Pe 30 aprilie 2026, Comisia Europeană a trimis evaluarea finală a celei de-a treia cereri de plată. Pe Jaloanele 79 și 121, factorul descendent comunicat — 0,2723 și 0,1439 — înseamnă circa 200 de milioane de euro pierdere. România are timp până pe 30 iunie 2026 să transmită observații — ultima dată la care Comisia mai poate primi input pe această cerere de plată. Acest text vorbește despre cum se construiește răspunsul tehnic și despre ce nu a ajuns la timp la Bruxelles.
Între 28 noiembrie 2025 — data de referință a evaluării — și momentul actual, procedurile de selecție la întreprinderile de stat din transporturi și energie au avansat semnificativ. Textul arată ce a constatat Comisia pe Jaloanele 79 și 121, ce s-a făcut între timp în cele aproape șase luni scurse de la data de referință și — punctul de fond — cum se pierde în traducere argumentația tehnică pe lanțul instituțional dintre București și Bruxelles.
Am sintetizat săptămâna trecută, în cadrul exercitării unui drept la replică, argumentul tehnic central. Textul de față îl aprofundează — pentru cititorii care vor să înțeleagă datele complete, metodologia Comisiei și mecanismul juridic pe care îl folosește România în fereastra de observații.
Aici merită spusă, dintru început, contextul acestui articol. Comisia ne-a trimis scrisoarea pe 30 aprilie. În primele zile ale lunii mai, colegele mele din AMEPIP care participaseră personal în comisiile de selecție și nominalizare de la cele două ministere au citit fundamentarea Comisiei și au recunoscut în paginile ei procedurile la care au participat în cursul anului trecut. Au identificat punctele unde stadiul real al lucrului diferă de imaginea reflectată în scrisoare. În zilele următoare au luat legătura cu contactul nostru de la MIPE și au reconstituit, împreună, argumentația tehnică completă — identificând constatările factual depășite și pe cele care cer clarificare juridică. Pe 8 mai AMEPIP a transmis Ministerului Transporturilor, Ministerului Energiei și MIPE două note tehnice — una pentru Jalonul 79, una pentru Jalonul 121 — care strâng la un loc, pentru pachetul de observații coordonat de MIPE, tot ce contează tehnic.
Nu știm încă ce iese din fereastra de observații. Decizia finală a Comisiei pe această cerere de plată va veni după 30 iunie 2026, după ce statul român își depune punctul de vedere și după dialogul tehnic cu DG ECFIN și Task Force Reform. Dar știm două lucruri. Primul — că argumentația tehnică pe care o avem este solidă, ancorată în date verificabile și într-un precedent intern al Comisiei însăși. Al doilea — că modul în care a apărut această argumentație, în mai puțin de două săptămâni de la scrisoarea Comisiei, prin inițiativa specialiștilor care aplică zilnic acest cadru legal, spune ceva important despre ce funcționează, totuși, în administrația publică românească.
Toate datele prezentate în continuare — avize AMEPIP, hotărâri AGA, ordine de constituire a comisiilor de selecție — sunt publice și pot fi verificate pe site-urile autorităților tutelare și ale întreprinderilor vizate. Sunt rezultatul unui proces standard, prevăzut de OUG 109/2011 și de HG 639/2023. Iar evaluarea Comisiei Europene din 30 aprilie 2026 (C(2025) 3490 final), pe care o discut mai jos, este și ea document public.
Ce a evaluat Comisia
Cifrele finale ale reducerilor au fost prezentate în spațiul public — Cursdeguvernare le-a documentat detaliat în articolul Razvan Diaconu din 2 mai 2026. Pentru claritate, le reluăm: pierderi consistente pe Jaloanele 79 (Transporturi) și 121 (Energie), recuperare parțială pe AMEPIP (Jalonul 440) și pe pensii speciale (Jalonul 215). Discuția care urmează este despre ce stă, tehnic și juridic, în spatele acestor cifre pentru Jaloanele 79 și 121 — și despre cum se construiește răspunsul României până la 30 iunie. Pentru Jalonul 440 situația este diferită și merită discutată separat.
