marți

18 ianuarie, 2022

Economia – made in or by Romania? (II) / Tabloul producției românești: inadecvarea la piața internă și dezechilibrele externe

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

14 mai, 2014

Sub laurii creșterii economice din ultimii 2 ani băltește un fenomen care peste un deceniu ne poate exploda în față : miza pe salariile mici ca principală sursă de competitivitate, îndeosebi în industria adjudecată de investițiile străine – zona care ne-a adus cea mai importantă creștere – și ignorarea celorlalte surse de valoare adăugată mare. 

cursdeguvernare.ro continuă seria de analize care premerg conferința organizată în data de 3 iunie cu sprijinul Academiei de Studii Economice – sub un titlu inspirat după o formulare mai veche a profesorului Mircea Coșea: ”Economia – De la made in Romania, la made by Romania”.

Nu, Nu e vorba de ”capitalul străin versus capitalul autohton” : într-o economie globalizată aceasta ar fi o rudimentară inadecvare, iar într-o economie românească ce-și caută locul pe piețe lumii orice astfel de antagonism ar fi pur și simplu prostie.

E vorba, însă, de trecerea la ”nivelul următor” – despre care nu vorbește nimeni : punerea în valoare a avantajelor comparative ale economiei locale, monetizarea surselor autohtone de competivitate și complementaritatea capitalului autohton la investițiile străine în dezideratul unei valori adăugate cât mai mari.

Adică despre păstrarea banilor de dezvoltare pe toate direcțiile în entitatea economică numită România. (Cristian Grosu)

***

România se specializează tot mai mult la capetele spectrului de cerere. În produse de foarte bună calitate pentru piețele externe și produse cu preț minim pentru piața internă.


La care se adaugă foarte multe componente incluse în produse cu raport optim preț/calitate, dar care apar în final sub alt cod de țară decât cele utilizate de țara noastră (594 și 642 la începutul celor 12 cifre aflate sub codul de bare).

Un rol important l-a jucat în perioada de criză și îl va juca în continuare deficitul de cerere internă, care a determinat o diminuare de circa două procente a creșterii economice.

Deși perspectiva reducerii treptate a acestui deficit s-a îmbunătățit recent, deocamdată anul 2013 a certificat influența clară a cererii externe în creșterea economică. Exportul net a contribuit cu 4,4% din PIB, adică cu aproape un punct procentual mai mult decât întregul rezultat de creștere consemnat cu titlu prozivoriu (+3,5%).

Cu alte cuvinte, exploatăm breșele identificate între ofertele deja consolidate și exportăm diferențialul de salarii dintre Occident și piața autohtonă a muncii. Din păcate, nu putem face față decât acolo unde ne ajută tehnologia să exploatăm cu costuri încă relativ mici priceperea forței de muncă sau unde realizăm produse cu valoare adăugată mică și cheltuieli de producție reduse.


Una peste alta, producția de bunuri de cosnum din România nu este orientată spre clasa mijlocie iar produsele autohtone sunt, îndeobște, surclasate de cele realizate la nivel regional de fostele colege de bloc estic, Polonia, Ungaria, Cehia sau Slovacia. Aflate înaintea noastră pe calea apropierii nivelului de trai față de cel din Occident, ele propun sortimente mai bine adecvate consumatorilor români cu venituri în creștere.

Deși relativ performante la export, la intern firmelor autohtone le rămâne la dispoziție mai ales cererea din partea consumatorilor cu venituri foarte reduse. Or, baza acestora se va îngusta treptat în timp, simultan cu lărgirea bazei de clienți cu venituri medii și cu diversificarea gusturilor. Din păcate, producția de masă la prețuri foarte reduse implică și restricții de ordin sortimental.

Desigur, mediul de afaceri local se adaptează la noile provocări, dar este silit să o facă în condiții defavorabile în raport cu cel din țările menționate. Atât la nivelul finanțării producției, unde dobânzile sunt mai mari și condițiile impuse mai restrictive, cât și din motive logistice (vezi infrastructura deficitară) sau al dificultăților de management (de la pregătirea cadrelor de conducere și până la corupția din mediul public).

Datele definitive publicate de INS pentru primele trei trimestre din anul 2013 arată că România are o problemă de competitivitate cu consecințe în dezechilibrarea schimburilor externe nu față de cele patru mari puteri economice ale UE, ci față de cele patru competitoare directe colege de fost bloc economic estic.

 

(CLICK PE TABEL PENTRU MĂRIRE)

Datele atestă inadecvarea producției autohtone pentru nivelul de peste 60% din PIB/locuitor față de media UE, nivel la care ar trebui să intrăm în zona euro (comparativ cu circa 52% cât avem în prezent).

Cele patru mari economii ale UE ne produc un deficit de doar 9% din cel total (cifrat la 5.703,9 milioane euro), aproape identic cu cel rezultat numai din realațiile cu Cehia.

Fostele colege de bloc estic cumulează circa trei sferturi din deficitul extern rezultat din schimbul de mărfuri. Deficitul nostru cu Ungaria este aproximativ egal cu suma celor înregistrate cu Germania și Austria la un loc. Polonia ne bate detașat, cu un grad de acoperire a importurilor din exporturile realizate către ea de 47%.
Ceea ce ridică problema unei decizii strategice :

  • a) Ne specializăm pe capetele de gamă calitativă, la prețuri mai ridicate pentru calitate foarte bună și la prețuri mici pentru un minimum de calitate ?
  • b) Sau încercăm să intrăm în concurență reală la nivel regional pentru a prelua cote mai semnificative din mult așteptata creștere a pieței interne ? Asta și pentru a nu dezechilibra din nou contul curent odată cu reluarea consumului intern la cote mai înalte.

Lucrurile sunt complicate de faptul că, în multe cazuri, deciziile sunt luate de firme multinaționale prezente în mai multe țări din regiune, care își optimizează fluxurile materiale și financiare independent de interesele economiilor locale. Eventualele strategii de dezvoltare nu pot decât să le îndrepte indirect în direcția dorită de statul român.

Desigur, nu se pune problema echilibrării punctuale a schimburilor. Putem merge pe compensarea plusurilor pe unele relații cu minusurile din alte relații, dar cu o limită rezonabilă.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

În schimb, prin adecvarea și calibrarea optimă a politicilor de fiscalitate aplicată veniturilor și de protecție socială, se poate activa canalul unei cereri pe care să se plieze oferta națională pentru diverse produse.

(va urma)

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

 ”Nu știm ce și unde vom fi atunci: dar timp de 25 de ani, această publicație trimestrială (format A4, peste 200 de pagini într-o realizare premium) va...

rrr