopul readmisiei.
Propunerile privind centrele de returnare
Prin această nouă propunere, imigranții vor putea fi returnați într-o țară terță cu care există un acord sau o înțelegere bilaterală sau la nivelul UE, cu condiția îndeplinirii anumitor condiții.
Propunerea introduce posibilitatea legală de returnare într-o țară terță a persoanelor care se află în situație de ședere ilegală în UE și care au primit o decizie finală de returnare, pe baza unui acord sau a unei înțelegeri încheiate bilateral sau la nivelul UE.
Un astfel de acord sau aranjament poate fi încheiat cu o țară terță care respectă standardele și principiile internaționale privind drepturile omului în conformitate cu dreptul internațional, inclusiv principiul nereturnării.
Condițiile:
- Acordurile sau înțelegerile cu o țară din afara UE care găzduiește un centru de returnare vor trebui să includă condiții stricte de protecție.
- Returnarea către centrele de returnare trebuie să fie limitată la persoanele cu decizii de returnare executorii, care au epuizat toate căile de atac.
- Centrele de returnare ar trebui să se bazeze pe un acord sau o înțelegere cu o țară terță și nu pot avea loc decât cu țări terțe care respectă standardele și principiile internaționale privind drepturile omului în conformitate cu dreptul internațional, inclusiv principiul nereturnării.Un număr clar de garanții ar trebui să facă parte din acorduri sau înțelegeri, cum ar fi existența unui organism independent sau a unui mecanism de monitorizare a aplicării acordului sau înțelegerii.
- Minorii neînsoțiți și familiile cu copii sunt excluse de la returnările către centrele de returnare.
Prevederi speciale pentru minori
Statele membre vor trebui să acorde o atenție deosebită minorilor neînsoțiți și familiilor cu minori.
Principiul interesului superior al copilului este de primă importanță în cazul returnării minorilor.
Propunerea se aliniază principalelor noutăți ale normelor pactului: evaluarea vârstei minorilor trebuie să respecte aceleași norme ca cele aplicabile în domeniul azilului, iar propunerea prevede, de asemenea, desemnarea unui reprezentant care să se ocupe de interesele minorului. Propunerea prevede garanții solide privind condițiile de detenție în cazul în care minorii sunt reținuți, care, în orice caz, rămâne o măsură de ultimă instanță.
În cazul returnării minorilor neînsoțiți, propunerea garantează că trebuie numit un reprezentant care să reprezinte, să asiste și să acționeze în numele minorului neînsoțit în procesul de returnare.
Reprezentantul desemnat trebuie să fie instruit în mod corespunzător în materie de comunicare adaptată vârstei și copilului și să vorbească o limbă pe care minorul o înțelege.
Etapele următoare
Urmează ca Parlamentul European și Consiliul să convină asupra propunerii.Comisia îi va sprijini pe colegiuitori să avanseze în negocierile pentru acest proiect de regulament. Comisia va publica, de asemenea, un document de lucru al serviciilor Comisiei care detaliază dovezile utilizate pentru pregătirea propunerii.
(Citește și: Tema momentului în UE – migrația: Comisia anunță o nouă legislaţie care să favorizeze expulzarea)
****
Urmărește-ne pe Google News
