Bulgărele de zăpadă al României: nu datoria e problema, ci ritmul în care accelerează și dobânzile exorbitante pe care le produce. Numai pe dobânzi dăm anul acesta 9 mld. euro

Datoria publică a României se situează încă la un nivel inferior celui de 60% din PIB, considerat excesiv de tratatele europene, dar viteza de creștere a datoriei indică spre o mare problemă structurală, dat fiind ritmul alert de creștere al stocului de datoriei din ultimii ani, care va fi potențat în următorii ani de costul suveran de finanțare, mult ridicat comparativ cu majoritatea țărilor europene.

Se cunoaște faptul că deficitul bugetar este principalul factor care contribuie în ultimii 8 ani la creșterea datoriei publice. Pe de altă parte, costul de finanțare începe și el să devină un input tot mai important în efectul de bulgăre sub care crește datoria publică a României.

Dacă deficitul primar (deficitul bugetar fără cheltuielile cu dobânzile asociate datoriei publice) a adăugat în 2024 circa 6,6 puncte procentuale la datoria publică a României, costurile ridicate de finanțare la împrumuturile în monedă națională și la cele în valută au început să majoreze costul mediu al datoriei guvernamentale și chiar să adauge greutate tot mai mare la povara dobânzilor asupra serviciului datoriei, care a ajuns în debut de 2025 la un total de 964,4 miliarde de lei.

1 leu împrumutat a ajuns să genereze în ultimii ani doar 1 leu la nivelul creșterii economice (PIB)

Datoria reprezintă echivalentul a 54,6% din PIB, dar comparativ cu 2017, datoria publică s-a triplat: în final de 2017, datoria administrației publice era de 300 de miliarde de lei. Comparativ, în aceeași perioadă, produsul intern brut (PIB) doar s-a dublat: de la 856,35 miliarde de lei la final de 2017, la 1.766 miliarde de lei, conform datelor INS. Practic, stocul de datorie publică a crescut mai alert decât economia.

Astfel, din cauza neglijării investițiilor cu valoare adăugată și direcționării împrumuturilor preponderent către stimularea consumului, impactul în PIB al îndatorării s-a redus în ultimii ani spre un nivel apropiat de 1:1. Adică 1 leu împrumutat a ajuns să genereze în ultimii ani doar 1 leu la nivelul creșterii economice (PIB).

Costul mediu al datoriei publice guvernamentale a accelerat și el în ultimii 4 ani și va continua

În ceea ce privește costurile din piața internă, trendul descrescător al dobânzilor suverane (manifestat în 2020 și 2021) a fost puternic inversat în perioada 2022-2024, costul atragerii de împrumuturi noi în monedă națională majorându-se, în medie, cu circa 3 puncte procentuale pentru majoritatea scadențelor.

Această evoluție, manifestată în ultimii ani pe fondul creșterii inflației și dobânzilor, la nivel mondial, a majorat dobânda medie la totalul datoriei publice guvernamentale de la 2,7% în decembrie 2020 la 4,5% în 2025. De notat că dobânda medie la datoria externă este cu 1,8 puncte procentuale mai mică comparativ cu dobânda medie la datoria internă.

Creșterea dobânzii medii la datoria internă între decembrie 2020 și ianuarie 2025 a fost de aproximativ 220 de puncte de bază (2,2%), în timp ce creșterea dobânzii medii la datoria externă, de circa 130 de puncte de bază (1,3%).

Costul mediu al datoriei publice guvernamentale va continua să crească în următorii ani, pe măsură ce mai multe emisiuni de titluri de stat luate în perioada pandemică la dobânzi mici vor ajunge la scadență, iar aceste scadențe vor fi plătite din credite noi luate la dobânzi mai mari (refinanțări). Ca idee, scadențele din acest an, atât pe datoria internă cât și pe cea externă, se ridică la aproape 106 miliarde de lei.

În același timp, dobânzile de împrumut ale României în continuare cele mai ridicate din Uniunea Europeană, la distanță mică de Ungaria, în special din cauza inflației mari (cea mai mare din UE), a deficitului bugetar imens (7-8% din PIB) și a credibilității scăzute pe care o are clasa politică în fața investitorilor când vine vorba de corectarea acestui deficit. Din cauza amânării corecției, a indisciplinei fiscale și a credibilității scăzute a guvernanților, investitorii penalizează Guvernul și solicită o primă de risc din cauza riscului de țară, care se traduce prin dobânzi mai mari.

