Datele pe primul semestru publicate de INS confirmă faptul că industria grea este cea care susține economia României, cu un indice de referință al cifrei de afaceri raportat la media anului 2010 de 132,1%.
Așadar, percepțiile din viața de zi cu zi pot fi înșelătoare, reculul din zonele comerciale și avansul slab pe zona bunurilor de consum fiind compensate pe segmentul bunurilor de capital.
Tendința a fost evidentă și în luna iunie, cu valori de creștere pe total industrie de 3,1% în raport cu luna precedentă și de 6,7% în raport cu aceeași lună a anului precedent. De reținut că acest din urmă ritm este superior celui marcat pe ansamblul semestrului I din 2013 în raport cu semestrul I din 2012 (+5,4%).
În structură, cifra de afaceri din industria prelucrătoare a crescut peste media generală, respectiv cu 5,7%, în timp ce industria extractivă a înregistrat o scădere de 2,9%.
Pe marile grupe industriale, industria bunurilor de capital conduce detașat, cu +16,8%, urmată la mare distanță de industria bunurilor de folosință îndelungată (+5,7% și în ușoară pierdere de viteză pe trimestrul doi) și industria bunurilor intermediare (+4,6%).
Industria bunurilor de uz curent a avut un avans modic, de doar 1,6% iar industria energetică ( sub efectul unei ierni ceva mai blânde dar în revenire odată cu relansarea industriei bunurilor de capital) și-a scăzut cifra de afaceri cu 13,5%.
Cele mai bune performanțe pe ramuri ale industriei prelucrătoare s-au înregistrat la fabricarea autovehiculelor și a altor mijloace de transport și la fabricarea produselor din cauciuc și mase plastice.
Puncte tari și puncte slabe
Pentru a vedea care sunt punctele forte și punctele slabe ale industriei românești în competiția pe plan mondial am făcut o selecție cu evoluția pe ramurile cele mai importante ale industriei prelucrătoare. Se poate observa că și industria ușoară a avut o evoluție bună în luna iunie și pe primul semestru din acest an ( +11,0% la textile și +10,8% la produse alimentare).
De remarcat contrastele ce apar între evoluția pozitivă din ind. textilă și cea neagtivă a fabricării produselor de îmbrăcăminte. Precum și ritmul de creștere net diferit între prelucrarea lemnului și fabricarea de mobilă, în ambele cazuri având de-a face cu o valorificare sub potențial a materiilor prime în lipsa unei competitivități mai bune la nivelul produselor finale.
Cea mai mare scădere, cu totul excepțională ( motiv pentru care ar fi necesare niște explicații mai largi din partea celor care activează în domeniu), se înregistrează în industria tutunului ( aproape -80% în iunie și -70% pe primele șase luni).
Dar problema principală rămâne zona chimiei, unde avansul de la fabricarea produselor farmaceutice este umbrit de reculul continuu din zona fabricării substanțelor chimice -27,9% pe iunie și -11,2% pe primul semestru).
Așadar, România se specializează în bunuri de capital dar are o competitivitate tot mai redusă pe zonele importante precum chimia și electronica.
Contrar unor opinii larg răspândite, ceea ce susține în prezent economia României este expertiza în domeniul ”grămezii de fiare vechi” constituită în vremea socialismului și revigorată de investițiile recente.