Spun direct ce a constatat Comisia. Pe Jalonul 79 — companiile din transporturi: CNAIR, CNIR, CFR, Metrorex, CFR Călători — Comisia evaluează îndeplinirea pe patru cerințe stabilite în Decizia de Implementare a Consiliului: (i) procedură transparentă și competitivă de selecție și numire; (ii) mandat de 4 ani; (iii) remunerare bazată pe indicatori de performanță (KPI); (iv) conformitate cu principiile bunei guvernanțe corporative din orientările OCDE.
La 28 noiembrie 2025, Comisia a identificat patru motive pentru care jalonul nu era satisfăcător îndeplinit: (i) conflicte de interese reale sau potențiale în procedurile de selecție la CNIR și Metrorex; (ii) componența incompletă a CA la CNAIR (6 din 7) și CFR Călători (5 din 7), procedurile de înlocuire fiind lansate dar nefinalizate; (iii) lipsa actelor adiționale care să stabilească KPI pentru CNIR; (iv) numirea unui secretar de stat din MTI în CA al CNIR, considerată contrară orientărilor OCDE privind prevenirea interferenței politice.
Pe Jalonul 121 — companiile din energie — situația era substanțial diferită. Toate cele 11 întreprinderi analizate de Comisie (CNCIR, Romgaz, Hidroelectrica, Conpet, Nuclearelectrica, CE Oltenia, Electrocentrale Craiova, Midia Green Energy, Oil Terminal, Eurotest, Radioactiv Măgurele) aveau procedurile finalizate la data de referință, cu avize AMEPIP și numiri AGA înregistrate.
Comisia evaluează jalonul pe aceleași patru cerințe ca pentru Jalonul 79, dar formulează preocupări de natură diferită — predominant juridică, pe modul de aplicare a procedurilor. Comisia analizează individual fiecare întreprindere, semnalând: aplicarea unui clasament unic comparativ pentru profiluri distincte (Nuclearelectrica, Romgaz, Oil Terminal, CE Oltenia, CNCIR); menținerea în procedură a unor candidați cu scor minim la criteriul de expunere politică (Hidroelectrica, Oil Terminal, Eurotest); respectarea criteriilor de eligibilitate pentru anumiți candidați (CNCIR, Romgaz, Nuclearelectrica, Electrocentrale Craiova, CONPET); neaplicarea votului cumulativ pentru numiri propuse de acționari minoritari (CE Oltenia, Midia Green Energy, Eurotest); transparența selecției funcționarilor publici nominalizați în CA; și procedurile noi finalizate post-data de referință (Eurotest, Oil Terminal).
Constatările Comisiei se împart, citindu-le tehnic, în două categorii distincte: cele factual depășite și cele care cer clarificare juridică.
Pe Jalonul 79, trei dintre cele patru motive invocate la 28 noiembrie 2025 sunt acum depășite de fapte: procedurile finalizate între martie și aprilie 2026 răspund direct preocupărilor privind conflictele de interese (Metrorex și CNIR), componența CA (CNAIR și CFR Călători) și actele adiționale KPI (CNIR).
Pe Jalonul 121, dintre cele șase categorii de preocupări, una este depășită de fapte (procedurile noi finalizate post-data de referință: Eurotest completat în martie 2026, Oil Terminal cu procedură nouă în desfășurare), iar cinci reflectă o citire parțială a cadrului legal românesc și a standardelor OCDE invocate — chestiuni pe care argumentația tehnică AMEPIP le clarifică punctual, cu trimitere la OUG 109/2011, HG 639/2023 și Legea 162/2017.
