Marea Britanie producea cândva aproape jumătate din oțelul de la nivel mondial, iar acum riscă să rămână fără industrie siderurgică. Unii analiști atrag atenția că un stat industrializat nu poate supraviețui fără producție proprie de oțel, în vreme ce alții se arată îngrijorați cu privire la subvenționarea unei ramuri economice neproductive.
Tata Steel intenționează să vândă afacerile din Regatul Unit, inclusiv oțelăriile de la Scunthorpe și de la Port Talbot. Folosite pentru a prelucra oțel din minereu de fier, aceste platforme industriale gigant sunt punctul central al întregii siderurgii britanice. Oțelăriile sunt, de altfel, cele mai greu de vândut active, potrivit unui potențial cumpărător citat de Bloomberg.
Dacă oțelăriile Tata vor avea aceeași soartă ca cea din Redcar, închisă anul trecut, Marea Britanie ar devenit primul stat G7 pe teritoriul căruia nu operează nicio oțelărie, o perspectivă sumbră în comparație cu perioada victoriană când Regatul Unit asigura aproximativ 40% din producția de la nivel mondial.
Pornind de la această realitate, presa străină publică mai multe analize cu privire la impactul declinului industriei siderurgice din Marea Britanie. Întrebarea este dacă are sau nu nevoie una dintre cele mai mari economii din lume de o astfel de industrie.
”Consecințele pe termen lung sunt pierderea capabilităților de a produce propriile căi ferate, sisteme de arme sau reactoare nucleare”, susține Keith Burnett, vicecancelar la Universitatea din Sheffield, supranumit ”orașul oțelului” înainte de decăderea industriei siderurgice din regiune.
Marea Britanie a pierdut deja locul fruntaș pe care îl ocupa cândva în lume. Declinul a survenit începând cu Primul Râzboi Mondial, când producția britanică a fost eclipsată de cea a Statelor Unite și ulterior devansată de cea germană. În anii 1970 și 1980 uzinele ineficiente și învechite au dus la scăderea producției cu 64%, la mai puțin de 10 milioane de tone metrice, Marea Britanie fiind întrecută de Franța, Italia și Belgia.
În 2014, producția s-a ridicat la 12,1 milioane de tone, mai puțin de o treime din producția Germaniei și o zecime din producția de 110,7 milioane de tone a Japoniei. China este cel mai mare producător de oțel din lume – 1,67 miliarde de tone anual.
Cu toate acestea, producția din industrii consumatoare de oțel este în creștere. Producția de mașini din Marea Britanie a atins un nivel record al utimilor zece ani în 2015, de 1,6 milioane de unități. Numărul salariaților din industrie se ridică la 2,6 milioane de persoane, o mare parte dintre ei lucrând în segmente consumatoare de oțel. Industria asigură 44% din exporturile britanice.
Siderurgia, industrie de importanță strategică pentru Marea Britanie
”Este absolut esențial ca o industrie de bază, cum este siderurgia, să fie protejată”, a comentat Len McCluskey, secretar general al Unite, cel mai mare sindicat britanic din comerț, într-un interviu acordat BBC.
”Realitatea este că întreaga noastră bază de producție auto, de apărare, aerospațială, de inginerie, toate necesită oțel”, a adăugat el. Alan West, fost ministru de securitate în cabinetul Gordon Brown, susține că industria siderurgică este de o importanță strategică pentru Regatul Unit.
”Siderurgia este o parte fundamentală a oricărei națiuni industrializate. Ar fi de neiertat ca executivul să permită să încetăm a fi o țară care produce oțel”, a comentat West.
Pe de altă parte, economiștii atrag atenția că subvenționarea unor industrii neprofitabile va duce pe termen lung la erodarea capitalului și la scăderea productivității muncii.
”Dacă salvezi aceste companii, unde te oprești? Practic, renunți la capitalism”, susține Sam Bowman, director executiv la Institutul Adam Smith.
Siderurgia din România
Industria siderurgică din România a fost, de asemenea, afectată de lipsa de competitivitate și de absența investițiilor promise de investitorii care au preluat fostele oțelării comuniste.
În ciuda intervențiilor masive ale statului, prin iertarea de datorii și acordarea de ajutoare financiare, multe dintre platformele privatizate la începutul anilor 2000 au intrat în insolvență după ce au consemnat pierderi ani la rând. Un exemplu în acest sens sunt oțelăriile preluate de grupul rus Mechel.
Omul de afaceri Lakshmi Mittal, preşedintele gigantului ArcelorMittal, lider mondial în producţia de oţel, a participat la rândul său la mai multe negocieri cu autoritățile române pentru a găsi soluții care să ducă la optimizarea activității combinatului de la Galați.
Britanicii, acuzați că blochează încercările UE de a opri importurile ieftine din China
Guvernul condus de David Cameron a anunțat că intenționează să asigure viitorul pe termen lung al oțelăriilor Tata Steel, însă nu ia în calcul naționalizarea acestora.
Grupul Liberty House, care preia două uzine Tata din Scoția, susține că este interesat și de operațiunile britanice ale grupului indian, însă preluarea acestora ar prezenta ”o provocare uriașă”.
Industria siderurgică din Europa se confruntă cu o criză profundă ca urmare a importurilor ieftine din China. Exporturile Chinei au crescut cu o cincime în 2015, ajungând la 112 milioane de tone metrice. Prețul bobinelor laminate la cald, referință pentru prețurile din industria siderurgică, a scăzut în februarie la cel mai redus nivel din 2007, fiind cu 75% mai mic decât maximul istoric.
Mai mulți oficiali europeni acuză Marea Britanie că ar fi blocat tentativele Comisiei de a apăra comerțul UE de importurile ieftine din China, potrivit Financial Times.
Oficiali francezi și italieni susțin că Regatul Unit ar fi condus opoziția față de reformarea regulilor anti-dumping menite să protejeze industriile europene. De asemenea, șeful Asociației Europene a Oțelului, o organizație care reprezintă toți producătorii din Europa continentală, a acuzat guvernul britanic că ar fi contracarat eforturile de a opri importurile chineze.
”Marea Britanie este instigatorul unui grup minoritar de state care blochează o propunere a Comisiei Europene de modernizare a instrumentelor europene de apărare”, susține Axel Eggert.
De asemenea, guvernul condus de David Cameron a fost criticat pentru că susține acordarea statutului de economie de piață Chinei.
