NASA și ESA, program comun de Apărare Planetară - vor testa posibilitatea devierii traiectoriei unui asteroid - CursDeGuvernare.ro
miercuri

27 octombrie, 2021

NASA și ESA, program comun de Apărare Planetară – vor testa posibilitatea devierii traiectoriei unui asteroid

10 octombrie, 2019

NASA și ESA (Agenția Spațială Europeană) încearcă să dezvolte împreună o tehnică de deviere a asteroizilor, pentru a elimina riscul unei catastrofe.

Reprezentanţii agenţiei spaţiale americane şi cei ai agenţiei spaţiale europene se vor întâlni săptămâna viitoare la Roma pentru a pune bazele programului Asteroid Impact Deflection Assessment (AIDA).

Programul pleacă de la premisa că traiectoria unui asteroid ar putea fi modificată suficient pentru a evita impactul cu Pământul, prin prăbuşirea intenţionată pe acesta a unei nave spaţiale.


Teoria va fi testată curând pe unul din cei doi asteroizi Didymos, aflaţi între Terra şi Marte. O navă spaţială plasată în vecinătate va putea observa efectele ciocnirii mai bine decât staţiile de observare de pe Pământ.

Asteroidul Didymos B este cel mai mic corp al sistemului binar de asteroizi cu acelaşi nume și se află la o distanţă rezonabilă, în termeni cosmici, de Terra şi, în același timp, oferă garanția că nu va prezenta niciun pericol, în eventualitatea că acest experiment va eșua.

Către acest asteroid va fi lansată naveta DART (Double Asteroid Redirection Test), care va fi sacrificată. Oamenii de ştiinţă estimează că după impactul dintre DART şi Didymos B, viteza astroidului se va modifica doar cu numai câțiva centimetri pe secundă, ceea ce va schimba dramatic traiectori NEO.

Naveta DART va fi lansată în luna iulie a anului 2021 şi ar trebui să se lovească de Didymos B în septembrie a anului 2022.


Înaintea impactului, o bucată a navei în formă de cub se va detaşa de corpul acesteia pentru a surpinde imaginile exploziei și a monitoriza ulterior efectele.

În 2023, va fi lansată o navetă mică, Hera, pentru a monitoriza traiectoria pe care Didymos B o va urma.

Programul Asteroid Impact Deflection Assessment este considerat de oamenii de ştiinţă un prim pas în dezvoltarea unui sistem planetar de apărare împotriva asteroizilor care pot lovi Pământul.

200 de asteroizi, pe lista de risc a ESA

Atât ESA, cât și NASA au birouri de Apărare Planetară ce au ca misiune depistarea eventualilor asteroizi și altor obiecte din spațiu (numite NEO – Near-Earth Objects, obiecte din apropierea Terrei), ce ar putea amenința Terra. Deocamdată, nu a fost identificată nicio astfel de amenințare.

Nevoia înființării unor astfel de structuri a deveit stringentă după februarie 2013, când un asteroid de 20 de metri a explodat la intrarea în atmosfera terestră, la 23 de kilometri deasupra oraşului rus Celiabinsk. Locuitorii aflaţi pe o arie de 60 de kilometri au simţit căldura exploziei, iar aproximativ o mie de oameni au fost răniţi.

Doar asteroizii a căror orbită îi va aduce la mai puţin de 50 de milioane de kilometri de Pământ reprezintă un interes din acest punct de vedere.

Majoritatea corpurilor cereşti identificate au dimensiuni mici, însă 942 măsoară peste un kilometru.

Asteroizii sunt roci spațiale rămase de la formarea Sistemului Solar, despre care se crede că au adus molecule complexe și posibil viață timpurie pe Pământ, în urmă cu miliarde de ani.

În martie 2019, erau cunoscuți peste 600.000 de asteroizi din sistemul nostru solar, dintre care circa 20.000 au fost clasificați drept NEO.

Un număr de 878 de asteroizi se aflau în septembrie pe lista de risc  a ESA, ceea ce înseamnă că merită observarea atentă (riscul de a lovi Pământul în următorii 100 de ani este zero, însă nu se poate exclude total riscul ca aceasta să se întâmple ulterior).

Asteroidul Chicxulub este probabil cel mai cunoscut, fiind cel care a provocat „incidentul de extincție din era cretacic-paleogenă”, în cu 66 de milioane de ani, dispariția mai multor specii, printre care si a dinozaurilor.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

A intrat în atmosferă pe deasupra suprafeței ocupate astăzi de Oceanul Atlantic, s-a izbit de o suprafață de apă cu mică adâncime, la o viteză de circa 64.000 de kilometri la oră, care înseamnă de 50 de ori mai mult decât viteza sunetului.

Apoi, a făcut o gaură de 30 de kilometri adâncime, iar explozia care a urmat ar fost de 10 miliarde de ori mai puternică decât cea de la Hiroshima.

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

   ”Nu știm ce și unde vom fi atunci: dar timp de 25 de ani, această publicație trimestrială (format A4, peste 200 de pagini într-o realizare premium)...

rrr