vineri

29 martie, 2024

Dicționar Economic

CONCURENŢĂ MONOPOLISTICĂ

joi, 16 ianuarie, 2014

denumire specifică dată unei firme de concurenţă imperfectă ce se caracterizează prin trăsături care aparţin atât concurenţei perfecte, cât şi monopolului. Aceasta presupune coexistenţa a două condiţii.  Prima, diferenţierea produselor, ceea ce înseamnă  că bunurile oferite de producători sunt de acelaşi fel, dar nu identice, sunt substituibile între ele, dar de calitate (reală sau presupusă) diferită. Faptul că produsul unei firme se remarcă prin anumite caracteristici calitative diferite de ale celorlalte face din aceasta un “producător unic”, ceea ce apropie c.m. de situaţia de monopol. Se deosebeşte însă de monopol prin existenţa mai multor produse de acelaşi fel care sunt realizate de firme diferite şi cu toate că au anumite caracteristici calitative ce le deosebesc între ele sunt reciproc substituibile astfel încât “producătorul unic” al unui asemenea produs nu poate realiza o situaţie de monopol în sens strict. A doua, multitudinea vânzătorilor  şi cumpărăto- rilor, ceea ce înseamnă că ei sunt de putere economică relativ apropiată, dar nu egală, iar deciziile luate de oricare, considerat izolat, nu au o influenţă sensibilă asupra celorlalţi sau asupra pieţei; un participant la c.m. izolat suportă însă consecinţele deciziilor celorlalţi. Prin multitudinea vânzătorilor  şi cumpărătorilor,  c.m. se apropie de concurenţa perfectă şi se îndepărtează de monopol. Diferenţierea produselor face din c.m. o concurenţă prin produse şi aceasta conferă o importanţă deosebită mărcilor de fabrică transformându-le în elemente esenţiale ale activităţii economice contemporane. Diferenţierea între participanţii la c.m. nu priveşte însă numai calităţile intrinseci ale produsului, ci şi localizarea, posibilităţile de a acorda credite avantajoase, serviciile de după vânzare etc. Diferenţierea sau etero- genitatea produselor este un instrument al c.m. care s-a impus tot mai mult în această perioadă; preţul ca instrument în cadrul acestei forme de concurenţă îşi păstrează însă actualitatea şi importanţa. C.m. are şi alte particularităţi: a) dimensiunile mici ale firmelor, cu atât mai mici, cu cât numărul lor este mai mare şi invers; b) capitalul necesar unor noi firme este redus, dar ele se confruntă cu restricţii determinate de
mărcile de fabrică; c) costul firmelor este mai mare (decât în condiţiile concurenţei perfecte) datorită cheltuielilor suplimentare impuse de diferenţierea produselor; d) preţul este mai mare (decât în condiţiile concurenţei perfecte) îndeosebi datorită costului care este mai mare; e) numărul firmelor atrase de existenţa profitului face ca fiecare firmă  să nu poată utiliza optim toată capacitatea de producţie  şi să aibă  o anumită capacitate excedentară (v. Concurenţă perfectă, Concurenţă imperfectă).



analize cursdeguvernare

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: