Monologul guvernatorului în fața clasei politice: cele 2 săptămâni de tumult pentru piețele românești – despre reforme, FMI și recesiune

Guvernatorul Băncii Naționale a României (BNR), Mugur Isărescu, a vorbit pe larg marți despre ieșirile „istorice” de capital care au avut loc în criza electoralo-guvernamentală a ultimelor două săptămâni, care au dus la inclusiv la deprecierea cursului de schimb euro/leu.

Isărescu a vorbit și despre condițiile în care BNR ar putea reduce, din a doua parte a anului, dobânzile, șeful BNR punctând că cea mai mare problemă a României rămâne deficitul bugetar.

Ce spune Isărescu despre FMI și despre corecția fiscală: Nu am auzit o discuție serioasă cu privire la reforme

Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a afirmat marți că „FMI nu are ce să facă în România” și că este nevoie de respectarea acordului pentru reducerea deficitului bugetar agreat cu Comisia Europeană, care reprezintă soluția de preferat pentru evitarea unei recesiuni.

Prezentăm în cele ce urmează principalele declarații ale lui Isărescu:

• S-a încheiat celula de criză. În perioada post-tur 1, ministrul Finanțelor a spus foarte clar că au existat discuții și că s-au găsit soluții. Ceea ce, post-factum, nu a fost ușor. Cursul putea să se ducă mult mai sus. Să oprești deprecierea și să asiguri fluiditatea tuturor plăților, nu numai a Ministerului de Finanțe, ci din economie, nu a fost ușor.

• FMI nu are ce să facă în România. O să vină la consultări, dar FMI-ul îți asigură lichiditatea în valută în momentul în care ai o criză valutară. Chiar dacă ne-a mai scăzut rezerva, ea o să crească cu intrările de fonduri europene, probabil Guvernul se va împrumuta din nou. Deci FMI este foarte bun pentru faptul că, împreună cu Banca Mondială, au prezentat 2-3 variante de pachet fiscal pentru reducerea treptată și sustenabilă a deficitului bugetar. Aceste variante s-au discutat și cu Comisia Europeană și s-a ajuns la această variantă de reducere sustenabilă cu mai puțin de 1 procent pe an a deficitului public în următorii 7 ani. Ele se cunosc. Din păcate, în spațiul public, se discută multe lucruri. Nu am auzit o discuție serioasă și avem nevoie de o asemenea discuție serioasă despre cum va fi făcută această corecție treptată – cu ce măsuri. Nu pot să fac eu niciun comentariu până nu va spune noul guvern care este pachetul pe care îl va adopta.

• Sunt câteva variante (de pachet fiscal) pe masă, iar Consiliul Fiscal a ieșit în repetate rânduri pentru a spune cât de importantă este maniera în care se va face această corecție fiscală. Să fie treptată pentru că o corecție lăsată la îndemâna pieței, ați văzut ce se întâmplă. Piețele sunt nemiloase – pleacă capitalul și nu mai ai bani să îți faci finanțarea. De regulă, nu ai de unde să tai foarte rapid. Cel mult de la investiții. Nu ai cum să tai salarii, să dai oameni afară rapid. Astea sunt povești. Nu uitați: reducerea cheltuielilor publice este recesionistă, nu este fără efecte. Reducem cheltuielile, dar nu trebuie să uităm că multe din cheltuielile esențiale ale statului român – sănătatea, educația – sunt subfinanțate de ani de zile. Nu sunt suprafinanțate. Eficientizarea este bună. Mai avem și cheltuielile militare care cu greu vor scădea. Deci tema este grea. Nu suntem decât lângă guvern din punct de vedere al experienței pe care o avem și datorită legăturilor pe care le avem atât cu instituțiile financiare internaționale cât și cu Comisia Europeană. Esențial și ăsta este punctul nostru de vedere: pe termen scurt trebuie să păstrăm credibilitatea politicilor pentru a avea finanțarea necesară în condiții de deficit major.

