Datoria sectorului corporativ nefinanciar din România a ajuns la 27,5% din PIB în 2025, cel mai redus nivel din Europa Centrală și de Est și mai puțin de jumătate din media Uniunii Europene, arată datele publicate de Eurostat.
Mai mult, ponderea a scăzut cu 23 de puncte procentuale din PIB în ultimii 15 ani.
Așa numita datorie coprorativă măsoară împrumuturile bancare și titlurile de creanță emise de companii nefinanciare, raportate la produsul intern brut. Metodologia exclude băncile și instituțiile financiare, precum și creditele acordate între firme din aceeași țară.
La nivelul UE, media a fost de 70,1% din PIB la finalul anului 2025, iar în zona euro de 71,6%. Comisia Europeană folosește un prag de alertă de 85% din PIB, parte din Procedura privind dezechilibrele macroeconomice. Șapte state membre depășesc acest prag: Luxemburg (251,1%), Danemarca (115,4%), Suedia (108,6%), Cipru (107,3%), Olanda (106,3%), Franța (91,6%) și Belgia (90,6%).
-23 de puncte procentuale în ultimii 15 ani
Rata românească a pornit de la 66,2% în 1995, a coborât la 27,6% în 1999, apoi a crescut constant până la un vârf de 50,8% din PIB în 2010. Din 2011 până în 2025, indicatorul a scăzut aproape neîntrerupt, ajungând la 27,5% – o reducere de peste 23 de puncte procentuale în cincisprezece ani.
Datele Eurostat arată trei perioade distincte pentru România. Între 1995 și 1999, rata a scăzut de la 66,2% la 27,6% din PIB, pe fondul restructurării economiei post-comuniste și al colapsului finanțării de tip industrial-socialist. Comparabilitatea acestor cifre cu perioada ulterioară este limitată, potrivit metodologiei Eurostat, din cauza schimbărilor structurale din acei ani.
Între 2000 și 2010, rata a crescut constant, de la 26% la 50,8% din PIB, în paralel cu expansiunea sectorului bancar românesc și accesul tot mai larg al companiilor locale la finanțare externă. Vârful din 2010 a coincis cu contracția economică ulterioară crizei financiare globale din 2008-2009, când numărătorul (datoria) a rămas ridicat, iar numitorul (PIB-ul) a scăzut.
Din 2011 până în 2025, rata a scăzut aproape în fiecare an: 44,1% în 2016, 35,1% în 2019, 32,1% în 2020, 27,5% în 2025. Reducerea a continuat inclusiv în perioada pandemiei și ulterior, spre deosebire de alte state membre, unde datoria corporativă a crescut temporar în 2020-2021 din cauza măsurilor de sprijin guvernamental.
Comparație regională: Polonia, cel mai apropiat nivel de cel al României
Polonia a înregistrat 30,8% din PIB în 2025, cel mai apropiat nivel de cel al României. Rata poloneză a crescut treptat până la 44,8% în 2016, apoi a scăzut constant.
Cehia a raportat 45,3% din PIB. Indicatorul ceh s-a menținut între 40% și 55% din PIB în ultimele trei decenii, fără variații mari.
Ungaria a înregistrat 52,5% din PIB, cel mai ridicat nivel dintre cele patru state. Rata ungară a atins un vârf de 79,1% în 2009, a scăzut până în 2019, apoi a crescut din nou până la 62,9% în 2022, înainte de a coborî la nivelul actual.
Niciuna dintre cele patru țări nu depășește pragul de 85% stabilit de Comisia Europeană.
Traiectoriile celor patru state diferă semnificativ
Polonia a avut o evoluție relativ liniară, fără vârfuri accentuate legate de crize financiare. Cehia a rămas practic constantă timp de trei decenii, cu variații de cel mult 15 puncte procentuale.
Ungaria este singura din grup care a avut două cicluri distincte de creștere și scădere a datoriei – unul legat de criza financiară din 2008-2009, altul de perioada pandemiei și de deprecierea monedei naționale, forintul, care majorează valoarea datoriei denominate în valută atunci când este convertită în procent din PIB.
Interpretarea cifrelor: De la efecte statistice la riscuri reale
Potrivit Eurostat, în cazul unor state cu rate ridicate – Luxemburg, Olanda, Cipru, Belgia – cea mai mare parte a datoriei reflectă operațiuni de finanțare intra-grup ale companiilor multinaționale, nu împrumuturi contractate de firme cu activitate economică reală în țările respective. Banca Națională a Belgiei estimează, de exemplu, că fără aceste operațiuni, datoria corporativă belgiană ar fi de circa două treimi din PIB, nu 90,6%.
Franța este un caz diferit, potrivit Băncii Franței, care a identificat repetat companiile franceze drept cele mai îndatorate dintre economiile mari ale zonei euro, cu un nivel al datoriei considerat un risc macroeconomic real.
Pentru România, Polonia, Cehia și Ungaria, nivelul scăzut al datoriei corporative au alte explicații. Analiștii citați de Eurostat asociază nivelurile reduse din regiune cu o pondere mai mică a finanțării prin credit bancar și piețe de capital și cu o dependență mai mare de capital propriu, profit reinvestit și fonduri europene nerambursabile.
Potrivit acelorași surse, ratele reduse din Europa Centrală și de Est pot reflecta și un acces mai limitat al companiilor mici și mijlocii la finanțare pe termen lung, precum și o piață de capital locală mai puțin adâncă decât în vestul continentului.
(Citește și: ”BNR: Băncile înăspresc pentru al șaptelea trimestru consecutiv condițiile de creditare a companiilor – au crescut creditele neperformante – Scădere semnificativă a cererii de împrumuturi din partea IMM-urilor”)
***
Urmărește-ne pe Google News
