fbpx Modifică Setările

Analiză

Ce și cât înseamnă, de fapt, majorarea cu 10% a punctului de pensie

Creșterea de 10% a punctului de pensie începând cu luna septembrie de la 1.265 lei la 1.391 lei ar echivala la nivel bugetar cu o… Mai mult

03.08.2020

La obiect

Cea mai mare economia a lumii a intrat oficial în recesiune. Scădere de 32,9% de PIB în trimestrul al doilea din 2020

Economia americană a înregistrat cel mai abrupt declin trimestrial de la cel de-Al Doilea Război Mondiale încoace, de la lansarea acestui set de date. Nici… Mai mult

30.07.2020

La obiect

Stadiul celor 85 de proiecte fazate de România pentru a nu pierde finanțarea europeană

România mai are trei ani și jumătate la dispoziție pentru a finaliza cele 85 de proiecte fazate din fonduri europene, aferente exercițiului bugetar 2014-2020, valoarea… Mai mult

29.07.2020

La obiect

Vaccinul împotriva coronavirus – noua miză supremă în jocul geopolitic, egală cu tehnologia militară

Cine primește primul vaccinul contra coronavirusului? Lăsând retorica deoparte, răspunsul ține de geopolitică și de bani. O analiză Politico arată că goana după vaccin nu… Mai mult

29.07.2020

Cristian Grosu / Fotografia unei economii pe care n-o cunoașteți (2) : A doua șansă pentru o economie fugită de-acasă într-o piață neconcurențială

de Cristian Grosu 1.6.2014

Să dăm pentru câteva minute mai încet sonorul acestei zarve politice și să privim ce se ascunde în spatele cifrelor atât de invocate când e vorba de evaluarea conjuncturală a economiei – fiecare din perspectiva care-l avantajează – de către beligeranți.

În episodul trecut arătam cum lipsa investițiilor publice are nu doar consecințe economice, ci ajunge să destabilizeze statul.
Astăzi ne aplecăm asupra unei fețe a economiei pe care toată lumea are impulsul să o ignore. Vom explica la urmă miza acestei tentații. Cert este însă că această față e cel mai ușor de fardat, iar ridurile ei se vor vedea hăt.., peste niște ani, când altă generație de politicieni va fi la putere.

Așadar:

Și-a pus vreun oficial, în mod public, întrebarea cât de concurențiale sunt piața și economia românească? Eu zic să plecăm de aici.

1, Investițiile străine – șansa și chestiunea din economie

La nivelul anului 2013 (an cu o creștere economică de 3,5% – prima din țările UE – bazată pe exporturile din industrie) cifra de afaceri a capitalului străin (ISD – investiții străine directe) însuma 60% din economie.

Pe această cifră de afaceri stau și creșterea economică (exportul de produse industriale – capitalul străin vine, spre norocul economiei românești, și cu piața externă) și taxele la stat sau la bugetele sociale – căci corporațiile chiar plătesc.

ISD-ul mai are însă 2 caracteristici: cu 60% cifră de afaceri, angajează 25% din salariații României. Asta înseamnă productivitate. Dar:

Dar cu 60% cifră de afaceri produce doar 40% din valoarea adăugată din economie. Și aici începe, de fapt, marea problemă a economiei românești și necesitatea de-a trece la nivelul următor. Avem, adică, un capital, care trece tangențial pe lângă economia României, lasă niște salarii (mici – pentru că într-un mediu de afaceri neprietenos salariul mic e una din principalele surse de competitivitate) și se întoarce de unde a venit.

Înainte de a ne ”juca” puțin cu aceste cifre, să ne înțelegem pe un lucru : vorbim de fenomene economice obiective, capitalul străin are tot dreptul să se miște prin economia românească și globală cu toată libertatea și interesul său (is just business) și e unul din puținele lucruri care pot asigura economiei românești și pulsul de supraviețuire, și fluența accesului la tehnologie, și know-how-ul pentru viitorul pe termen mediu. Așa că, ”Adu-l, Doamne!”.

Problema economiei românești începe, însă, pe 3 direcții:

  • -, valoarea adăugată mică lăsată în economia autohtonă
  • -, procesul de dezintermediere (chemarea ”acasă” de către companiile mamă sau cele afiliate, a banilor produși aici)
  • -, pericolul de-a reloca producția în altă țară, îndată de bruma de facilități pe care le aduce o economie ca a României se estompează.

Trebuie subliniat că România nu poate fi privită (așa cum se obișnuiește politic și administrativ), ca economie ”națională”, înainte de-a formula cum ISD reușesc să facă lucrurile de mai sus. România e doar o entitate economică teritorială, care are niște avantaje comparative ce o fac atractivă – iar această realitate face parte din naturalețea fluxului globalizării economice:
guvernele României ar face bine, așadar, să înțeleagă și legile banilor internaționali, și avantajele pe care le aduce capitalul străin care intră echipat cu piață și tehnologie, dar și faptul că aceasta e o situație conjuncturală, pe care trebuie să o folosim pentru a cumpăra timp: timp de proiecte economice autohtone și de implementarea lor.

Două lucruri să mai notăm aici.

Primul : ISD intră și iese cum vrea și la ce câștig hotărăște în baza a 3 avantaje:

  • -, produce aici sub brandurile proprii, sau sub branduri achiziționate de aici
  • -, produsele sunt competitive – de obicei aduc și piața
  • -, optimizarea conducerii business-ului și tehnologia – care le lasă fără concurență în entitatea economică numită România.

Și acesta e cel de-al doilea lucru demn de menționat: businessul cu firme afiliate companiilor mamă sau fluxul de produse și bani intragrup fac ca acest 60% din cifra de afaceri din economie să fie, practic, o zonă neconcurențială.

Desigur, există prețurile de transfer și alte instrumente de fiscalizare a fenomenului: însă banii obținut astfel nu sunt ai economiei (și nici nu folosesc competitivității economiei locale), ci ai bugetului de stat, adică la dispoziția politicienilor care-i folosesc într-un mod foarte românesc.

Să vedem, însă, ce se petrece în jumătatea mai mică a economiei autohtone :

2, Capitalul autohton : șansa și chestiunea din economie

Rămân, așadar, 40% ”capital autohton” care să opereze în economie.

După ce vom fi dat la o parte metehnele cronice (mai jos) ale acestui segment din economie, va putea apărea și mai șocantă întrebarea: cum de poate produce acest 40%, cu toate anomaliile fluxului său, 60% din valoarea adăugată totală?

Poate. Poate pentru că valoarea adăugată totală în economie e atât de mică, iar cea lăsată aici de ISD atât de minusculă, încât capitalul autohton ne arată mai degrabă putențialul său, decât planul său de viațăși dezvoltare.

Înainte de-a trece în revistă carențele de educație ale acestei mici obrăznicături (oportuniste, uneori promiscue, dar de cele mai multe ori răzbătătoare) care e ”capitalul autohton”, să o mai ștergem de farduri:

Dacă din cei 40% dăm de-o parte marile companii de stat cu cifre de afaceri mari – Transgaz, Transelectrica, Romgaz etc – cât rămâne? Un 30%?

Ei bine, acești 30% sunt baza pe care o politică guvernamentală eficientă și vizionară poate crea mecanismul economic care să fie sursa de convergență europeană, așa încât România să nu fie și peste 25 de ani coada plutonului, zona problematică și cartierul ”rău famat” al Statelor Unite ale Europei.

De la ce plecăm, însă? Mai întâi, atributele ”părții românești” din economie – căci cifrele sunt necruțătoare în impasibilitatea lor:

