Mugur Isărescu: Inflația nu va intra în țintă până în T4 2027, prognoza la final de 2026 urcă la 6,1% – Când scad dobânzile – ”Creșterea economiei nu va reveni rapid” – Principalele declarații

Noua prognoză de inflație a Băncii Naționale a României (BNR), prezentată joi de guvernatorul Mugur Isărescu, împinge din nou în timp intrarea inflației în intervalul țintă al băncii centrale, de data această în trimestrul 4 din 2027. Noua țintă de inflație a BNR pentru final de 2026 este acum +6,1%, de la +5,5% anterior.

Raportul asupra inflației prezentat de Isărescu arată o economie care continuă să funcționeze sub potențial (deviație PIB negativă), sub spectrul impactului încă resimțit al măsurilor de consolidare fiscală din 2025 și debutul lui 2026 și al șocurilor de ofertă stagflaționiste precum războiul SUA-Iran și secarea extremă a Dunării, care au împins și împing în sus prețurile bunurilor energetice (petrol+gaze și energie electrică).
Conform prognozei BNR, undeva la 1,1 puncte procentuale din rata anuală de 6,1% de la final de 2026 ar urma să provină din scumpirea combustibililor.

Isărescu a mai afirmat că ”este evident că dobânzile vor scădea și rata de politică monetară va scădea, în perioada următoare, pe măsură ce inflația scade”. ”Dar nu putem să discutăm acum când inflația este încă sensibil peste rata de politică monetară, sau rata de politică monetară este sub rata inflației”, a spus guvernatorul BNR.

Mugur Isărescu: ”Nu ne așteptăm la o revenire rapidă a creșterii economice”

Conform prezentării guvernatorului, creditarea stagnează în prezent, la nivel de rată de creștere an/an, la nivel de populație și gospodării – atât creditele pentru consum cât și creditele pentru noi locuințe –, în timp ce la nivel corporate există creșteri semnificative.

”Avem creștere de 20% la nivelul creditării în lei, la nivel de corporate. Deci nu există o cădere generală a creditării. Asta înseamnă că mai ales profesioniștii și-au dat seama că dobânzile sunt mari în ceea ce privește nivelul nominal, dar sunt reduse la nivel real, (ajustate cu inflația), sunt real-negative”, a afirmat Isărescu.

Potrivit acestuia, pe fondul calmării creditării populației, al declinului puterii de cumpărare și al încrederii scăzute în rândul consumatorilor, consumul privat și-a accentuat scăderea în ultimele luni.

”Nu ne așteptăm la o revenire rapidă a creșterii economice”, a punctat guvernatorul.

Isărescu: ”Procesul de consolidare fiscală, cel puțin din punctul meu de vedere, nu necesită noi majorări de taxe, ci să păstrăm direcția”

Guvernatorul a făcut referire și la procesul de consolidare fiscală, început în vara lui 2025 cu majorarea taxelor și impozitelor. Isărescu a spus că, din punctul său de vedere, nu este nevoie de noi majorări de taxe pentru a reduce în continuare deficitul bugetar, în anii următori.

”Procesul de consolidare fiscală, cel puțin din punctul meu de vedere, nu necesită noi majorări de taxe, ci să păstrăm direcția. Ceea ce nu este ușor. Vom avea presiuni sociale, inclusiv salariale, dar consolidarea fiscală așa trebuie să continue”, a afirmat Mugur Isărescu.

În ceea ce privește exporturile României și competitivitatea industriei românești, Isărescu a susținut că așa-numita rată reală a cursului de schimb (Real Effective Exchange Rate – REER – indicele ce arată supraevaluarea sau subevaluarea cursului) arată că ”nu mai avem probleme deosebite, după cele două deprecieri ale cursului leului” în raport cu euro din luna mai 2025 și lunile mai-iunie 2026.

Prezentăm în cele ce urmează principalele declarații ale guvernatorului:

• Principala contribuție la creșterea inflației în trimestrul doi (din 2026) a revenit  componentei energetice, din coșul de consum.

• Prețurile pentru benzină și motorină au reflectat direct și rapid efectele războiului din Golful Persic, iar scumpirea materiilor prime energetice au antrenat și majorări de preț pentru alți combustibili, ceea ce se reflectă în cele două grafice de mai jos.