• Nu am prea văzut discuții în spațiul public despre economie decât în termeni excesivi: ba că se prăbușește… Nu se prăbușește nimic. Instituțiile funcționează. Reducerea (deficitului), din nou, o singură problemă (avem), pentru că nimeni nu vrea să plătească pentru reducerea deficitului. Distribuția costurilor acestei ajustări este problema esențială. Asta este o chestiune politică. Politicienii vor stabili acea formulă de distribui treptat, sustenabil, reducerea cheltuielilor sau creșterea veniturilor, astfel încât să nu accentueze problemele sociale. Să nu cadă numai pe o grupare socială sau pe alta. Asta este o decizie destul de grea. Mă repet: există o formulă prin care putem evita austeritatea, un cuvânt care a ajuns să sperie: treptat să strângem cureaua. Un program de dietă i-am spus. Nu înseamnă austeritate și este exact programul negociat cu Uniunea Europeană, care înseamnă treptat, nu brutal, cam 0,7% din PIB reducere anuală a deficitului public, sub creșterea economică, dar pentru asta trebuie să asiguri creștere economică de 2-3% astfel încât la nivelul întregii țări să nu fie austeritate. Să nu mai fie dezmăț în ceea ce privește cheltuielile.

• Se poate face finanțarea deficitului preponderent din surse interne. Japonia se finanțează preponderent din economisiri interne. La noi sunt 2 probleme majore: deficitul bugetar este foarte mare – chiar economiști nu își dau seama ce înseamnă 9% din PIB. Rezonabil, pe o gândire normală, e 50% pe plan intern și 50% pe plan extern. Să mai iei 50% din plan intern înseamnă să iei de la disponibilitățile băncilor cu care se finanțează economia. Vrem asta? Nu cred. Asta e prima chestiune. Trebuie discutat serios, cu creionul și cifrele, nu cu vorbe și dorințe. Deci este mare deficitul. Nu cred sincer, din experiență, că putem să ne finanțăm numai pe plan intern. A doua chestiune: avem și deficit de cont curent. Avem această problemă a deficitelor gemene. El nu poate fi finanțat în lei. Ci în valută. Altminteri, se poate. Acum nu.

• Creșterea veniturilor (bugetare) este inevitabilă. Nu vreau să discut cum se va face. Dar este inevitabilă, când ai cele mai mici venituri fiscale din Europa. Cum vrei să trăiești ca în Europa, să ai școli și spitale ca în Europa? Este un conflict de gândire. Dar s-a făcut și în alte țări. Dar comparațiile sunt neserioase – pentru că se ia numai ce convine. Eficientizarea cheltuierii banului public trebuie să fie permanentă, nu numai acum, ca să ieșim dintr-un moment dificil.

Despre ieșirile de capital și intervențiile BNR în piețe

• În luna mai am avut o presiune puternică pe piața valutară – ieșiri mari de capital. Aș spune istorice, probabil unele din cele mai mari. Nu au fost determinate de un singur eveniment, ci a fost o avalanșă de factori negativi. A început datorită tensiunilor și discursului public deseori agresiv din perioada campaniei electorale, s-a deteriorat treptat, apoi a fost rezultatul alegerilor, dar după asta a urmat demisia guvernului și mai ales semnalul de alarmă, constituit de faptul că, luni, în data de 5 mai, după alegeri, Ministerul de Finanțe nu a putut să ia bani din piață, lucru pe care l-a anunțat. În consecință, am asistat la ieșiri masive.

• Problema majoră nu au fost intervențiile. O spun în clar: Banca Națională a intervenit și în ziua imediat după alegeri, cu sume mari, chiar foarte mari. Cei care au citit platformele de tranzacționare și știu să le citească – pentru că o parte din intervențiile noastre sunt făcute în mod indirect, prin intermediari, așa cum se face de către orice bancă centrală, în anumite situații. Aceasta a fost o situație pe care noi am gândit-o, ne așteptam la diverse mișcări de capital. Iar cu orice intervenție se scoate lichiditate din piață. Dacă vinzi 1 miliard de euro scoți din piață 5 miliarde de lei. Nu vindem valuta pe nasturi, ci pe lei. Iar reducerile de lichiditate sunt chiar foarte importante dacă intervențiile sunt mari. Nu numai că am intervenit, s-au creat probleme legate de lichiditate din piață și orice politică rațională nu poate să facă două lucruri conflictuale în același timp: adică pe de o parte să apere leul, cursul, iar pe de altă să introducă lichiditate în piață. În aceste condiții cursul de sub 5 lei era imposibil de apărat. Nu numai datorită pierderii de rezervă – care nu e cuvântul cel mai potrivit, pentru că îi schimbăm în lei, vânzând valută și cumpărând lei. Dar apar probleme – în funcție de perioada în care se formează rezervele minime obligatorii ale băncilor – de finanțare nu numai a deficitului bugetar, a cheltuielilor publice, dar și a plăților din economie.

