Cristian Grosu / Putin a pierdut războiul din Ucraina: îl va câștiga în România? Trumpnomics – o fotografie

Ucraina trebuie să renunțe la o parte din teritoriul ocupat de Rusia din 2014 pentru orice acord de încheiere a războiului – a declarat luni secretarul de stat Marco Rubio, în timp ce se îndrepta spre Arabia Saudită pentru discuțiile de pace.

Era limpede: e nerealist să crezi că mai poți împinge Rusia înapoi fără implicarea puternică a unor armate NATO – fapt care ar însemna un dezastru planetar.

Dar această declarație consfințește, de fapt, pierderea războiului de către Rusia.

De ce a pierdut Rusia războiul din Ucraina – 4 puncte care arată dezastrul rusesc:

1, Rusia nu a reușit să cucerească Ucraina, să ajungă la Kiev și să-și impună o guvernare vasală:
Rusiei nu i-a reușit planul ca, printr-o intervenție militară, să facă din Ucraina un al doilea Belarus.

E chiar invers: ura ucrainienilor va mocni decenii la rând, precum cea a polonezilor.

2, Ucraina va ceda apendicele infect al zonelor estice, contaminate de mentalitatea, propaganda și diversiunea rusești:

Fără ele, fără conflictele înghețate și fără acele zone oricum sterpe din punct de vedere al democrației și dorinței de libertate, Ucraina își va putea vedea nestingerită de integrarea în Occident:

Rusia va avea peste gard un vecin prosper, la care locuitorii si se să uite mereu cu o furie născută din comparație.

3, Rusia a crezut că, învadând Ucraina, va putea ține NATO la distanță:

Azi, după 3 ani de război, Rusia are NATO mai aproape prin aderarea Suediei și Finlandei – fapt absolut de neconceput înainte de 2022.

Dacă la asta mai adăugăm si investițiile americare care ar urma să se așeze în Ucraina ca formă de protecție ”civilă” în fața hoardelor Rusiei – e încă un punct pierdut în război.

4, După 3 ani de război, Rusia mai are nevoie de încă pe atâția pentru a-și reface stocurile de arme și armatele.
După 3 ani, Rusia are piețele externe organizate pe criterii de război, cu prețuri mici, cu bunuri confirscate în occident, cu imporivizațiile economice și financiare specifice unui conflict. Nicidecum o economie setată spre dezvoltare.

La capătul a 3 ani de război, Rusia se alege doar cu niște zone cu care nu prea are ce face – exceptând Crimeea, de a cărei recunoaștere internațională (care se va negocia cu siguranță) va avea nevoie,

Pierzând, în schimb, distanța față de NATO, ținerea SUA departe de Ucraina și mult armament și mulți soldati:

Rusia a pierdut deja războiul din Ucraina.

NU același lucru se poate spune despre Războiul Rusiei cu România:

Pentru că Rusia încă luptă să-și atingă în România obiectivele pe care nu și le-a atins în Ucraina:

1, În România Rusia a reușit să cultive în ultimul deceniu o falangă politică pro-rusească puternică și un mediu de afaceri vasal, care în acest moment luptă pentru îndepărtatea României de Occident.
Cea mai mare parte a acestei falange are o foarte puternică susținere și chiar tracțiunea (până la trădare) cu o parte din Serviciile de informații și interesele lor economice.
Ne amintim, desigur, de participarea lui Victor Ponta la jocurile olimpice de la Soci, în tribuna oficială alături de Vladimir Putin, ca singurul lider din UE, în condițiile în care toți ceilalți europeni au boicotat evenimentul.

La AUR, SOS și POT (care dețin 35% din Parlament) se poate foarte bine adăuga falanga din PSD a Estului – astfel încât e verosimil să se poată  instala la un moment dat la Bucuresti un guvern vasal Rusiei, cu marele ajutor dat de ”diviziile” pro-rusești din Serviciile de informații. Lupta încă se dă și nu ține numai de alegerile prezidențiale.

2, Un asemenea guvern ar putea fi susținut și de ”voința populară”: dacă 40% din populație a fost atât de bine spălată pe creier încât să vadă în Călin Georgescu – candidatul Rusiei – soluția la problemele unei Românii prospere, înseamnă că s-a împlinit profeția lui Corneliu Coposu:

3, … Coposu care, într-un interviu din 1995, când nimeni nu s-ar mai fi gândit că Rusia va reîncerca vreodată să reînvie URSS-ul, spunea: ”atenție la Rusia: va reîncerca să-și recapele statele din est mergând pe filiera pan-ortodoxismului si pan-slavismului.”.
Ceea ce Putin tocmai si face.

4, Georgescu nu va candida la prezidențiale, însă structura care l-a creat și votanții pe care i-a hipnotizat, cu sprijin rusesc și cu finanțare de la companii interne, rămân:

Curătenia din serviciile secrete, din establishment și din armată – ca parte a alinierii acțiunilor acestora la prevederile Constituției României – face parte din obligațiile de război împotriva războiului hibrid rusesc, ale autorităților din România:

Până la victoria finală asupra pericolului rusesc.

Experimentul Trumpnomics

Donald Trump agită deasupra capului sabia tarifelor împotriva cui se nimerește și mulți îl consideră un nebun, însă cu siguranță că el știe ce face, iar planul e prea bine gândit ca să fie al lui. Dar, totodată, și prea riscant:

Instrumentul tarifării poate avea ca scop creșterea veniturilor bugetare pe de o parte, precum și atragerea de investiții productive în SUA ale companiilor care să scape de tarife, pe de altă parte.

Marele dezavantaj îl reprezintă inflația, cu efecte grele pe populație și pe companii: de aceea și vorbește Trump despre ”o perioadă de tranziție”:

în această logică, în circa 3 ani, inflația provenită din tarife ar urma să se resoabă, mai ales dacă e ajutată si de un alt instrument pe care-l vedem pus pe masă, la îndemână: ceva care seamănă cu o, să-i zicem, ”recesiune controlată” – panaceul împotriva oricărei inflații.

La capătul celor 3 ani, logica americană ar trebui să ducă la o SUA reindustrializată, cu un început de creștere a numărului de job-uri și cu o tot mai mare independență economică a SUA de restul lumii.

Asta pare să fie socoteala de acasă:

Pentru că socoteala din târg mai depinde și de măsura în care Fed va reuși să nimerească dobânzile potrivite pentru a nu cădea prea repede economia, totul sub presiunea piețelor care – am văzut ieri – s-au prăbușit sub turbionul de incertitudini. Până unde te poți juca cu piețele?

Cât din potențialul speculativ al acestor miscări va fi evacuat din economia americană și cât se va transfera către alte economii e greu de apreciat:

Dar economiile dependente prea mult de comerț – cum e cea a UE – ar face bine să-și regândească sursele de formare a PIB.  

Om vedea și om trăi.

(Citește și: ”Cristian Grosu / Pericolele reale care pasc România în procesul nașterii noii ordini globale. Între Rusia, SUA și Europa. Europa!”)

(Citește și: ””Deșteaptă-te, Bruxelles!”. CRONICILE Nr. 75. Sumarul, titlurile, autorii, coperta”)

***