Preocupările legate de securitate, economiile aflate în dificultate și dezamăgirea electoratului față de partidele de guvernământ au transformat migrația într-o problemă majoră în mai multe state europene și, în paralel, au alimentat ascensiunea extremei drepte.
Rezultatul: la finalul deceniului 2015-2025, Germania cancelarului Merz se pregătește pentru deportarea unei bune părți a imigranților primiți cu brațele deschise, acum 10 ani, de cancelarul Merkel, iar UE pune la punct ultimele detalii pentru implementarea Pactului privind imigrația și azilul, care prevede un set de „reguli ferme”.
În septembrie 2015, cancelarul german de atunci, Angela Merkel, lua decizia ca polițiștii federali să nu blocheze refugiații la graniță. În lunile care au urmat, peste un milion de solicitanți de azil – majoritatea din Siria – au sosit în țară, un număr fără precedent. Niciodată de la fondarea Republicii Federale Germania, în 1949, țara nu mai cunoscuse un val de migrație atât de mare.
Mulți germani au fost aproape euforici în primirea noilor veniți, mulți fiind întâmpinați cu ursuleți de pluș în gara din München. „Putem să facem asta”, declara Angela Merkel, optimistă în privința capacității Germaniei de a-i adăposti pe imigranți. Adversarii săi politici și unii lideri europeni au considerat că aceste cuvinte au acționat ca un magnet pentru solicitanții de azil în UE și, în doar două săptămâni, Merkel s-a văzut nevoită să impună controale la frontierele Germaniei din cauza afluxului de solicitanți de azil, reamintește BBC.
Au trecut zece ani de atunci. Numărul refugiaților din țară a crescut de la 750.000 în 2014 la 3,3 milioane până la sfârșitul anului 2024. Aproape 1,2 milioane dintre ei au depus cereri de azil în 2015 și 2016, majoritatea provenind din Siria, Irak sau Afganistan. La începutul anului 2016, Merkel și UE au negociat un acord privind refugiații cu Turcia, care a contribuit la o scădere semnificativă a numărului acestora. Dar tendința a reapărut în urma pandemiei de coronavirus. Apoi, la începutul anului 2022, Vladimir Putin, a invadat Ucraina. Peste un milion de oameni au fugit în Germania pentru a scăpa de violență. Acum, țara trebuie să se ocupe și de ei, scrie Der Spiegel.
Presat să ia măsuri, actualul cancelar, Friedrich Merz a apreciat că mulți dintre cei peste un milion de sirieni care trăiesc în Germania trebuie să se întoarcă voluntar acasă. „În prezent, nu mai există motive pentru acordarea azilului în Germania și, prin urmare, putem începe repatrierea”, a spus Merz, adăugând că imigranții care o refuză să ar putea fi deportați „în viitorul apropiat”.
După doar șase luni la putere, coaliția lui Friedrich Merz se confruntă cu lupte politice interne, ceea ce subminează eforturile sale de a combate ascensiunea extremei drepte. Este un început dificil pentru politicianul conservator, care a candidat cu promisiuni îndrăznețe privind politicile economice și de apărare. În contextul stagnării creșterii economice și al dificultăților coaliției de la Berlin în abordarea problemei controversate a migrației, sondajele arată că Merz este unul dintre cei mai nepopulari cancelari din istorie, cu un rating de 25%, mult inferior celui înregistrat de cei doi predecesori ai săi în același moment.
Presiunea migratorie și efectele sale
Germania este cel mai bun exemplu pentru modul cum visul solidarității s-a izbit de realitatea economică și politică dură a acestor zile, dar nu singurul.
Comisia Europeană a constatat, recent, că statele membre se confruntă cu diverse situații și presiuni legate de migrație. Grecia și Cipru sunt supuse unei presiuni exercitate de migrație din cauza nivelului disproporționat al sosirilor în ultimul an. Spania și Italia sunt, de asemenea, sunt în aceeași situați din cauza unui număr disproporționat de sosiri în urma operațiunilor de căutare și salvare pe mare din aceeași perioadă.
Prin urmare, cele patru state vor beneficia în 2026 de solidaritatea altor state membre ale UE, care ar putea fi exprimată prin relocarea solicitanților de azil pe teritoriul lor sau prin contribuții financiare. Pe de altă parte, Germania a fost scutită de obligația de a primi imigranți din alte țări ale UE în 2026.
Comisia a propus inițial celor 27 de state membre Fondul anual de solidaritate, un mecanism pentru a determina numărul total de solicitanți de azil care urmează să fie relocați și suma pe care fiecare țară ar trebui să o aloce sau să o compenseze prin plată. Propunerea fondului nu este publică. Ea va fi discutată de statele membre, care urmează să decidă până la sfârșitul anului dimensiunea și cota de solidaritate pentru fiecare țară, potrivit Euronews.
