(v. CONTURI ALE SECTOARELOR ECONOMICE)
CONVERGENŢĂ, obiectiv al politicii economice şi monetare a Uniunii Europene stabilit în Tratatul privind Uniunea Europeană (Maastricht), o dată cu etapele realizării Uniunii Economice şi Monetare (UEM) (1990-1999). În martie 1990, Consiliul a aprobat un cadru de convergenţă, cuprinzând adoptarea unui raport economic anual şi supravegherea multilaterală a politicilor economice ale statelor membre. Evaluarea progresului în realizarea c. economice şi monetare se face pe baza unor indicatori de convergenţă numerici, cum sunt:
• rată scăzută a inflaţiei (în medie depăşind doar
cu 1,5% rata inflaţiei din primele trei ţări ce au asigurat stabilitatea preţurilor în anul dinaintea examinării);
•rate ale dobânzilor pe termen lung, scăzute
(depăşind doar cu 2% pe cele din primele trei ţări ce au asigurat stabilitatea preţurilor în anul dinaintea examinării);
• un deficit bugetar de sub 3% din P.I.B; • o rată a datoriei publice de sub 60% din P.I.B; • stabilitatea ratelor de schimb pe timp de doi ani în
cadrul Sistemului Monetar European.
Criteriile de c. au fost utilizate şi în procesul de tranziţie la moneda unică europeană EURO, la 1 ianuarie 1999.
