FT / Polonia propune o soluție pentru spargerea ”șantajului energetic” practicat de Rusia

Premierul Poloniei, Donald Tusk (foto), a realizat pentru Financial Times o analiză prin care demonstrează cum poate scăpa Europa de “şantajul energetic” practicat de Rusia. Soluţia pe care premierul Poloniei o propune este realizarea unei uniuni energetice, cu un mecanism unic de negociere.

Poziţia exprimată de Donald Tusk vine într-o perioadă în care un fost lider european, fostul cancelar Gerhard Schroeder, acţionează ca avocat al Rusiei şi al lui Vladimir Putin în conflictul cu Ucraina.

În continuare, materialul realizat de Donald Tusk, publicat în ediţia on-line a Financial Times pe 21 aprilie :

Indiferent de cum va evolua situaţia din Ucraina, o lecţie este clară: dependenţa excesivă de gaze ruseşti slăbeşte Europa. Iar Rusia îşi vinde scump, cel puţin unora dintre noi, această resursă.

În primul rând, să amintim un principiu economic de bază- cine deţine o poziţie de piaţă dominantă poate creşte preţurile şi poate reduce după bunul plac aprovizionarea. Modalitatea de a corecta această anomalie este simplă: Europa trebuie să răspundă la monopolul Rusiei cu un organism unic de negociere şi achiziţie.

Adevărat, aceasta înseamnă că guvernele europene trebuie să acţioneze unitar, dar acest gen de acţiuni au mai fost realizate înainte. UE îşi creează în prezent Uniunea Bancară. Sau, toate statele membre cumpără uraniul necesar funcţionării centralelor atomoelectrice prin intermediul Agenţiei europene Euratom. La fel ar trebui să procedăm cu gazele ruseşti.

Propun, de aceea, constituirea unei Uniuni Energetice, care să readucă proiectul european la începuturile sale. Preşedintele CE, Herman Van Rompuy, compara recent problemele energetice de astăzi cu cele cu care s-a confruntat Europa acum 60 de ani, probleme care au condus la crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului.

Indiferent dacă discutăm de cărbune, de oţel, de uraniu, de credite sau de gaze, principiile de la care am plecat au fost: trebuie să unificăm Europa, trebuie să asigurăm securitatea continentului, trebuie să garantăm funcţionalitatea economiei de piaţă. O uniune energetică ar trebui să se bazeze pe solidaritate, pe interese economice comune şi ar putea fi fundamentată pe următoarele principii:

• În primul rând, Europa trebuie să îşi dezvolte un mecanism unic de negociere a contractelor pe energie cu Rusia. Acesta ar trebui creat în etape. Mai întâi, acordurile bilaterale cu Rusia ar trebui să devină publice, integral, fără secrete. Apoi, ar trebui realizat un tip de contract unic european, care să fie aplicat pentru toate statele UE în contracte viitoare. În final, trebuie solicitată Comisia Europeană să îşi asume pe viitor rolul de negociator.
• În al doilea rand, trebuie creat un mecanism de solidaritate al statelor membre pentru situaţii de urgenţă. Mecanism care să fie pus în aplicare în cazul unei ierni foarte grele, de exemplu, sau în cazul în care Rusia opreşte gazul Ucrainei, aşa cum a mai făcut în 2009, perturbând serios aprovizionarea unor state europene.
• În al treilea rând, Europa ar trebui să investească în construcţia unei infrastructuri proprii adecvate: astăzi, cel puţin 10 state member sunt dependente de un singur furnizor- Gazprom- care le asigură peste jumătate din necesarul de consum. Câteva state sunt chiar integral dependente de acest furnizor controlat de statul rus. În ţările în care dependenţa de gaz rusesc este accentuată, capacităţile de stocare ar trebui suplimentate iar interconexiuni ale liniilor de transport ar trebui rapid realizate cu sprijin European. Acest gen de proiecte ar trebui să fie cofinanţate de Bruxelles cu 75%.
• În al patrulea rând, Europa trebuie să utilizeze toate resursele existente de cărbune şi gaze de şist. În statele din Estul Europei, printer care se numără şi Polonia, cărbunele este sinonim cu securitatea energetică. Nicio naţiune nu trebuie forţată să îşi exploateze resursele, dar nici împiedicată să o facă atâta vreme cât utilizează tehnici corecte. Trebuie să luptăm pentru o planetă mai curată după cum este vital să avem acces la resurse energetice.
• În al cincilea rând, trebuie să găsim şi alţi parteneri din exteriorul Europei. Piaţa mondială a gazelor este o creaţie recentă. Cu 50-60 de ani în urmă, spre deosebire de cărbune sau oţel, gazele nu puteau fi transportate cu vaporul dar astăzi, graţie progresului tehnologic, avem mijloacele să creăm o piaţă unică europeană. Dacă am semna acorduri cu furnizori care se dezvoltă în present am schimba radical jocurile din piaţa europeană a energiei. Pentru Europa, o ţintă pot fi SUA, unde exploatarea gazului de şist a luat avânt în ultimii ani. O altă ţintă poate fi Australia, care exportă din ce în ce mai mult gaz natural lichefiat.

În anul 2005, Uniunea Europeană şi 8 dintre vecinii estici au creat Comunitatea Energetică, care a extins spre est piaţa europeană a gezelor. Această comunitate trebuie întărită. Trebuie să accelerăm măsurile de securitate energetică a Europei ca întreg.

Polonia a fost întotdeauna în avangarda acestei acţiuni. Polonia a fost prima care a invitat Comisia Europeană să ia parte în negocierea contractelor sale de gaz cu Rusia. În ultimii 7 ani, Polonia a investit peste 2 miliarde de euro în îmbunătăţirea capacităţii de stocare. Am construit un terminal, am conectat reţeaua naţională cu reţelele din Germania şi din Cehia. Am investit în energii regenerabile.

Germenii UE au fost sădiţi de o viziune simplă: control comun şi beneficii comune asupra producţiei de cărbune şi oţel. E vremea să facem acelaşi lucru şi pentru piaţa energiei. Acum, că noile tehnologii o permit iar vechile conflicte o impun, cred că nu ne permitem să nu unificăm şi piaţa energiei.