Ce a clarificat AMEPIP în răspunsul tehnic
Începe cu starea de fapt. Pe Jalonul 121, toate cele 11 întreprinderi pe care Comisia le-a analizat aveau procedurile finalizate chiar la data de referință din 28 noiembrie 2025, cu avize AMEPIP emise și numiri AGA înregistrate — situație documentată cu numerele exacte ale fiecărui aviz și ale fiecărei hotărâri AGA. Pe Jalonul 79, dintre cele cinci întreprinderi, patru au procedurile finalizate până în aprilie 2026 (Metrorex 27.03, CNAIR 24.03, CFR Călători 07.04, CNIR 07.04), cu avize AMEPIP și numiri AGA, iar la CFR procedura a fost reluată după ce niciun candidat nu s-a calificat pe lista scurtă, cu termen estimat de finalizare 27 august 2026.
Cumulat, 15 IS aveau procedurile finalizate la momentul evaluării finale.
Pe această bază factuală se construiește răspunsul tehnic. Pentru motivele factual depășite, dovezile sunt simple: numerele avizelor AMEPIP și datele hotărârilor AGA care arată că preocupările Comisiei au fost adresate prin proceduri finalizate. Pentru preocupările care cer clarificare juridică — clasamentul unic comparativ, criteriul de expunere politică, criteriile de eligibilitate, votul cumulativ, selecția funcționarilor publici, conformitatea cu principiile OCDE — argumentația arată că procedurile aplicate sunt conforme cu cadrul legal românesc — inclusiv cu prevederile speciale ale Legii 162/2017 pe comitetele de audit — și aliniate cu interpretarea standardelor OCDE invocate de Comisie ca referință.
În unele cazuri, înțelegerea Comisiei reflectă o citire parțială a normelor: de exemplu, cerința mandatului de 4 ani vizează consiliul în ansamblu, nu fiecare membru individual; iar criteriul de expunere politică în grila 1–5 este element de analiză integrată, nu criteriu eliminatoriu automat — interpretare aliniată cu recomandările OCDE.
Finalizarea procedurilor: decembrie 2025 – aprilie 2026
Pe ambele jaloane, ceea ce s-a întâmplat după 28 noiembrie 2025 a fost continuarea unui proces deja avansat, nu pornirea lui. În cele aproape șase luni scurse de la data de referință, procedurile au fost duse la capăt, una după alta. Dau cifrele exacte, pentru că în dialogul cu Comisia ele contează.
Jalonul 79 — Transporturi: din cele cinci întreprinderi vizate, patru au procedurile finalizate, cu avize AMEPIP și numiri prin hotărâre AGA. Metrorex — aviz AMEPIP 201 din 27 martie 2026, numire AGA din 31 martie; CNAIR — aviz 192 din 24 martie, numire AGA din 30 martie; CFR Călători — aviz 233 din 7 aprilie, numire AGA din 15 aprilie; CNIR — aviz 230 din 7 aprilie, numire AGA din 20 aprilie. La CFR, prima procedură a fost reluată — niciun candidat nu s-a calificat pe lista scurtă. Comisia a fost constituită la nivelul autorității tutelare pe 13 aprilie 2026, iar termenul estimat de finalizare este 27 august 2026.
Jalonul 121 — Energie: toate cele 11 întreprinderi pentru care Comisia a analizat dovezile au procedurile finalizate. Eurotest, identificat de Comisie cu un post vacant, a fost completat integral printr-o a doua procedură finalizată în martie 2026 — aviz AMEPIP 152 din 19 martie, numire AGA din 25 martie. La Oil Terminal, pentru postul vacant rămas a fost lansată o procedură nouă, cu comisia de selecție constituită prin ordin al Ministerului Energiei din 19 februarie 2026.
Pe ansamblu, între august 2025 și aprilie 2026, AMEPIP a emis avize conforme pentru 15 proceduri de selecție la cele două jaloane. Procedurile au fost duse mai departe de autoritățile tutelare — Ministerul Transporturilor pentru Jalonul 79, Ministerul Energiei și AAAS pentru Jalonul 121 — cu AMEPIP prezentă în comisiile de selecție prin doi reprezentanți, conform art. 49 din OUG 109/2011, și cu avizul conform al agenției pe raportul final.
