Politicile economice ale ultimelor două decenii au fost preponderent „prociclice”, potrivit unei analize Erste.
Măsuri prociclice înseamnă că guvernele au acționat odată cu ciclurile economiei, punând paie pe foc prin scăderea fiscalității atunci când economie reștea, și erau apoi silite să crească fiscalitatea când economia cobora.
Cu alte cuvinte, statul a avut mai degrabă politici fiscal‑bugetare care accentuează ciclurile economice — adică tind să amplifice boom‑urile când economia merge bine, și să agraveze scăderile (recesiunile) tocmai atunci când economia merge prost.
În termeni practici, într‑o fază de expansiune economică, un guvern cu politică prociclică ar reduce taxele sau ar crește cheltuielile publice — crescând şi mai mult cererea și încălzind economia — deşi, teoretic, un guvern prudent ar trebui să „strângă cureaua” (adică să reducă stimulii), pentru a nu crea dezechilibre. În fazele de recesiune sau contracție economică, o politică fiscală prociclică poate însemna tăieri de cheltuieli, restrângere fiscală sau alte măsuri de austeritate deși economia ar avea nevoie de sprijin — astfel de măsuri prociclice agravează scăderea economică.
Din analiza Erste reiese că statul a avut politici „anti-ciclice” — deci corecte (prudente în momente de boom și expansioniste în momente de declin) — doar în: 2005, 2009, 2016, 2020, 2023 și 2024.
În graficul de ma jos, cadranele portocalii marchează anii cu politici pro-ciclice (greșite), iar cadranele albe anii cu politici anti-ciclice (corecte).
Mai exact cadranul portocaliu din dreapta sus marchează perioadele în care economia creștea și politica fiscală era la rândul său expansionistă, iar cadranul portocaliu din stânga jos marchează perioadele în care PIB-ul se contracta, iar statul adopta măsuri de austeritate.
Anul 2025 e rezultatul prociclicității acumulate: corecția deficitului bugetar acumulat în anii anteriori necesită măsuri de austeritate care încetinesc o economie deja în declin.
Anul 2024 a fost anul în care economia începuse să coboare, iar statul a crescut deficitul bugetar pentru a se finanța, pentru că nu ai avea spațiu fiscal, din pricina prociclicității anilor anteriori.
Analiza anilor în care politica fiscal-bugetară a fost anti-ciclică (corectă)
În 2005, spre exemplu, economia României a înregistrat un avans de 4,7%, iar deficitul bugetar era de sub 1% din PIB. În acest an, România a introdus cota unică de 16% pentru veniturile persoanelor fizice și profitul firmelor. Această măsură reprezenta o relaxare fiscală semnificativă, după un sistem progresiv.
2009, primul an de criză este considerat tot ”anticiclic”. Economia a înregistrat o scădere de circa 5,5-5,6% din PIB, însă măsurile de austeritate cerute de finanțatorii României (FMI, CE și BM) în schimbul împrumutului de circa 20 de miliarde de euro, au intrat în vigoare începând de anul viitor (majorarea TVA la 24%, reducerea salariilor și pensiilor etc).
În 2016, România se afla într-o perioadă de relativă stabilitate macroeconomică, după mai mulți ani de ajustări post-criză. Creșterea economică a fost de 2,9% din PIB, iar deficitul de 2,5% din PIB. Printre politicile publice adoptate s-au numărat măsuri de ajustare structurală, control al cheltuielilor (renunțarea la tichetele de masă, vacanță, cadouri, prime, ore suplimentare pentru bugetari), combaterea evaziunii (inclusiv un nou cod fiscal), Totuși, în paralel s‑au adoptat și măsuri cu impact social (creșteri de alocații, indemnizații) care au complicat echilibrul bugetar.
2020 a adus un șoc major — pandemia a declanșat recesiune și deficit record. Politicile prociclice din perioada de dinainte (2016–2019) au lăsat economia vulnerabilă atunci când a venit criza generată de pandemie. Spațiul bugetar era restrâns pentru a finanța măsuri de sprijin, ceea ce a amplificat deficitul și datoria publică. PIB-ul s-a contractat cu 3,7%, iar măsurile anticiclice de sprijin adoptate de guvern au dus la creșterea deficitului bugetar la 9,3% din PIB.
Anul 2023 a fost unul complicat pentru economia românească: după o redresare post‑pandemie, ritmul de creștere s‑a temperat, iar bugetul s‑a confruntat cu presiuni mari din partea cheltuielilor: economia a crescut modest (+2,1% din PIB), statul a încercat un mix de investiții ambițioase și control bugetar, dar execuția a generat un deficit semnificativ (circa 5,7% din PIB).
(Citește și: ”Grafice ”de miliarde”: Cum se transformă orice corecție a deficitului în economii de miliarde, prin scăderea dobânzilor la care ne împrumutăm. Comparații regionale”)
(Citește și: ”Raport: Scădere accelerată a profitabilității și a eficienței companiilor de stat – dependență critică a Bugetului de dividendele din comaniile de energie – Fără o restructurare, situația financiară își va continua căderea”)
***
Urmărește-ne pe Google News