• Deci banca centrală trebuie să aibă grijă de ambele lucruri și este un echilibru foarte dificil de făcut. S-a creat o celulă de criză: a venit ministrul de Finanțe aici, am discutat și s-au găsit soluții. S-a limitat deprecierea cursului, pentru că pe aceste ieșiri de capital se așază și capitaluri speculative, și s-a asigurat și lichiditatea în piață pentru a se face plățile bugetare. M-am uitat și eu pe cifre, am participat la acea ședință, și erau și sume mari de plăți de pensii. Oricum, cursul nu putea să fie păstrat, cred că ar fi dat mult mai rău ca el să se fi rupt chiar în prag de turul doi. Mai ales între timp să fie dificultăți și în ce privește onorarea unor plăți publice. Aceasta a fost realitatea.

• Nu dau detalii despre amploarea (intervențiilor și a ieșirilor de capital). Capitalurile sunt și ele private, au confidențialitatea lor. Cine știe să le citească le citește pe platforme și cei care au apărut în public, fiind bancheri și având mai multă libertate decât are banca centrală din acest punct de vedere… Am spus și repet: nu au greșit prea mult (cu estimarea de 6-8 mld. euro). Ușor au subevaluat ieșirile și intervențiile noastre. Ieșirile au fost sub toate formele. Mai puțin investiții directe pentru că nu pleci cu fabrica în spinare. Investiții de portofolii. Multe au fost fonduri de hedging. Cineva poate să spună sunt capitaluri speculative, dar asta este piața. Speculația nu e interzisă în piață. Hedgingul, speculația, arbitrajul, așa funcționează piețele astea.

• Printre priorități se numără și restabilirea încrederii piețelor de capital. Ea a fost zguduită, nu tulburată. Aici ne-am jucat cu focul, noi, ca țară. Nu poți să te joci cu focul. Dacă cineva vorbește de naționalizare…Ce poate să facă piața de capita, să meargă și să spună am venit să îmi tai capul? Bineînțeles că pleacă. Și au fost ieșiri mari de capital. Deci restabilirea încrederii este esențială, în condiții de pace socială. Nu poți să o faci numai pe declarații.

Despre riscul de recesiune și situația economică

• Cel mai serios din punctul de vedere al creșterii economice este stagnarea și o mișcare descendentă a investițiilor publice – nu este scădere, încă. Avem o cerere de consum mai mică și datorită faptului că creșterile salariale nu au mai fost atât de mari, dar în domeniul investițiilor, într-adevăr, s-ar putea să avem un factor care duce în jos creșterea economică. Nu avem încă evaluări concrete pentru că nu ne dăm seama cam de ce proporție este. Foarte important este acest punct: credibilitatea noilor politici. Și a Guvernului.

• Suntem încă departe de recesiune. În funcție de măsuri… Fraza potrivită este că cântărirea măsurilor nu este un lucru ușor: în același timp să păstrezi credibilitatea, să reduci sustenabil deficitul și să nu creezi recesiune. O combinație foarte grea. Eu cred în ea. Atât pot să spun: se poate. Nu e imposibilă și o spun din experiența pe care o am, și de guvernator, și de economist și de fost prim-ministru. Se poate face.

• Creșterea economică din 2024 a fost satisfăcută în mare parte din exterior. S-a creat creștere economică, dar nu în România, ci în străinătate. Creșterea salariilor nu se face din pix. Trebuie să vezi în partea cealaltă: ai marfă, ai productivitate? Creșterea economică din România, în ciuda creșterii masive a consumului, s-a dus în mare parte în alte țări din care România a importat. De ce importă? Unii spun că inclusiv din cauza cursului.

• Încrederea se recâștigă greu. Se pierde într-o noapte și se recâștigă greu. Dar ce s-a întâmplat ieri și continuă și astăzi, pe piața valutară, monetară, bursieră, arată că începutul este bun. Ca să nu avem scădere de creștere economică, în opinia mea, de economist și de fost premier: singura noastră șansă, în condițiile actuale în care nu mai poți să crești în această situație foarte mult salariile, veniturile, este atragerea masivă de bani europeni. Toate întârzierile trebuie aduse la zi și cred că se poate. Trebuie seriozitate. Cu oameni care să fie acolo și să fie serioși. Nu să spună ceva și după 2 luni afli altceva. Uneori peste 1 an, că de fapt e altceva. Deci seriozitate, discuție sau relație strânsă cu Comisia Europeană, nu numai sus. Ci la nivelul tehnicienilor care fac rapoartele. Acolo se vede că nu se spune adevărul, că programele nu sunt adevărate. Deci relații foarte strânse la nivel de tehnică și pe măsură ce proiectele sunt repuse pe tapet și încep să funcționeze se va recâștiga încrederea și de către piețele private de capital. Când se va observa că lucrurile încep să meargă – nu va mai scădea rezerva pentru că banii intră și se duc în rezerva Băncii Naționale, care le dăm contravaloarea în lei. Crește rezerva, crește și lichiditatea în piață. Contravaloarea în lei se răspândește în toată piață. Invers a fost în ultimele luni. A scăzut rezerva, a scăzut și lichiditatea în piață, crește presiunea pe curs, cresc dobânzile…

• Dacă nu repunem rapid pe picioare fondurile europene, nu văd unde s-ar putea duce lucrurile. Ce spun acum o spun cu un anumit risc pentru mine: din experiență, nu ai de unde să tai repede. Asta cu hai să reducem cheltuielile bugetare… Care? S-a creat o discuție cu extrabugetarii… Se poate face eficiență, dar nu se poate face cu toporul. Singurele cheltuieli care se pot reduce rapid vor fi cele cu investițiile, care vor duce și mai jos creșterea economică, spre recesiune. (…) FMI nu finanțează bugetul. A făcut-o în 2007-2008 cu un caz de excepție. Dă numai bani, este un swap valutar: noi dăm lei, și ne dă valută ca să temperăm deprecierea de curs. Dar nu cursul este marea problemă a României. Investițiile publice cu bani europeni nu produc inflație, dau de lucru, fac creștere economică. (…) Se poate evita (o recesiune anul acesta), dar e mai greu.  

• Discursul public (al suveraniștilor – n.r.) nu dă sentimentul că suntem o țară serioasă. E o altă lume acum, trăim în altă lume. (…) Avem probleme sociale, asta e altceva, probleme de distribuție a creșterii economice, nu toată lumea o simte. Asta e o problemă pe care o ridicăm de mai bine de 10 ani.

Despre curs și dobânzi

• Cursul este într-o zonă de echilibru. Dar asta nu înseamnă margini, pentru că exact acolo te atacă speculatorii. Noi avem flotare, cursul e determinat de piață. Intervenim, dar nu spunem când și de ce sau cu cât. Dar zona actuală, pentru că calculăm și cursul real efectiv al leului (Real Effective Exchange Rate), cred că suntem unde trebuie. Undeva probabil vom interveni.

• Nu se poate face o scădere a ratei de politică monetară până când dobânzile din piață nu scad. Nu trebuie neapărat să se ducă la cât au fost, dar să scadă sub rata de politică. Acest lucru se poate întâmpla. Creșterea a fost destul de abruptă, să vedem cum o să fie scăderea. Asta înseamnă să se reinverseze sau să se amelioreze fluxurile de capital. Ceea ce va duce la o îmbunătățire a lichidității. Acum avem lichiditate în piață pentru că este chiar înainte de închiderea rezervei minime obligatorii, dar nu știu cum va fi săptămâna viitoare. Deci încredere a piețelor externe și interne – a fost un moment dificil și pentru jucătorii interni. Treptat, dobânzile se vor duce sub rata de politică monetară. Atunci vom putea discuta despre reducerea ratei de politică monetară, uitându-ne și la inflație. Care nu arată rău, așa cum este acum. Dar ce necunoscute avem: politica fiscală, dacă se ia o măsură x sau y are efect inflaționist.

• Cam 0,3% va fi impactul în inflație a deprecierii leului. Așa o calculăm noi. Dar suntem într-o perioadă de tranziție, până se formează noul guvern. Stăm cu arma la picior să nu se deterioreze lucrurile și să păstrăm credibilitatea. Suntem o instituție cu rol cheie în păstrarea credibilității statului român și luptăm pentru asta.

Despre ideea că valoarea de până în alegeri a cursului a fost artificială

• De ce a fost cursul relativ stabil, cam din 2021, dar în același timp rezervele au crescut cu aproape 30 de mld. euro? Aproape s-au dublat. Deci cum putea să fie cursul stabil în mod artificial dacă noi în același timp am asigurat și finanțarea unui deficit de cont curent și am și fi intervenit ca să ținem un curs artificial? Nu, cursul a fost un curs de piață și singurul lucru pe care l-a făcut Banca Națională în ultimii 3-4 ani a fost să evităm o apreciere a cursului.

• Din vânzările din intrările de capital (în euro) pe care le făcea Ministerul de Finanțe (…) cursul s-ar fi apreciat. (…) Noi avem o flotare controlată. Deci până în toamnă (2024) mai degrabă am evitat prin intervențiile noastre aprecierea cursului din 2 motive foarte clare: avem un deficit de balanță comercială și asta mai trebuia, să apreciem cursul (…). Este vorba și de celelalte efecte – stimularea creditului în valută. Dacă se apreciează moneda înseamnă că tu, când iei un credit în valută, plătești mai puțin la rambursare. Cine nu ar face asta? (…) Dar știm ce am pățit cu creditul în valută. A fost extrem de periculos și resorbirea lui, până la nivelul actual, unde este mult sub creditul în lei, a însemnat o mare problemă. A creat multe credite neperformante și a durat aproape 15 ani ca BNR să rezolve această problemă.

• Din aceste 2 motive nu am lăsat cursul să se aprecieze. Au fost câteva tendințe de apreciere și, contraintuitiv, dacă vindeam ce ne vindea Ministerul de Finanțe și cream un excedent de valută în piață probabil cursul se făcea 4,5-4,4 (lei/euro), după care se ducea înapoi. (…) Nu am acceptat tendințele de apreciere după experiența avută în 2007-2008. Cursul a rămas stabil și s-a creat anul trecut într-adevăr, mai ales anul trecut, o supraevaluare.

• Am menționat-o – cam 5%. Ea se calculează pe bază efectivă, nu numai față de euro ci și față de dolar. Deci diferența de dobândă și pe un coș de valută. Deci Real Effective Exchange Rate (REER). El arată 5% – nu neapărat cursul nominal. Când dolarul s-a apreciat față de euro cu 10%, cu 30% pondere a dolarului în REER, păi cursul efectiv prin primăvară nu mai avea decât o supraevaluare de 3%. Deci acestea sunt numai calcule – nu înseamnă că acolo trebuie să se ducă cursul. (…) Cursul este determinat de piață, în condiții de cerere și ofertă, pe care a influențat-o și Banca Națională, pentru că ne-au crescut rezervele în felul acesta.

• Din toamna anului trecut nu ne-au mai crescut, deci intrările de capital s-au mai diminuat, iar la sfârșitul lunii o să vedeți că datorită intervenției pentru a tempera deprecierea de curs, rezervele mai și scad. Cei care au făcut evaluări în piață nu au fost departe de situația reală. Suntem însă, cu rezervele încă în intervalul optim. Nu am vândut mai mult decât ne-a vândut nouă Ministerul de Finanțe. (…) Rezervele arată că cursul nu a fost artificial. În mod normal, în anumite perioade, mai ales 2023, trebuia să se aprecieze. Când s-a oprit creșterea rezervelor, începem să discutăm despre un nou nivel de echilibru, nu știm unde va fi. Piața îl va determina, în mare măsură.

• Randamentele la titlurile de stat românești înseamnă riscuri de țară. Și comparativ cu Polonia și Ungaria am avut o deteriorare extraordinară a riscului de țară. (…) Presiunea (pe curs) a fost foarte mare. Nu a fost conspirație. Și piața valutară, și piața monetară, și bursa sunt piețe de capital. Acum nu e niciun fel de conspirație în faptul că peste tot în lume capitalul nu iubește declarații care vorbesc de naționalizări, confiscări și așa mai departe. Pleacă de unde sunt astfel de declarații.