Pierderea în traducere
Aici este punctul de fond al acestui text. Cifrele de mai sus sunt impresionante prin volum: la 28 noiembrie 2025, toate cele 11 întreprinderi de pe Jalonul 121 aveau procedurile finalizate, iar până în aprilie 2026 li s-au adăugat încă 4 din 5 pe Jalonul 79. Cumulat, dintre cele 16 IS analizate de Comisie, 15 erau finalizate la momentul evaluării finale, cu avize AMEPIP și numiri AGA înregistrate. Și totuși, evaluarea Comisiei din 30 aprilie 2026 spune că reformele pe Jaloanele 79 și 121 nu au fost îndeplinite satisfăcător. Cum se face că două imagini ale aceleiași realități, evaluate la momente diferite, sunt atât de diferite?
Răspunsul nu este nici simplu, nici comod. Orice dosar tehnic complex transmis Comisiei Europene trece prin un lanț lung de noduri instituționale înainte să ajungă la Bruxelles. Pe Reforma 9, traseul este următorul: comisia de selecție și nominalizare a unei întreprinderi (formată din reprezentanți ai autorității tutelare, ai întreprinderii și ai AMEPIP) produce raportul final → direcția de specialitate din ministerul de linie integrează raportul în dosarul jalonului → conducerea direcției validează → ministrul își asumă politic dosarul → MIPE consolidează pachetul pentru cererea de plată → Comisia Europeană primește varianta finală. Fiecare nod are propria competență, propria misiune, propriul mod de a sintetiza. Și la fiecare trecere de la un nod la următorul, ceva din substanța tehnică detaliată — un argument juridic specializat, o nuanță de aplicare a unei norme, contextul unei decizii operaționale — poate fi simplificat, presupus de la sine înțeles, sau pierdut pur și simplu pentru că nu este cel pe care nodul următor îl așteaptă.
Peste această arhitectură intrinsecă se așază un al doilea factor: instabilitatea politică la nodurile de sus ale lanțului. Funcționarii de specialitate rămân — direcțiile tehnice, comisiile de selecție, agențiile aplicative — dar conducerile politice se schimbă des. Fiecare ministru nou învață dosarul de la zero. Fiecare cabinet nou are propria agendă de priorități. Iar memoria instituțională detaliată — argumentele juridice care susțin o procedură, raționamentul tehnic care a stat la baza unei decizii operaționale — rămâne, în cele mai multe cazuri, la nivelul direcțiilor de specialitate, fără să urce întotdeauna cu aceeași claritate pe lanțul ierarhic spre Bruxelles.
Un exemplu concret, pe dosarul care ne preocupă: cererea de plată nr. 3 a fost depusă de România în decembrie 2023, suspendată parțial de Comisie în mai 2025, evaluată final pe 30 aprilie 2026. Pe parcursul acestor 28 de luni au fost trei guverne diferite. Aceasta este realitatea ritmului instituțional în care un singur dosar PNRR călătorește între București și Bruxelles. Specialiștii din comisii și din direcțiile tehnice au rămas, dosarul a fost același, dar deasupra lor s-au succedat trei conduceri politice — fiecare cu propriile priorități, propriul ritm de învățare a dosarului, propriul mod de a-și asuma public reforme construite, în mare parte, înainte de mandatul lor.
În ce traducere ne pierdem, atunci? Răspunsul nu este simplu — pentru că nu există un singur loc al pierderii. Ne pierdem la trecerea de la comisia de selecție la direcția care întocmește dosarul. La trecerea de la direcție la conducerea ministerului. La trecerea de la o conducere ministerială la următoarea. La interfața dintre ministerul de linie și MIPE. La interfața dintre MIPE și Comisia Europeană. Iar Comisia, la capătul lanțului, evaluează ce a primit — și ce a primit este, în mod necesar, o sinteză a sintezei, cu multe straturi de detaliu tehnic pierdute pe drum. Statul român nu este, pe această dimensiune, o entitate unitară care „funcționează” sau „nu funcționează” — este un sistem cu mai multe paliere care funcționează diferit. Există paliere care țin memoria și expertiza (direcțiile tehnice, comisiile de selecție, agențiile specializate). Există paliere care îngreunează transmisia (instabilitatea politică, schimbările ministeriale).
