În urmă cu 2 luni, o știre a făcut titluri „senzaționale” în presa economică – România a depăşit Polonia la PIB per capita la PPS (paritatea puterii de cumpărare). Într-adevăr, datele actualizate arată că România a avut un PIB per capita la PPS (la paritatea puterii de cumpărare) de 77,9% din media UE27, în timp ce Polonia a avut 77,3%.
„Senzaționalul” din aceste cifre este că România este pentru prima dată în ultimii 35 de ani când are un PIB per capita mai mare decât Polonia (și probabil în toată istoria modernă sau de când există date statistice). Dar asta nu înseamnă că e, neapărat, o veste bună. Ba poate chiar una foarte proastă – scrie Ionuț Dumitru, economistul-șef al Raiffeisen Bank, într-o analiză publicată în numărul 75 al revistei exclusiv print CRONICILE Curs De Guvernare.
Prima veste ”senzațională” e creșterea PIB/capita la paritatea puterii de cumpărare la un ritm care o plasează pe locul 2 în UE, după Irlanda, România neavând, însă, în spate, o acumulare economică precum e cazul cu totul special al Irlandei.
A doua veste spectaculoasă utilizată puternic din puct de vedere politic de către autorități este creșterea cu adevărat senzațională a consumului în România – unde am urcat de-asupra tuturor vecinilor noștri, inclusiv deasupra Poloniei.
De ce aceste vești bune sunt, de fapt, una mare și proastă – în textul de mai jos care reprezintă fragmente din analiza lui Ionuț Dumitru.
(Redacția)
***
Primul lucru „senzațional”: creșterea galopantă a PIB/capita, la paritatea puterii de cumpărare (PPC) peste Polonia
După anul 2000 însă, la nivelul țărilor membre ale UE27 au fost 13 state care au avut creșteri de PIB per capita față de media UE27 în perioada 2000-2023, România fiind țara europeană care a înregistrat o creștere spectaculoasă, de 51,5 puncte procentuale în PIB per capita față de media UE la PPS, fiind plasată pe locul al doilea în ceea ce privește mărimea câștigului de PIB per capita relativ la media UE, după Irlanda.
O convergență reală mai accelerată s-a înregistrat în general la nivelul țărilor din Europa Centrală și de Est (ECE) în perioada 2000-2023, deși ecartul economic față de țările dezvoltate din Uniunea Europeană este încă destul de pronunțat:
de exemplu, România, Țările Baltice, Bulgaria, Polonia și Croația s-au evidențiat prin creșteri semnificative ale PIB per capita la PPS (de cel puțin 25 pp din PIB la PPS față de media UE27), dar tot nu au ajuns la nivelurile țărilor dezvoltate din Europa de Vest. România, cu o creștere de +51,5 pp, se află încă sub media UE27, în timp ce țări precum Irlanda sau Olanda au rămas mult peste această medie. Acest decalaj arată că, deși ritmul de convergență a fost rapid în multe țări din ECE, decalajele de dezvoltare economică față de vestul Europei încă sunt semnificative. Însă este de remarcat că România a făcut un salt relativ spectaculos (doar Malta a mai avut un asemenea salt în clasament), de pe locul 27 în clasamentul european al PIB per capita în anul 2000 pe locul 20 în anul 2023, convergența economică fiind una foarte rapidă în această perioadă.
(………………………………………………..)
A doua veste „senzațională”: creșterea galopantă a consumului, peste Polonia
dacă ne uităm la principala componentă a PIB, consumul gospodăriilor populației, acesta a făcut un salt și mai spectaculos în România în termeni per capita la PPS, România fiind pe locul 17 în UE27 în 2023, la 92,3% din media UE27 (deci destul de apropiat de media UE27).
De altfel, decalajul PIB per capita față de consumul per capita al gospodăriilor populației s-a accentuat în timp în România (acesta fiind mai mare ca urmare în special a unor politici fiscal-bugetare de creștere a veniturilor populației și de stimulare a consumului), decalajul dintre acestea fiind mult mai mic în anul 2000 față de cel din anul 2023.
Polonia a înregistrat și ea o creștere mare a PIB per capita față de media UE27 în perioada 2000-2023, dar și-a conservat poziția 21 la nivel european, iar la nivelul consumului populației per capita a pierdut o poziție, de pe locul 19 pe locul 20.
În aceeași perioadă însă, Ungaria a căzut de pe locul 19 pe locul 22 la nivelul PIB per capita, iar la nivelul consumului populației per capita a căzut de pe locul 21 în 2000 pe locul 27 (ultimul loc în UE27) în 2023.
(……………………………………………………)
Veste proastă: costul senzațional de mare al veștilor bune
(…………………………………………………..)
