România nu duce lipsă de idei, oameni creativi sau antreprenori dispuși să construiască businessuri, însă are o problemă majoră în ceea ce privește disponibilitatea capitalului de risc, ceea ce limitează transformarea ideilor și a proprietății intelectuale în companii mari, a afirmat Iulian Stanciu, ex-CEO al retailerului online eMAG și actualmente investitor, în cadrul emisiunii de la Spiritul Timpului, podcastul CursDeGuvernare.ro.
Potrivit lui Stanciu, problema nu este absența banilor din economie, ci structura instrumentelor prin care aceștia ajung la companii în condițiile în care băncile, fondurile de pensii și o mare parte dintre mecanismele de finanțare urmăresc randamente relativ predictibile și, prin urmare, încearcă să limiteze riscul asumat.
„Nu ducem lipsă în România de idei, nu ducem lipsă de oameni creativi, nu ducem lipsă de antreprenori care își doresc să muncească. În schimb, avem o problemă în disponibilitatea capitalului de risc și, câteodată, în know-how”, a afirmat Stanciu, la Spiritul Timpului.
Iulian Stanciu: Banca îți cere active fizice, nu finanțează o idee sau construcția unui brand
Stanciu a explicat diferența dintre finanțarea bancară tradițională și capitalul de risc prin modul în care cele două forme de capital își asumă pierderile și participă la câștig. În cazul unei bănci, câștigul este plafonat la dobânda percepută, ceea ce o determină să își reducă la rândul său expunerea la risc.
„În momentul în care își limitează câștigul, se va uita să își limiteze foarte mult și riscul. Limitându-și riscul, își limitează foarte mult aria de acțiune și îți dă bani pentru niște lucruri pe care le înțelege și pe care ar putea să le vândă dacă nu merge bine. Îți cere garanții, active fizice de obicei. Nu îți dă bani pentru idei, pentru patente, pentru proprietate intelectuală, pentru construcție de branduri, pentru tot felul de chestii care produc valoare”, a explicat Iulian Stanciu.
El a comparat situația din Europa cu modelul american, unde capitalul de risc s-a dezvoltat mult mai devreme, în ecosisteme de tipul Silicon Valley, ceea ce a permis finanțarea proiectelor cu probabilitate mai mare de eșec, dar și cu posibilitatea unor randamente mult superioare. Stanciu a dat drept exemplu și DeepMind, companie fondată în Europa și ulterior achiziționată de Google pentru 1 miliard de dolari, pentru a ilustra dificultatea Europei de a transforma cercetarea și știința în business.
„Europa are potențial să producă știință, doar că are problema asta în a o transforma în business, care businessul ce face? Transformă în prosperitate, în bunăstare financiară pentru oameni”, a afirmat acesta.
În SUA, a adăugat Stanciu, fondurile de pensii au o expunere mult mai mare decât cele europene pe private equity și venture capital, furnizând „uleiul” financiar necesar pentru ca o idee sau o cercetare să poată deveni o companie de mari dimensiuni.
Cum reușește China să producă atât de ieftin. În anumite cazuri, costul per operațiune ajunge de opt ori mai mic
Comparativ, Stanciu a vorbit și despre avantajul competitiv al Chinei, despre care a spus că nu provine dintr-un singur element, ci din suprapunerea mai multor factori – lanțuri de producție foarte bine integrate, energie și finanțare ieftine, politici industriale, acces la resurse și un model al muncii mult mai intens decât cel european.
Potrivit lui Stanciu, China și-a construit inițial competitivitatea prin producția de bunuri ieftine și prin apropierea fizică a tuturor verigilor lanțului valoric – de la materii prime și prelucrare până la subansamble, produsul final și infrastructura portuară.
„China s-a dezvoltat construind produse ieftine. Și prin integrarea lanțurilor de valoare au pus una lângă alta, de la resurse, la cel care prelucrează resurse, la cel care face produse, subansamble, la cel care asamblează, cel care face produse finite și cu portul lângă, toate foarte aproape, foarte bine integrate”, a afirmat Stanciu.
Iulian Stanciu: Energie ieftină, capital ieftin și un model al muncii imposibil de replicat în Europa
La aceste avantaje se adaugă, potrivit fostului CEO al eMAG, energia ieftină – bazată în mare măsură pe cărbune –, finanțarea ieftină și în unele domenii sprijinită de stat, precum și politici industriale pe termen lung. Un alt factor este însă costul muncii și numărul mult mai mare de ore lucrate.
„Oamenii muncesc mult mai mult ca în Europa. Aș spune aproape dublu față de Europa. Nu comentez că e bine sau rău, este pur și simplu o constatare (…) Am fost într-un depozit și oamenii munceau 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână, mai puține zile de concediu pe an, deci munceau 72 de ore (…) plătiți la jumătate față de România la momentul respectiv și mult mai productivi, pentru că se punea o presiune enormă pe ei”, a spus Stanciu.
Din combinarea acestor factori se ajunge la o diferență foarte mare de cost.
„De două ori mai multe ore muncite pe om, de două ori mai ieftin omul și de două ori mai productiv înseamnă costul per operațiune de opt ori mai mic. Deci va fi foarte greu să concurăm cu produse pe care să le facem aici”, a spus el.
Investitorul a mai indicat accesul Chinei la metale rare și investiția masivă în educație, în special în disciplinele STEM, drept alte elemente care au permis economiei chineze să facă trecerea de la bunuri ieftine și copii ale produselor occidentale către produse și tehnologii inovatoare. În opinia sa, transformarea este deja vizibilă în industrii precum automobilele, dronele, tehnologia digitală și sectorul spațial.
(Episodul integral cu Iulian Stanciu poate fi văzut la Spiritul Timpului – podcastul CursDeGuvernare – AICI)
(Vezi și: Episodul cu numărul trei, cu generalul-locotenent (r) dr. Virgil Bălăceanu – Securitatea României în războiul lumilor
***
Urmărește-ne pe Google News