• Avem și o creștere a cotațiilor la gaze, dar în acest caz creșterea cotațiilor la gaze nu a afectat direct prețurile de consum, măsurile de sprijin fiind menținute. Avem însă un efect întârziat, pe care probabil îl vom vedea în trimestrul trei: canicula, care a determinat scumpiri la electricitate.

• Pe lângă bunurile energetice, conflictul din Golful Persic a perturbat și piețele altor materii prime, evoluție care, alături de criza microchipurilor, a suplimentat presiunile pe lanțurile de valoare adăugată. Și în cele două grafice de mai jos se văd aceste influențe.

• Acum despre inflația anuală CORE2 ajustat, cea pe care o poate influența politica Băncii Naționale. Variația sa anuală, a indicelui CORE2 ajustat, și-a întrerupt traiectoria descendentă în T2 2026 și această ușoară majorare a fost determinată de serviciile de piață și de mărfurile nealimentare.

• Avem într-adevăr creșteri mai mari la servicii, serviciile de piață, și probabil că este o tendință care va urma. Este și un efect calculat pe plan internațional pentru țările care vin din urmă cu nivelul de dezvoltare – efectul Balassa-Samuelson (o teorie economică care explică de ce țările în curs de dezvoltare sau cu o creștere rapidă au o inflație mai mare – n.r.).

• Componenta alimentară a CORE2 ajustat a avut în schimb o influență dezinflaționistă clară, date fiind contextul relativ benign pe piețele agroalimentare și diminuarea ritmului de creștere a costurilor cu forța de muncă în industria de profil.

• Din punctul de vedere al inflației, menționez asta, (avem) evoluții pozitive pe: costul unitar cu forța de muncă pe ansamblul trimestrului întâi și am observat că a continuat (tendința) și în trimestrul doi. A fost relativ decent. Avem însă și o evoluție practic nulă a productivității muncii, un ritm redus, dar încă pozitiv al salariilor pe salariat. Toate sunt bine arătate în aceste două grafice de mai jos. Ne ajută la inflație, bineînțeles că impactul social este altul.

• Condițiile relaxate de pe piața muncii iarăși ne ajută în ceea ce privește evoluția viitoare a inflației. În principal (am avut) noi ajustări în planul ocupării și creșterii salariale. Avem creșteri salariale moderate, care nu duc la presiuni deosebite în ceea ce privește prețurile de consum.

• Deviația PIB. Pozitivă din punctul de vedere al inflației, mai puțin pozitivă din punctul de vedere al creșterii economice. (Deviația PIB) este – cum am spus și în prezentarea anterioară a raportului din luna mai – mare. Nu ne așteptăm la o revenire rapidă a creșterii economice și se observă acest lucru și din graficul din dreapta (dreapta-jos). Dar, din punctul de vedere al inflației, este un factor pozitiv.

• Consumul privat și-a accentuat scăderea, pe fondul declinului puterii de cumpărare, al restrângerii apelului la creditare, la nivelul populației (graficul din dreapta jos) și al unui nivel scăzut de încredere în rândul consumatorilor.

• Apropo de credite, ele sunt stagnante la nivel de populație – atât creditele pentru consum cât și creditele pentru noi locuințe. Însă, la nivel corporate, avem creșteri mari – 20%, chiar mai mult. Deci nu există o cădere generală a creditării. Ceea ce înseamnă că, mai ales profesioniștii, și-au dat seama că dobânzile sunt mari în ceea ce privește nivelul nominal, dar sunt reduse (la nivel real, ajustate cu inflația), sunt real-negative. Și au apelat la credite. Avem creștere de 20% la nivelul creditării în lei, la nivel de corporate.

• Investițiile au continuat să crească, deși într-un ritm încetinit. Creșterea potențialului productiv al economiei depinde însă fundamental de intensificarea absorbției de fonduri europene (graficul din dreapta jos).

• Facem din nou apel pentru toate măsurile necesare ca atragerea fondurilor europene să continue la nivelul prevăzut.

