metodă spe- cială de analiză normativă prin care decidenţii publici sau privaţi îşi fundamentează proiectele, bazându-se pe teoria microeconomică neoclasică, dar luând în consideraţie şi diferite alte probleme concrete (sociale, ecologice etc.). C.e.r. presupune deci analiza comparată a costurilor diferitelor proiecte şi a avantajelor aşteptate de pe urma promovării lor pentru ca, în final, să se aleagă proiectul cel mai bun în condiţiile date şi cu ţintele fixate. Exemple de proiecte fundamentate şi adoptate pe baza c.e.r.: alegerea investiţiilor publice, care nu poate fi făcută doar pe baza mecanismelor pieţei; alegerea modului de impunere a întreprinderilor publice; fundamentarea investiţiilor private şi în funcţie de restricţiile ecologice etc. C.e.r. valorifică tehnicile de actuali- zare, căci ea trebuie să se încadreze în cerinţele arbitrajelor intertemporale, cei care folosesc căutând să tragă anumite avantaje din diferenţele de curs. C.e.r. se include în economia aplicată, aceasta fiind dezvoltată mai ales de inginerii francezi J. Dupuit şi M. Boiteaux (v. Microeconomie).