  • A; cele 30% ale capitalului autohton din economie țin 75% din salariații economiei. Asta înseamnă, desigur, productivitate mică.
  • B, cele 30% țin toată munca la negru din economie. E greu de crezut că în corporații se muncește la negru, nu?
  • C, cele 30% finanțează – preponderent la negru – clasa politică și corupția din economie
  • D, cele 30% țin capetele de valoare adăugată din economie : produsele înalte de la export (în enclavele de normalitate și inovare din economie) și produsele ieftine, la limita de jos a calității, pentru o societate cu salarii de 300 de euro net care plătește facturi și combustibili la egalitate cu țările dezvoltate din UE. Nu-i de mirare că economiile care produc pentru clasa mijlocie (Ungaria, Cehia, Polonia etc) ne produc un deficit comercial mai mare decât cel produs de Rusia, China și Germania la un loc).
  • E, cele 30% țin în viață România semiurbană – sutele de orășele în care s-a închis ”fabrica” în jurul cărora le construise Ceaușescu și în care lumea totuși trăiește și se mișcă. Peisajele dezolante din orașe precum Mărășești, Țăndărei, Făurei, Negrești etc, etc – sunt populate prin mecanismele neștiute ale acestei economii – bucureștenii nu-și dau seama că trăiesc, de fapt, în altă țară decât țara, iar când merg ”în provincie” au impresia că România reală e la Cluj, Timișoara, Iași sau Brașov.
  • F, cei 30% procesează contrabanda uriașă pe care statul, în loc să o combată, o controlează prin complicitatea dintre clienții politici locali și slujbașii numiți politic. Regula după care contrabanda va fi trecută, începând cu această toamnă, în PIB – nu ne va aduce mare avantaj – și aici se va trișa când e vorba de raportare.
  • G, Las la aprecierea cititorului cât de ”concurențială” este această parte din economie

Așa stau lucrurile și sper din tot sufletul să mi se ierte această tentație de a minima, atunci când ignor, la ”capitalul autohton”, companii românești care au creat branduri și care au crescut după principii sănătoase, ici-colo în economie, pe toate direcțiile specifice. (Un Bitdefender la High-tech, un Dedeman la retail, un Taparo și alte 2-3 companii din Ardeal care trimit zilnic zeci de TIR-uri cu mobilă spre Europa – și să mă ierte toți ceilați pe care n-am loc să-i amintesc aici). Însă acestea sunt excepțiile care, însumate, sunt mult sub miliardele care se plimbă haotic prin economie și care nu vor supraviețui în afara unui plan. Și nici într-o economie sănătoasă.

3, Noi și guvernele: Șansa și chestiunea în economie

Dacă stai de vorbă cu economiști care au acces la astfel de date, care le înțeleg și care încearcă, dintr-un reflex profesional, să deseneze un viitor pe baza lor (un viitor în conjunctura economică externă – că nu suntem singuri în Univers) – constați nu doar exasperarea față de amatorismul și inconștiența decidenților politici (de orice culoare), dar și o ascunsă speranță :

Ei bine, încă s-ar putea crea un sistem de premise economice care, la un moment dat, să pună entitatea economică numită România pe harta europeană ca producătoare de valoare adăugată mare, cu șanse reale de convergență peste 10-15-20 de ani.

Dar asta numai dacă cei 20-25 de inși din guvern nu s-ar crede pe ei, și pe cei care-i sprijinesc pe ei, singuri în Univers.

Există și câteva avantaje pe care un set de politici economice – fie ele românești și vagi și ezitante – le-ar putea monetiza pentru un viitor în care această zonă a Europei să fie una în care să merite să-ți crești copiii.

Există și câteva exemple – germeni ai unor businessuri sau modele de business care arată oportunitatea pe care o oferă ”mediul românesc” celor care-i intuiesc potențialul. Clusterul IT de la Cluj, sau laserul de la Măgurele sunt doar 2 exemple.

Nu putem însă, să nu observăm că acestea sunt mai degrabă excepții în economie – niște ”aventuri” ale unor obsedați să împingă lucrurile înainte într-un mediu ostil, decât regula care ar trebui să transforme aceste exemple într-un adevărat curent :
Nu putem să ne lăudăm la răstimpuri cu același cluster, și să trăim 2-3 generații de cercetărori din laserul de la Măgurele (la care autoritățile n-au fost în stare să asfalteze ca lumea nici măcar șoseaua, măcar de ochii străinilor care bat drumul până acolo.