Sunt cel puțin doi factori care au marcat semnificativ în sens pozitiv evoluția României din ultimii 25 de ani pe toate palierele societății – intrarea în NATO (în 2004) și intrarea în Uniunea Europeană (în 2007). Politicile macroeconomice (în special politica fiscal-bugetară) au un rol foarte important, caracterul prociclic sau anticiclic al acestora dând sustenabilitate procesului de creștere economică și convergenței reale a economiei. De altfel, sănătatea finanțelor publice și menținerea echilibrelor macroeconomice sunt precondiții pentru creșterea economică sustenabilă.
Revenind la comparația România – Polonia, așa cum menționam la început, România a avut în 2023 un PIB per capita la PPS ușor mai mare decât al Poloniei pentru prima dată în perioada de după 1990 (și probabil în toată istoria modernă de când există date statistice disponibile).
Dacă urmărim perioada de după 1990, în prima parte a tranziției, până în anul 2000, distanța relativă dintre România și Polonia în termeni de PIB per capita la PPS s-a accentuat în favoarea Poloniei până la 22 pp din PIB per capita mediu al UE27 în anul 2000. România a avut în acea perioadă politici de tip „stop and go” cu o lipsă de consistență și continuitate în implementarea reformelor economice, în timp ce Polonia a avut o tranziție economică inițială mult mai rapidă și mai eficientă decât România.
În perioada 2001-2008, distanța dintre România și Polonia a scăzut până la un minim de circa 5 pp din PIB per capita mediu al UE27 în 2008. Perioada 2001-2008 a fost marcată de transformări majore pentru România, catalizate de aderarea la NATO și în Uniunea Europeană, reflectate într-o creștere economică foarte rapidă (alimentată de intrări mari de capitaluri și de o politică fiscală expansionistă prociclică) și implementarea unor reforme economice importante.
Convergența foarte rapidă din perioada 2001-2008 în România (creșteri medii anuale de 3,1 pp PIB per capita la PPS față de media UE27 în România vs circa 1 pp pe an în Polonia) a fost alimentată în primul rând de intrările masive de capital străin, dar acestea au fost amplificate și de o politică fiscală expansionistă, puternic prociclică, deficitul bugetar atingând un nivel de 5,4% din PIB în 2008, an în care creșterea economică a fost foarte mare, de 9,3% (a doua cea mai înaltă rată de creștere economică în perioada de după 1990).
Dezechilibrul bugetar a alimentat însă dezechilibrul contului curent, deficitul de cont curent atingând un maxim de 13,6% din PIB în 2007 (mai mult decât dublu decât cel al Poloniei, de 6,6% din PIB).
După 2008, distanța dintre România și Polonia s-a accentuat din nou până la un maxim de circa 14 pp din PIB per capita mediu al UE27 în anul 2015. În această perioadă, România a fost obligată să facă o ajustare fiscal-bugetară absolut necesară, ceea ce a menținut caracterul prociclic al acesteia pe fondul crizei financiare globale (a adâncit recesiunea economică), ceea ce a făcut ca deficitele bugetare să fie mai mici în România, vs Polonia, și convergența economică față de mediile UE să încetinească, iar România să piardă teren în termeni relativi față de Polonia.
(………………………………………………….)
Această convergență foarte rapidă a României în termeni de PIB per capita după 2016 și închiderea decalajului față de Polonia au fost alimentate în primul rând de o politică fiscal-bugetară mult mai expansionistă în România (deficite bugetare structurale medii mai mult decât duble în România), ceea ce a condus și la o nouă dezechilibrare a balanței de plăți în România, deficitul de cont curent reatingând un maxim de peste 9% din PIB în 2022.
Cu toate acestea, creșterea economică medie a perioadei 2016-2023 în România a fost similară cu cea a Poloniei, ceea ce înseamnă că închiderea decalajului față de Polonia în termeni de PIB per capita la PPS a fost generată și de alți factori (probabil și de supraevaluarea cursului valutar al leului, care are un efect pozitiv perceput, dar nesustenabil, asupra avuției).
(…………………………………………)
Aceste perioade au condus însă la dezechilibrarea economiei României și la creșterea îndatorării (în particular, la creșterea foarte rapidă a datoriei publice). Corecția dezechilibrelor macroeconomice care urmează inevitabil după aceste perioade încetinește procesul de convergență și îl poate chiar reversa.
(…………………………………………)
*Analiza integrală poate fi citită în numărul 75 al revistei exclusiv print CRONICILE Curs De Guvernare.
(Citește și: ””Deșteaptă-te, Bruxelles!”. CRONICILE Nr. 75. Sumarul, titlurile, autorii, coperta”)
(Citește și: ”Valentin Lazea / Greșelile Europei ideologice și soluțiile de corecție”)
***
Urmărește-ne pe Google News