Fiecare stat membru UE – cu excepția celor supuse presiunii migratorii – trebuie să contribuie proporțional cu populația și PIB-ul total și poate alege dintre trei opțiuni pentru a răspunde nevoilor descrise în fondul de solidaritate: relocarea unui anumit număr de solicitanți de azil pe teritoriul propriu, plata a 20 000 EUR pentru fiecare persoană pe care nu o relochează sau finanțarea sprijinului operațional în statele membre supuse presiunii migratorii.
Decizia finală va fi luată de țările UE prin vot cu majoritate calificată, dimensiunea minimă a fondului de solidaritate fiind stabilită prin lege la 30.000 de relocări și 600 de milioane EUR în contribuții financiare.
12 state expuse riscului presiunii migratorii
Comisia identifică, de asemenea, 12 state „expuse riscului presiunii migratorii”: Belgia, Bulgaria, Germania, Estonia, Irlanda, Franța, Croația, Letonia, Lituania, Țările de Jos, Polonia și Finlanda. Aceste țări sunt obligate să acorde solidaritate celor care se confruntă cu presiuni migratorii, dar situația lor va fi reevaluată pentru a se evita obligații disproporționate în anul următor.
Un al treilea grup de țări a fost clasificat ca „confruntându-se cu o situație migratorie semnificativă”: Bulgaria, Cehia, Estonia, Croația, Austria și Polonia. Acestea sunt în continuare obligate să acorde solidaritate, dar pot solicita o derogare de la cotele lor, care trebuie certificată de Comisie și aprobată de alte state membre.
Mecanismul de solidaritate este obligatoriu și flexibil în același timp. Aceasta nu impune transferul obligatoriu și niciun stat membru nu este obligat să efectueze transferuri. Solidaritatea poate lua forma „solidarității umane” (relocări sau compensări ale responsabilității), a contribuțiilor financiare și a măsurilor alternative (de exemplu, sprijin în natură și personal). Acestea sunt concepute pentru a echilibra nevoile statelor membre aflate sub presiune.
Între iulie 2024 și iunie 2025, statele membre au emis, în total, 478 000 de ordine de părăsire a teritoriului către cetățenii țărilor terțe aflați în Uniune, ceea ce reprezintă o creștere de 11 % față de perioada iulie 2023-iunie 2024, determinată în principal de numărul mai mare de ordine de părăsire a teritoriului emise împreună cu deciziile negative privind azilul.
Cele mai multe ordine au fost emise de Franța, Spania și Germania, în timp ce, raportat la PIB-ul și populația sa, Cipru a emis de departe cele mai multe ordine de părăsire a teritoriului, urmat de Grecia și Croația.
Raportul anual al UE privind azilul și migrația oferă o imagine cuprinzătoare a situației în materie de azil, migrație și primire în UE și identifică tendințele și evoluțiile potențiale pentru anul următor. Acesta arată o îmbunătățire continuă a situației migrației în cursul perioadei de raportare (iulie 2024-iunie 2025), trecerile ilegale ale frontierei scăzând cu 35 %, inclusiv ca urmare a cooperării consolidate cu țările partenere.
În același timp, există în continuare provocări, cum ar fi presiunea continuă exercitată de sosirile neregulamentare și de deplasările neautorizate în interiorul UE, găzduirea refugiaților din Ucraina, utilizarea migrației ca armă de către Rusia și Belarus la frontierele externe și cooperarea în materie de returnare și readmisie.
Pactul privind imigrația se va aplica din 2026
Punerea în aplicare a pactului este în curs, pentru a se asigura că sistemele naționale de azil, de primire și de migrație ale statelor membre sunt pregătite până în iunie 2026, când pactul va începe să se aplice pe deplin.
În general, de la ultimul raport privind punerea în aplicare a pactului, statele membre au înregistrat progrese semnificative, inclusiv în ceea ce privește elaborarea strategiilor naționale și a planurilor de urgență, precum și adaptarea cadrelor lor juridice naționale.
Progresele constante înregistrate în punerea în aplicare a tuturor componentelor pactului, tendința descendentă a sosirilor ilegale și previziunile pentru anul următor, împreună cu rezultatele pozitive ale colaborării continue cu țările partenere, stabilesc o bază solidă pentru o gestionare ordonată, echitabilă și fermă a migrației și azilului. În același timp, există o nevoie generală de a accelera ritmul reformelor și de a aborda provocările rămase, de exemplu în ceea ce privește sistemul Eurodac, instituirea procedurii la frontieră, infrastructura necesară, nevoile de personal și acordurile administrative.
Comisia continuă să sprijine statele membre pentru a se asigura că provocările sunt abordate. Comisia va raporta din nou cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a pactului înainte de intrarea în vigoare.
(Citește și: „Comisarul european pentru afaceri interne şi migraţie, în România – întâlniri cu Nicușor Dan, Ilie Bolojan și Cătălin Predoiu”)
***
Urmărește-ne pe Google News