Infrastructura reală a statului
Asemenea specialiști sunt peste tot în administrația publică românească. Nu sunt vizibili în comunicatele de presă, nu primesc decorații, de cele mai multe ori își fac munca în liniște, în timp ce alții schimbă fotografiile pe pereții ministerelor. Ei sunt motivul pentru care certificatul de naștere al copilului se ridică în trei zile, autorizația de construcție vine la termen, rambursarea TVA-ului ajunge pe cont — chiar dacă miniștrii s-au schimbat de trei ori în ultimii doi ani. Iar atunci când, ca acum, dialogul cu Bruxelles cere o argumentație juridică complexă în două săptămâni, ei sunt cei care o pun cap la cap. Aceasta este, dincolo de orice scenariu de reanalizare a factorului descendent, infrastructura reală a statului român.
Editorialul publicat în această publicație pe 6 mai de Ana-Maria Icătoiu punea problema continuității instituționale ca precondiție a negocierilor europene — o problemă reală și care merită numită ca atare. Textul de față încearcă să adauge, dintr-o perspectivă instituțională din interior, o nuanță: continuitatea există, la nivelul specialiștilor de carieră — muncă și expertiză sunt acolo, în direcțiile tehnice, în comisiile de selecție, în agențiile aplicative. Ce se erodează, în arhitectura actuală, este capacitatea de transmitere a acestei continuități prin lanțul ierarhic, până la masa de dialog cu Bruxelles.
Acest tablou — continuitate la nivelul specialiștilor, erodare a transmisiei — are nevoie de o ultimă nuanță, importantă. Dintre specialiștii de carieră, mulți s-au blazat. Au văzut prea multe dosare bune diluate pe drumul spre vârf, prea multe mandate scurte și prea puțină recunoaștere — astfel încât, la fiecare nouă schimbare de cabinet, prima reacție tăcută este „așteptăm să vedem”, nu „ne punem pe treabă”. Iar cei care continuă să creadă că munca lor mai contează sunt erodați zilnic de o cacofonie publică în care toate instituțiile statului sunt, fără distincție, „nefuncționale” sau „captive”. Cazul recent al AMEPIP, pe care îl descriu mai sus, este și el o ilustrație a acestei diviziuni: au fost colege care s-au mobilizat în zilele de după scrisoarea Comisiei, au fost altele care au spus că „oricum, orice am face, nu mai contează”. Datoria conducerii AMEPIP, prin mandatul primit, este să preluăm munca celor care au crezut că mai contează — și să facem să conteze.
Cum poate folosi România fereastra de 30 iunie
Reducerile comunicate de Comisie pe cele două jaloane — aproximativ 180 de milioane de euro pe energie și 15,4 milioane pe transporturi — au fost calculate cu un factor descendent: 0,2723 pentru Jalonul 121 și 0,1439 pentru Jalonul 79. În metodologia Comisiei, acest factor arată gradul de neîndeplinire al jalonului.
Aici intervine un argument important. Pe Jalonul 215 — reforma pensiilor speciale, o cu totul altă materie — Comisia a aplicat un factor de numai 0,0987, pentru că a recunoscut adoptarea Legii 24/2026 din februarie ca „progres substanțial”, chiar dacă aceasta a intervenit după 28 noiembrie 2025. Este un precedent al Comisiei însăși: în propria sa metodologie, Comisia ia în calcul progresele de după data de referință, dacă sunt substanțiale și verificabile.
Pe Jaloanele 79 și 121, progresul realizat între 28 noiembrie 2025 și 30 aprilie 2026 — patru din cinci IS finalizate la transporturi, toate cele 11 IS analizate finalizate la energie — este măsurabil cantitativ și comparabil calitativ cu cel acceptat de Comisie pe Jalonul 215. Pe baza aceasta, observațiile României vor cere reanalizarea factorului descendent, în lumina principiilor proporționalității și tratamentului egal — principii fundamentale ale dreptului Uniunii.
