mod specific de evoluţie a activităţilor
economice, caracterizat prin alternanţa, într-o
anumită succesiune, a stărilor de expansiune şi de
contracţie; evoluţie ondulatorie a activităţii
macroeconomice, regenerarea în timp, într-o anumită
succesiune şi regularitate, a unor trăsături
(caracteristici, stări) ale acesteia. Recunoaşterea c.d.e.
conduce la concluzia implicită că evoluţia economiei
nu este liniară, ci ondulatorie, cu perioade de
expansiune urmate de încetiniri, stagnări şi chiar
regrese. C.d.e. se deosebeşte de unele fluctuaţii
întâmplătoare ale activităţii economice pentru că ele
sunt agregate şi cumulative, în sensul că expansiunea
(contracţia) dintr-un anumit domeniu se propagă în
altele, ca urmare a interdependenţelor generate de
diviziunea muncii şi a legăturii dintre variabilele şi
fluxurile reale şi cele monetar-financiare. C.d.e. apare
o dată cu revoluţa industrială, cu maturizarea apa-
ratului de producţie al societăţii şi se manifestă în
forme, intensităţi şi cu consecinţe diferite în timp şi
spaţiu. C.d.e. conduce la concluzia că evoluţia prin-
cipalelor fenomene economice este pulsatorie, se
derulează sub formă ondulatorie şi are caracter ciclic,
o anumită repetabilitate în timp a unor stări ale eco-
nomiei care seamănă în linii generale. Majoritatea
teoreticienilor consideră că c.d.e. este o formă de
evoluţie firească, normală, a activităţii economice a
afacerilor. Ea este rezultatul interdependenţelor dintre
factorii naturali, tehnici, economici, psihologici,
socio-politici etc. şi a întrepătrunderii mai multor
tipuri de cicluri lungi, medii, scurte (conjuncturale)
(v. Dezvoltare economică, Cicluri economice).
