postulat ce stă la
baza tranziţiei de la societatea industrială la societatea
cunoaşterii, conform căruia tehnologiile informaţionale
asociate cu cunoaşterea şi comunicaţiile modifică atât
procesul de producţie (prin realizarea unei decuplări a
proceselor tehnologice de cele umane, de muncă), cât
şi conceptele ontologice şi epistemologice existente
(apar post-structuralismul, deconstructivismul, post-
modernismul), dar şi societatea ca atare: “Omul trăieşte
într-o lume care nu mai este alcătuită doar din lucruri
materiale, ci dintr-o «pădure de simboluri» în care
reprezentările (nu numai cele verbale) constituie
ordinea familiară… este un imperiu al semnelor, care
dublează lumea noastră materială ca o semisferă”
(Bougnoux, Sciences de l’Information et de la
Communication, Paris, Larousse, 1993). Această
semisferă extinde conceptul limitat al realităţii din
gândirea pozitivistă, la o lume constructivistă ce
combină Realul cu Imaginarul şi Simbolicul printr-o
reţea de relaţii între lucrurile materiale şi cunoaştere.
În această lume, cunoaşterea nu mai este doar „know-
how” tehnologic, ci are şi o dimensiune transcedentală,
fiind legată de sistemele de credinţe şi valorile, şi
preferinţele asociate acestora, ce inhibă sau validează
anumite acţiuni şi nu altele (S. Strange, An Eclectic
Approach în “The New International Political
Economy”, 1991). Este informaţie efectivă în acţiune,
informaţie concentrată pe rezultate, producătoare de
bunuri cu înaltă valoare adăugată (informaţii,
consultanţă, training). În domeniul muncii, are loc o
evoluţie a profesiilor dinspre activităţi fizice spre
activităţi intens intelectualizate şi spre noi domenii de
interes, interdisciplinare legate în special de om (în
calitate de capital uman) şi de relaţiile sale complexe
cu mediul său natural şi social. Instituţional, se
prefigurează tranziţia de la organizaţiile de tip clasic,
specializate monofuncţional (întreprinderile industriale
produc, unităţile de învăţământ formează specialişti,
institutele de cercetare aprofundează cunoaşterea) spre
parteneriate bazate pe cercetare-dezvoltare-inovare. Cu
toate că unele dintre tendinţele prefigurate de a.i. au
început să se verifice în acele ţări ce şi-au propus să
realizeze în fapt societatea cunoaşterii, evoluţiile nu
sunt liniare, existând pericolul unor efecte negative
generate de confiscarea şi utilizarea imensului potenţial
cognitiv evidenţiat de capitalul uman de către grupuri
de putere ce au interese opuse binelui din societate.
