adâncirea de-
calajului dintre productivitatea muncii mai ridicată din
ţările industriale şi productivitatea muncii mai scăzută
din ţările cu profil economic unilateral, preponderent
agrar, pe măsura trecerii timpului. Această concluzie,
numită şi “constanta Manoilescu” a fost aşezată la baza
explicării mecanismului după care se desfăşoară
schimburile economice între ţări inegal dezvoltate pe
piaţa mondială. Mihail Manoilescu a demonstrat că
din comerţul internaţional câştigă numai ţările puter-
nic industrializate, cu o productivitate naţională medie
ridicată, pe câtă vreme ţările sărace, cu profil economic
preponderent agrar şi cu o productivitate naţională
medie a muncii mai scăzută, pierd în tranzacţiile de pe
piaţa mondială sub două aspecte: atunci când vând
produse primare; şi atunci când cumpără produse
industriale. Practic, aceasta înseamnă scurgere de venit 
naţional din ţara agricolă spre cea industrială, respectiv,
folosirea insuficientă a potenţialului de muncă al ţării
agrare. Singura soluţie eficientă pentru această gravă
problemă economică a ţărilor agrare o constituie
diversificarea economiei lor naţionale prin industria-
lizare şi protejarea industriei naţionale de concurenţa
dominatoare a ţărilor industriale mult mai dezvoltate
(v. Avantaj comparativ relativ).