Dobânzile de plătit în 2025 se ridică la peste 45 de miliarde de lei (9 miliarde de euro)

Ca exemplu al modalității în care dobânzile devin o povară tot mai mare asupra bugetului, în acest an ajung la scadență două serii de titluri de stat emise prima dată în martie 2020 și octombrie 2021, care au tot acumulat datorie până la o valoare nominală de 11,32 miliarde de lei (titlurile emise în martie 2020), respectiv 10,66 miliarde de lei (titlurile emise în octombrie 2021).

Cele două serii au rate ale cuponului mult reduse comparativ cu cele ale titlurilor emise în prezent, iar când vine vorba despre dobânzile suverane, România se împrumută acum la costuri cuprinse între 6,3% și 7,5% la sută, în funcție de maturitate.

Creșterea alertă a datoriei în ultimii ani a venit pe fondul unor majorări semnificative de salarii pentru bugetari și de pensii. Cel mai bun exemplu este anul 2024: creșterea deficitului la 8,64% din PIB a survenit în ciuda unor venituri bugetare care au fost peste așteptări (+10,4% față de 2023) și faptului că ANAF a colectat cu câteva miliarde de lei peste programul trasat de Ministerul Finanțelor – ceea ce arată că economia și mai ales consumul au mers bine, în ciuda ritmului lent de creștere economică.

Creșterea deficitului este de astfel explicată de creșterea cheltuielilor bugetare (+19,1%, față de planificarea bugetară de la început de an de doar +10%) în 2024, pe fondul creșterii cheltuielilor de personal (salariile bugetarilor) cu 24% la un total de 165 de miliarde de lei și creșterii cheltuielilor cu asistența socială (mare parte pensii) cu 17,2%.

Următorul capitol din viața României: Planul bugetar structural, ancoră de stabilitate, dar atenție la povară

Prin planul de ajustare pe 7 ani a deficitului bugetar, convenit cu Comisia Europeană și agențiile de rating, România s-a angajat implicit să facă împrumuturi enorme pe o durată îndelungată și să plătească dobânzi din ce în ce mai semnificative ca sumă anuală absolută, ajungând în 2031 la un estimativ de 3,5% din PIB. Sau 11,3% din veniturile bugetare estimate de guvern a fi încasate în anul respectiv.

Nivelul de 3,5% din PIB al plăților cu dobânzile asociate datoriei este semnificativ mai mare ca cel al multor țări din UE și va pune România într-un grup nu tocmai merituos, în care, la momentul actual, se găsesc foarte puține țări – SUA, Italia, Ucraina.

Prin acest plan se evită într-adevăr majorarea semnificativă a taxelor sau o austeritate cruntă, dar prețul acestui pact este această povară a dobânzilor și o „sabie a lui Damocles” deasupra României, cu risc major de accentuare a dezechilibrelor din economie în acest mediu internațional tot mai volatil.

Mai mult, cheltuielile cu dobânzile vor ajunge nu doar la valori astronomice, dar ele singure vor ține bugetul pe deficit în ultimii trei ani din orizontul de prognoză al Guvernului:

• 80 de miliarde de lei în 2029 sau 3,2% din PIB, respectiv 10,2% din veniturile bugetare

• 91 miliarde de lei în 2030 sau 3,4% din PIB, respectiv 10,9% din veniturile bugetare

• 100 de miliarde de lei în 2031 sau 3,5% din PIB, respectiv 11,3% din veniturile bugetare.

România este „condamnată” să se dezvolte rapid: Dacă ne confruntăm cu șocuri, datoria va ieși și mai tare din matcă

Partea plină a paharului este că, în lipsa unor șocuri externe, va continua afluxul de bani externi în România, din moment ce vom face împrumuturi în euro și alte valute echivalente cu 15-20 de miliarde de euro, în fiecare an, cel puțin până în 2031.

În plus, un alt efect al împrumuturilor mari ale statului, de data aceasta resimțit de mediul privat și de populație, este faptul că dobânzile la credite vor rămâne mari, cel puțin până în 2029, când Guvernul estimează de o manieră optimistă că va ajunge la surplusuri bugetare primare.

• Un deficit sau surplus primar reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile unui stat, excluzând cheltuielile cu dobânzile

(Citește și: ”Crește prima de risc a României: costul de îndatorare pe 10 ani din piața secundară ajunge la maximul ultimilor doi ani”)

***