• Deficitul de cont curent arată că intrările de capital au fost super generoase (în ultimii ani). Nu înseamnă un singur flux. Cel puțin 5 fluxuri principale: fondurile europene, investițiile străine directe, împrumuturile statului român care au fost mari, investițiile de portofoliu – foarte mulți investitori au cumpărat titluri de stat în lei – și punctul 5, cu o asemenea mișcare pozitivă (…) au venit și alte capitaluri, mai puțin stabile (speculative – n.r.). Din 2006, mișcările de capital din România sunt total libere. Suntem total deschiși la intrări și capital, nu stă nimeni să le controleze, nici noi și nici băncile. Controlăm un singur lucru: spălările de bani. Acolo avem o lege. În rest, toate mișcările de capital sunt libere. (…)

• Acum să o spunem pe cea dreaptă: când ai asemenea deficite, deficit bugetar și de cont curent, finanțate generos de intrări de capital, ai și o vulnerabilitate. Iar BNR a menționat-o de fiecare dată: avem o problemă de finanțare, dacă se răzgândesc mișcările de capital – și se pot răzgândi și din declarații sau din situații internaționale – rămânem cu deficite greu de finanțat. Asta a fost situația României în ultimul an – iar problema principală este finanțarea fluentă a deficitului bugetar. Nu va fi ușor în perioada următoare. Trebuie multă încredere.

Lichiditatea din piață s-a mai îmbunătățit

Guvernatorul a prezentat și un grafic care arată evoluția lichidității din piața monetar-bancară, respectiv o îmbunătățire după ce o scădere un surplus de lichiditate de circa 6-7 miliarde de lei, conform operațiunilor BNR din perioada 1-12 mai.

• Un grafic pe care l-am obținut cu greu, mărturisesc, pentru că sunt multe operațiuni interne. Mi s-a spus că o să sperii piețele. Dar trebuie spus și adevărul. Pe măsură ce, începând cu mai, am sprijinit cursul, lichiditatea s-a dus în jos. De aceea a apărut aici ministrul de Finanțe. Noi, ca bancă centrală independentă, în cadrul legal, conlucrăm cu Guvernul și mai ales cu ministrul de Finanțe. (…) Acum, lichiditatea s-a mai îmbunătățit, mai depinde și de perioada de formare a rezervei minime obligatorii. După primul tur al alegerilor prezidențiale era exact perioada de formare a rezervelor minime obligatorii. Băncile țineau de lichiditate ca de ceva sfânt. Acum e perioada din spate. S-au făcut rezervele, sunt mai generoase. Deci acum avem o îmbunătățire a lichidității. Nu foarte mare. Nu spun mai mult (…) pentru că dezvăluim secretele operațiunilor băncii centrale.

• Am avut efecte majore asupra fluxurilor de capital, le-am trăit în aceste 2 săptămâni. Efecte majore, care se vor vedea în comunicatul privind rezerva valutară a băncii naționale. Aceste efecte se duc pe lichiditate, în piață și va fi mult mai dificil să o administrăm.  

• Noi nu am majorat rata de politică monetară, dar lichiditatea a scăzut și s-a dus în piață. Lichiditatea a scăzut pentru că am apărat cursul. Nu mai puteam să îl apărăm. În condițiile unei asemenea o ieșiri de capital dispare lichiditatea din piață. Nu cred că vom fi obligați să majorăm dobânzile. Dar plimbarea dobânzilor în intervalul de 2 procente de la 5,5% până la 7,5% era inevitabilă. Dacă lichiditatea se schimbă, dacă percepția României se schimbă, se îmbunătățește, dacă încep să vină din nou capitalurile care au ieșit, dacă nu mai pleacă altele, dobânzile vor veni ușor în jos și după care vom discuta și ce rată de politică monetară vom adopta.

(Citește și: ”Nicușor Dan a câștigat alegerile cu 53,6% la 46,4% – George Simion și-a recunocut înfrângerea”)

(Citește și: ”BCR Raport: Guvernul are nevoie de noi măsuri fiscale echivalente cu 0,7-0,8% din PIB pentru a atinge ținta de deficit. Povestea stagflației aferentă României”)

(Citește și: ”Costul crizei: BNR a cheltuit aproximativ 6 miliarde de euro din rezerva valutară pentru a sprijini leul – BNR anunță un curs de 5,099 pentru euro, cu o ușoară apreciere a leului după o nouă intervenție”)

(Citește și: ”Cele 24 de ore cât un balon de oxigen pentru instalația financiară a României – Cursul, ROBOR, bursa și dobânzile suverane își trag sufletul după săptămâni de sufocare”)

(Citește și: ”(Primele) 8 efecte economice ale crizei guvernamentale – de la debandadă în deficit, la costul datoriei și pe piețele financiare”)

(Citește și: ”Tanczos Barna – după ”o discuție lungă” cu Mugur Isărescu: ”Riscăm o aterizare foarte dură dacă instabilitatea politică continuă – Soft landingul nu e credibil”. Ce măsuri trebuie să ia guvernul”)

***