Statul nu trebuie să intervină în economie, dar într-o economie globalizată ”statul” se poate gândi la valorificarea unor atare avantaje:

  • -, în urmă cu 30 de ani, Finlanda a decis investiții masive în educație și cercetare. Astăzi își produce 30% din PIB pe branduri și patente proprii , în vreme ce România își produce astfel doar 0,2% din PIB.
  • -, în urmă cu 50 de ani, Corea de Sud a decis că nu are piață internă și că e inadecvată pentru piețele externe. ”Statul” a decis că viitorul nu sunt resursele brute, ci tehnologia, și că facilitățile pentru creșterea competitivității brandurilor proprii sunt singura cale de ieșire. Astăzi Samsung și Hyunday spun ceva oricărui cetățean dintr-o țară racordată la electricitate.
  • -, China însăși, exasperată de exportul diferențialului de salarii dintre un chinez și orice salariat dintr-o mare economie nu mai e un pariu de competitivitate, și a creat programul ”created by China”.

Ei bine, unde ne aflăm noi, cei dintre Szeged și Republica Mazăre?

Noi ne aflăm în situația omului care are, slavă Domnului!, un șopron în care să se adăpostească până își contruiește o casă. Acest șopron ne e asigurat de investițiile străine care, în actuala conjunctură, lasă aici, înainte de a-și retrage profiturile acolo unde le e locul, niște sălărele (e diminutivul de la salarii) și niște tehnologie și niște know-how.

De aici încolo ține de ”noi” dacă vom avea o convergeță ”decentă” în 15-20 de ani – cu o piață internă adevărată, cu bani de dezvoltare (nu doar de supraviețuire!) sau dacă vom fi, peste tot atâta timp, Sicilia Europei.
Depinde de politicile economice de (încă) la București dacă vom trece de la ”made in Romania, la made by Romania”.

Mizele sunt 2 :

1, entitatea economică România trebuie să ajungă să producă valoare adăugată mare – fie sub brandurile proprii, fie de-a lungul unor direcții inovative pe capitalul altora – plecând de la potențialul mare al ”locului”:

  • încă niște mână de lucru calificată,
  • încă un respect față de știința de carte (mai mare din partea băștinașilor decât din partea reprezentanților și decidenților lor,
  • încă o poziție strategică care ne face mai vizibili pe hartă,
  • încă niște resurse naturale pe care să le negociem în avantajul economiei nu al negociatorilor,
  • încă tenacitatea unor antreprenori a căror sănătoasă filosofie de viață îi ține în piață până la ultima limită

2, Păstrarea capitalului și a banilor de dezvoltare în țară. Nu doar atragerea capitalului străin aflat în goană după salarii atât de mici încât să-i compenseze și neajunsurile unei țări corupte și indisciplinate, ci și păstrarea lui.

Și nu numai a capitalului străin. Ba chiar păstrarea capitalului autohton. Căci una din anomaliile care ne pasc este chiar scoaterea banilor produși de ”companiile românești” către paradisurile altora – ceea ce ar însemna o decapitalizare mai severă decât cea din ultimii 15 ani.

Dar despre asta, în episodul următor : ”Am furat primul milion de euro. Cum procedăm mai departe?”.

PS: Acest text este un preambul la conferinta ”Economia: de la made in Romania la made by Romania”, pe care cursdeguvernare.ro o organizează, cu sprijinul Academiei de Studii Economice, marți, 3 iunie.

***
Cristian Grosu este redactor-șef al cursdeguvernare.ro

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 1.6.2014

5 comentarii

  1. mitroi adrian
    2.6.2014, 9:12 am

    un excelent articol sinteza, despre competitivitatea macroeconomica a Romaniei.
    cu aprecieri profesionale

    adrian mitroi

  2. Ioanitescu
    2.6.2014, 10:57 am

    Cu alte cuvinte : REINDUSTRIALIZARE…reluarea politicii lui Niculae Ceausescu (trebuie “recitit”)!!
    Din pacate va fi foarte greu din motive politice…anticomunismul va lupta din rasputeri in continuare pentru dezindustrializarea Romaniei !
    Ne-am facut-o singuri !

