Pericolul izbucnirii unei crize alimentare globale se profila și înainte de izbucnirea războiului din Golf. Dar blocarea Strâmtorii Ormuz a făcut ca prețul îngrășămintelor să crească substanțial, afectând și producția agricolă la nivel global.
ONU atenționează că fermierii din întreaga emisferă nordică ori nu pot să se aprovizioneze cu îngrășăminte azotoase, ori trebuie să plătească foarte mult pentru acestea. Ca urmare, prețurile globale la alimente vor începe să crească dramatic odată ce va sosi noul sezon de recoltare, iar în multe națiuni sărace, pur și simplu nu va exista suficientă hrană pentru toată lumea. În perioadele normale, prin Strâmtoarea Ormuz, blocată în prezent de armata iraniană, trecea aproximativ o treime din comerțul global cu îngrășăminte.
Consiliul Internațional al Cerealelor estimează că producția globală cumulată de cereale ar putea scădea cu 53 de milioane de tone sub recolta de anul trecut, un deficit mai mare decât întregul volum anual de exporturi de cereale ale Ucrainei într-un an obișnuit.
În multe regiuni din Africa, acum se desfășoară principala campanie de însămânțări – o perioadă critică pentru populațiile cele mai afectate de spectrul foametei. Iar pierderile din agricultură se vor traduce prin deficitul de alimente, vizibil din toamnă, când prețurile vor crește brusc și rafturile magazinelor se vor goli.
FAO: Alimentele se scumpesc accelerat
Indicele global al prețurilor produselor alimentare a crescut pentru a treia lună consecutiv în aprilie, ajungând la cel mai mare nivel din ultimii peste trei ani, în special prețurile uleiurilor vegetale situându-se la un nivel ridicat, în urma escaladării conflictului din Orientul Mijlociu, a anunțat vineri Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), transmite Reuters.
FAO publică lunar propriul său Food Price Index, care măsoară modificările de prețuri înregistrate la un coș de alimente format din: cereale, uleiuri vegetale, lactate, carne și zahăr.
În aprilie, acest indice s-a situat la o medie de 130,7 puncte, în creștere cu 1,6% față de martie și cel mai ridicat nivel începând din februarie 2023. Indicele atinsese nivelul de vârf de 160,2 puncte în martie 2022, după invadarea Ucrainei de către Rusia.
Efectele vor fi evidente în toamnă
Criza din Golful Persic nu crește doar prețurile la energie – ci destramă și lanțurile de aprovizionare pentru agricultură. Din păcate, criza alimentară înaintează lent iar când devine evidentă este prea târziu.
„Majoritatea alimentelor care sunt acum pe rafturile supermarketurilor au fost produse utilizând inputuri (îngrășăminte, pesticide, motorină, etc – n.r.) achiziționate sau contractate înainte de declanșarea crizei” a declarat pentru Politico David Laborde, care conduce Divizia de Economie Agroalimentară din cadrul Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură. „Stabilitatea actuală reflectă în principal momentul ales, nu reziliența.” Statele europene au propriile combinate de îngrășăminte chimice, dar materia primă, gazele naturale, sunt importate. Iar la prețul actual al gazelor, îngrășămintele fabricate în Europa devin prohibitiv de scumpe.
După scumpirea gazelor în acest an cu 60%, prețul unor tipuri de îngrășăminte a crescut și cu 50%. În Germania, ureea, îngrășământul chimic cel mai comun, se vinde în prezent cu aproximativ 550 de euro pe tonă, față de aproximativ 370 de euro înainte de război.
În prima fază, la sfârșitul verii, consumatorii vor resimți costurile majorate cu combustibilii. Scumpirea îngrășămintele va fi resimțită la raft mai târziu, începând din toamnă.
În această primăvară, fermierii europeni au avut noroc. Majoritatea își făcuseră înainte de război provizii de îngrășăminte, iar oficialii Comisiei Europene spun că nevoile pentru această campanie sunt „în mare parte asigurate”.
Bruxelles-ul acționează cu întârziere
Pentru a atenua din efectele crizei, Comisia Europeană a relaxat regulile pentru acordarea de ajutoare de stat fermierilor.
Însă criza îngrășămintelor este mai dificil de abordat. Dependența Europei de importul de gaze este cronică și durează de decenii. Planul de acțiune privind producția de îngrășăminte, pe care comisarul pentru agricultură Christophe Hansen îl va prezenta în 19 mai este elaborat cu mult înainte de izbucnirea războiului din Iran, fiind deja depășit.
Planul UE se bazează pe patru piloni:
- eliminarea dependenței de importuri;
- stimularea producției interne;
- promovarea alternativelor cu emisii reduse de carbon
- sprijinirea fermierilor să utilizeze mai puține îngrășăminte
Însă niciunul dintre acești piloni nu sunt de folos pentru sezonul agricol din 2027. Construirea unei fabrici de îngrășăminte durează de la trei la patru ani, iar producția UE de îngrășăminte azotoase este cu aproape o cincime mai redusă decât în 2019.
În continuare este taxa suplimentară. Taxa percepută de UE la frontieră pe emisiile de carbon la importurile de îngrășăminte, cunoscută sub numele de CBAM, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2026 și impune o suprataxă importurilor din țări cu reguli climatice mai slabe.
Pe lângă o creștere bruscă a prețurilor cauzată de război, această taxă face ca îngrășămintele să fie mai greu de accesat exact atunci când fermierii au cea mai mare nevoie de ele. Italia și Franța vor ca taxa CBAM să fie suspendată, în timp ce Polonia și Germania, care sunt cei mai mari producători de îngrășăminte azotoase din uniune, vor ca aceasta să fie menținută. Comisia pare să fie în conflict: versiunile anterioare ale planului din 19 mai includeau scutirea de la CBAM, în timp ce cea mai recentă versiune o menține, potrivit a două persoane familiarizate cu dosarul.
Cititi si: Prețul țițeiului Brent trece de 111 dolari/baril în timp ce negocierile dintre SUA și Iran sunt blocate, la fel ca Strâmtoarea Ormuz
***
Urmărește-ne pe Google News