O operațiune comună până la 30 iunie
Pachetul de observații al României este o operațiune coordonată — nu reactivă, nu fragmentată, nu pregătită contracronometru. Există un mandat de negociere asumat interministerial: Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene coordonează pachetul în relația cu Comisia; Secretariatul General al Guvernului asigură coordonarea interministerială; AMEPIP transmite input tehnic specializat, prin notele transmise pe 8 mai; Ministerul Transporturilor și Ministerul Energiei contribuie ca autorități tutelare cu propriile elemente sectoriale. Coordonarea cu Comisia se face prin canalul instituțional al Reprezentanței Permanente a României la Bruxelles, cu disponibilitate pentru reuniuni tehnice cu DG ECFIN și Task Force Reform pe clarificările suplimentare.
Acesta este modul de lucru: autoritatea tutelară duce procedura, AMEPIP avizează conform și contribuie cu argumentația juridică, MIPE poartă dialogul tehnic cu Comisia, SGG asigură coordonarea. Reflectă arhitectura instituțională a Reformei 9 din PNRR. Fereastra de observații până la 30 iunie 2026 este o etapă obișnuită a mecanismului de redresare și reziliență, prevăzută la art. 24 alin. 8 din Regulamentul 2021/241. Dialogul cu Comisia se construiește în pași: preocupările Comisiei se așază în evaluarea finală, iar răspunsul punctual al statului membru se construiește în fereastra deschisă acum.
Dincolo de 30 iunie
La fel de direct: oricât de mult vom reuși să reducem reducerea prin observații, pierderea finală nu va fi anulată în totalitate, iar dimensiunea ei rămâne consistentă. Nu ascundem și nu minimalizăm acest lucru.
Dar trebuie spus și că nici Jalonul 79, nici Jalonul 121 nu se închid pe 30 iunie 2026. Vor continua să fie evaluate la fiecare cerere de plată viitoare. În plus, Reforma 9 a PNRR include și alte ținte care vor fi evaluate la cererile de plată ulterioare — Ținta 442 (reducerea numirilor interimare în consiliile de administrație) și Ținta 443 (cotarea, restructurarea sau încheierea de contracte de tip lease pentru cel puțin trei companii centrale de stat). Riscul financiar cumulat pe acestea depășește semnificativ reducerile comunicate pe cererea de plată nr. 3.
Iar lecția pierderii în traducere se aplică direct și aici. Construirea dosarelor pentru aceste ținte nu poate să repete decalajul dintre munca instituțională efectivă și ce ajunge să se vadă în dosarul evaluat. Aici este, dincolo de cifrele unei singure cereri de plată, miza adevărată: consolidarea capacității instituționale de a transmite Comisiei, prin tot lanțul de niveluri ierarhice, imaginea completă a ce face efectiv statul român prin propriile sale instituții specializate.
Consolidarea guvernanței corporative a întreprinderilor publice este, prin urmare, un proces care continuă dincolo de orice fereastră de observații. AMEPIP rămâne instrumentul construit pentru această consolidare, alături de autoritățile tutelare și de coordonarea MIPE–SGG. Discuția publică despre ce a mers și ce nu până aici este legitimă. La fel de legitimă este și munca instituțională pentru ce urmează — iar aceasta se desfășoară, în ritmul ei, dincolo de ritmul schimbărilor politice.
Notă:
Oana Petrescu este vicepreședinte al Agenției pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanței Întreprinderilor Publice (AMEPIP). Are peste 30 de ani de experiență în audit, restructurare și transformare organizațională și instituțională, dintre care peste 20 de ani în roluri de turnaround.
(Citește și: România pierde definitiv jumătate de mld. € din cererea de plată 3 a PNRR – Cauza: tergiversarea reformelor în jaloanele privind companiile de stat / Ministrul Pîslaru: „Nu poți pretinde fonduri europene și să numești băieții deștepți de la partid”)
***
Urmărește-ne pe Google News