  3. Radu Sarbu
    4.6.2014, 8:19 am

    Domnule Grosu, va felicit si o fac nu numai pentru acest articol. Intr-o tara unde toti critica, dar nimeni nu spune ce trebuie facut, sunteti o benefica exceptie. Din pacate, avand in vedere ca decidentii nu citesc, iar “consilierii” lor sunt numai niste trepadusi, prin care se transfera comisioanele, raman sceptic in privinta efectului contributiilor dumneavoastra. Dar va indemn sa nu demobilizati!

  4. Doru
    4.6.2014, 8:48 pm

    Poate ca Of doamna a ridicat stacheta prea sus. Un articol despre politica in care nu sint aratate actorii care participa nu prea e articol politic. Probabil tot articolul poate fi ilustrat cu exemple din America de nord, de la cum se aleg politicineii la ‘rust belt”.
    Comentariul Domnului/Doamnei Ioanitescu, prin confuzia pe care o arata vizavi de ‘realizarili’ epocii lui Puiu, e relevant. Industrializarea imbecila a fost pricipala sursa de saracie in Romania.
    Domnule Grosu, ar trebui un al treilea articol, cu ilustratii: de ce e nesimtita republica Mazare, care premier nu intelege ca are nevoie de consilieri ca sa poata sa faca multitasking(chiar daca cel de acum arata ca e greu sa mergi si sa mesteci guma simultan)..
    Pacat, ati cazut in pacatul ‘teoriei’.

Lăsați un comentariu


Stiri

Rectificare bugetară: Deficitul – revizuit de la 6,7% din PIB la 8,6% din PIB. Economia va consemna o scădere de 3,8% din PIB în 2020

Alexandra Pele

A doua rectificare bugetară din acest an a fost construită pe o prognoză revizuită a evoluției economiei. Deficitul bugetar a fost majorat de la 6,7%… Mai mult

Europa

Franța își sporește prezența militară în Mediterana, cu scopul ”evaluării autonome” a acțiunilor Turciei

Iulian Soare

Franţa a trimis două nave ale Marinei militare şi două avioane de vânătoare Rafale în estul Mării Mediterane, a anunțat joi ministrul francez al Apărării,… Mai mult

Stiri

Gaze din Marea Neagră: Prima platformă de extracție a BSOG este pe jumătate gata – Gazoductul spre țărm, terminat în acest an

Adrian N Ionescu

Compania petrolieră Black Sea Oil&Gas (BSOG), concesionarul perimetrului XV Midia de gaze naturale din Marea Neagră, a realizat 33% din proiectul de investiție în exploatarea… Mai mult

Stiri

Belarus nu e Ucraina – șanse infime pentru succesul unei revoluții portocalii la Minsk

Razvan Diaconu

Scenele din Belarus cu protestatari care ridică baricade în stradă pentru a opri atacurilor poliției evocă o altă revoltă produsă în zona-tampon dintre Rusia și… Mai mult

Europa

Banca Internaţională de Investiţii, controlată de Rusia, împrumută Schaeffler AG, un lider german al piețelor europene, inclusiv în România

Adrian N Ionescu

Banca Internaţională de Investiţii (IIB) a aprobat un împrumut de 50 de milioane de euro grupului german Schaeffler AG, unul dintre producătorii proeminenți de componente… Mai mult

Stiri

Avertisment Administrația Porturilor Maritime: La Constanța e depozitat de 9 ori mai mult azotat de amoniu decât a explodat la Beirut

Vladimir Ionescu

Aproape 26.000 de tone de azotat de amoniu sunt depozitate în Portul Constanța, a anunțat joi  Administrația Porturilor Maritime, care a atras atenția că toți… Mai mult

Europa

Spania / Prăbușire a sectorului ce contribuie cu 12% la PIB: aproape 98% mai puțini turiști străini în iulie, față de anul trecut

Iulian Soare

Numărul de turiști străini în Spania a fost în iulie a fost similar celui din iunie, de 204.926, cu aproape 98%, comparativ cu aceeași lună… Mai mult