situaţie de eşec a pieţei,
ce apare ca urmare a informării incomplete sau
diferenţiate a agenţilor economici. În situaţia în care
informaţiile sunt incomplete şi obţinerea unora mai
bune este obstrucţionată, preţul de piaţă şi cantitatea
tranzacţionată vor fi diferite de nivelul de echilibru.
Acest lucru se va concretiza ori într-o pierdere pentru
unul dintre agenţii economici participanţi la tranzacţie,
ori într-o pierdere la nivel macroeconomic. Dacă preţul
pe piaţă va fi mai mare decât preţul de echilibru, va
pierde cumpărătorul. Necunoscând cantitatea oferită
pe piaţă, crezând că aceasta este mai mică decât în
realitate, el va fi dispus să plătească un preţ mai mare.
Neştiind că poate plăti mai puţin şi, probabil, poate
cumpăra mai mult, cumpărătorul nu îşi satisface
integral trebuinţele. Va pierde, de asemenea, şi
vânzătorul, care rămâne cu marfa nevândută. Dacă
preţul este mai mic decât nivelul său de echilibru,
pierde vânzătorul. El nu cunoaşte nivelul cantităţii
cerute pe piaţă şi va considera cantitatea oferită de
către el mult mai mare decât aceasta. În acest caz, va
practica un preţ mai mic pentru a-şi vinde producţia.
Situaţia se extinde la toţi agenţii economici ce oferă
aceeaşi marfă pe piaţă, aceştia încasând sume sub
nivelul acelora ce ar fi fost încasate dacă tranzacţia ar
fi fost efectuată la nivelul de echilibru. În cazul în care
cantitatea tranzacţionată este mai mică decât nivelul
ei de echilibru, cel ce cumpără pierde, chiar dacă nu
plăteşte neapărat mai mult, el rămânând cu un segment
de cerere nesatisfăcut. Ofertantul, la rândul lui, va
rămâne cu marfa nevândută. Dacă avem de-a face cu
o cantitate tranzacţionată mai mare doar de către un
 agent economic ofertant, asistăm la înlocuiri forţate în
consum, cumpărătorul fiind nevoit să utilizeze ceea
ce are la dispoziţie fără a putea să îşi asigure un consum 
echilibrat ca structură. În acest caz pierde atât cel ce
cumpără, cât şi cel ce nu reuşeşte să vândă marfa
exclusă forţat din tranzacţie.