• O nouă scădere a deficitului comercial – o veste bună. Deocamdată pe seama recoltei bune din anul 2025, se pare că avem o recoltă bună și pentru 2026. Până acum, în ceea ce privește scăderea deficitului comercial, am avut și o temperare a cererii interne, care și ea a contribuit la reducerea deficitului comercial.

• Nu avem o evoluție bună la exporturile industriei. În general, producția industrială în România este pe partea negativă, în descreștere – nu neapărat datorită nouă, cât mai ales datorită scăderii cererii de pe piețele noastre principale de export în Europa. Exporturile industriei s-ar putea redresa în măsura în care semnalele pozitive privind cererea externă se vor confirma și sperăm să se întâmple acest lucru.

• În ceea ce privește competitivitatea de preț, știți că aici sunt discuții îndelungate, nu e ușor să citești un indice de competitivitate – Real Effective Exchange Rate (indicele ce arată supraevaluarea sau subevaluarea cursului valutar) – e o adevărată artă în a-l citi. Dar cred că nu mai avem probleme deosebite, după cele două deprecieri ale cursului leului (în raport cu euro).

• Mai jos evoluția cursului. Nu a mai fost stabil, sunt mai puțin de 12 luni (cu) două deprecieri semnificative, urmate de relativă stabilitate. Nu am ajuns la mișcările pe care le are forintul maghiar sau coroana cehă sau zlotul polonez, dar oricum nu mai avem nici stabilitatea de dinainte a cursului. Cursul este mai flexibil, ceea ce cred că este bine.

• La prima (suverană) de risc, după oarecare îmbunătățiri… Stăm în continuare cu prima de risc cea mai ridicată, ceea ce înseamnă și dobânzi de împrumut mai înalte pentru România.

• Așteptările privind inflația. Nu sunt pozitive, sunt pesimiste din partea operatorilor economici. Dar analiștii bancari, mai ales în ceea ce privește așteptările pe 2 ani, au încredere în Banca Națională și în intrarea inflației în apropierea țintei de inflație.

• Acum prognoza. La prognoză, spunem de la început că lucrăm cu ce este aproape cert, dacă nu în totalitate cert, în prezent. Restul le trecem la riscuri – nu putem introduce în prognoză ipoteze, previziuni mai mult sau mai puțin fondate.

• Deci coordonatele mediului extern se bazează pe ipoteza normalizării treptate a tranzitului prin Strâmtoarea Ormuz, fără a exlude posibile episoade de volatilitate. S-ar putea să fie chiar mai mult decât episoade de volatilitate și ultimele luni asta au arătat, că de la o zi la alta se poate schimba perspectiva.

• Iar prognoza noastră arată așa:

• Deci scădere rapidă, puternică, a inflației, până spre sfârșitul anului, cu fluctuații mai ales în ultimele luni ale acestui an. Colegii au introdus față de prognoza anterioară o ușoară creștere de la 5,5% la 6,1% pentru decembrie. De ce: pentru că s-a introdus ceea ce acum este cert – canicula, seceta și impactul asupra producției de electricitate și în general impactul în ceea ce privește situația energiei în România.

• Dar, chiar cu 0,5 puncte procentuale peste, tendința (inflației) este de scădere, și în continuare, și se intră în intervalul de variație din jurul țintei în trimestrul 4 2027.

• Avem, în esență, o menținere a perspectivei de corecție amplă în acest trimestru. O reducere aproape la jumătate a ratei anuale a inflației, ca urmare a disipării efectelor statistice direct asociate majorărilor cotelor de TVA, accizelor și prețurilor energiei electrice din anul anterior. Treptat, pe parcursul anului următor, intrăm în ținta de inflație. (Avem) o scădere treptată a inflației și noi sperăm că, în lipsa unor factori care pot să schimbe această traiectorie, să ajungem în interiorul țintei în T4 2027.

• Mai jos o detaliere care va ajuta. Pentru acest an mai avem o creștere suplimentară a prețurilor la combustibili, pe care ar trebui să o avem în vedere. Deci dacă vă uitați, acel 6,1% la sfârșitul acestui an are o componentă energetică substanțială, de 1,1 puncte procentuale – față de anul următor, când credem că această componentă se va diminua mult. Nu spunem că va dispărea.

• Inflația CORE2 ajustat, la sfârșitul acestui an, la un nivel rezonabil, de 3,6%, puțin peste prognoza anterioară, tot datorită secetei și, în parte, și datorită efectelor crizei energetice și a combustibililor. Dar este descendentă în traiectorie.

• Componentele exogene ale inflației au o contribuție la inflație doar ușor mai ridicată față de raportul precedent, dar cu modificări mai vizibile în structură pentru 2026.

• Față de raportul precedent, cum era și de așteptat, variația anuală a prețurilor la legule-fructe-ouă este vizibil mai bună.

• În ceea ce privește gap-ul PIB (deficitul de producție al economiei – n.r.), el este revizuit în jos în T2 și până în T4 2026, date fiind perspectivele economice pe termen scurt. Și în sus pe termen mediu, în principal datorită evoluției leului.

• Sunt efecte inerente ale consolidării fiscale.

• Și ultimul grafic al prezentării, cum vedem riscurile la adresa traiectoriei proiectate a inflației. Din mediul extern, în ambele sensuri. Nu putem acum să ne aventurăm să spunem că se va termina războiul din Golf mâine, într-o lună sau două. Nu avem aceste date care să ne ajute să prezentăm asemenea perspective.

• La prețurile materiilor prime, în deosebi componente energetice și bunuri alimentare, riscurile sunt mai degrabă în sensul creșterii. Și în principal datorită energiei. Ele vor influența și bunurile alimentare.

• Dar, până acum, dacă ne uităm la indicele prețurilor de consum recent prezentat, bunurile alimentare au acționat mai degrabă în sensul dezinflației. Deci au avut creșterea cea mai mică.

• În ceea ce privește decizii administrative și cele privind politica fiscală și de venituri, în ambele sensuri, mizăm pe finalizarea PNRR. Este esențial. Cu suișurile și coborâșurile de rigoare pe care le vedem pe scena politică.

• Procesul de consolidare fiscală, cel puțin din punctul meu de vedere, nu necesită noi majorări de taxe, ci să păstrăm direcția. Ceea ce nu este ușor. Vom avea presiuni sociale, inclusiv salariale, dar consolidarea fiscală așa trebuie să continue.

• Și, pe termen mediu, asistăm la expirarea schemei de protecție a consumatorilor în cazul prețului gazelor naturale.

• Pe piața muncii, ceva mai puțină tensiune structurală. Dar o să avem în continuare tensiuni sociale legate de majorările de salarii, mai ales în schema bugetară. Și ele se văd oricum.

• Și la nivelul actual de 8%, rata inflației este sensibil peste rata de politică monetară. Sau rata de politică monetară este sensibil sub rata inflației. Și nicăieri în lume nu se mai practic dobânzi real-negative. Noi am reușit – nu e o laudă, și nici o mirare pentru că inflația a fost în special pe partea de ofertă. Am reușit să ne ducem cu inflația în jos cu o rată (real) negativă de dobândă – ceea ce nu a fost ușor, pentru că nu e vorba doar de efectele directe, e vorba de anticipații (inflaționiste). S-a reușit, cel puțin parțial, să stăpânim anticipațiile inflaționiste, dar este evident că dobânzile vor scădea și rata de politică monetară va scădea, în perioada următoare, pe măsură ce inflația scade. Dar nu putem să discutăm acum când inflația este încă sensibil peste rata de politică monetară, sau rata de politică monetară este sub rata inflației. Cum am spus, am fi cam singurii din Europa – sau nu știu dacă pot să zic că din lume – care avem dobânzi real negative.

(Citește și: Inflația a coborât la 8,2% în iulie, ca urmare a efectului de bază, dar a fost peste estimările analiștilor. Presiune din partea serviciilor – Prețurile energiei și carburanților strică toate socotelile)

(Citește și: Oficial BRD: Economia României a dat primele semne de stabilizare în T2 2026 – Banca estimează o rată a inflației de 5,5% la finalul anului)

(Citește și: Primele semne că punctul minim al neîncrederii în economia României a fost depășit. Analist: „Companiile fie ignoră impasul politic, fie au integrat incertitudinea”)

***