27 septembrie, 2026

Explicațiile și argumentele de mai jos nu configurează o situație ”bună” sau ”rea”, ”corectă” sau ”incorectă”:
pur și simplu asta ne arată desfășurarea evenimente și poziționarea partidelor politice românești și a oamenilor politici care-și joacă rolurile.

Important: configurația politico-ideologică (neapărat și ideologică) impune direcțiile geoeconomice și economice care se cristalizează acum:
alaltăieri, presigioasa publicație WSJ (de remarcat: publicație de dreapta), dezvăluie o discuție la care ambasadoarea SUA din Grecia, Kimberly Guilfoyle, lasă să se înțeleagă amestecul grupurilor de lobby din SUA în doborârea guvernului Bolojan, după o întâlnire la București cu Sorin Grindeanu, consilierul prezidențial Florin Vlădică și ministrul Energiei, Bogdan Ivan. (Demnă de remarcat este absența la întâlnire a ambasadorului SUA în România, Darryl Nirenberg – adică titulatul politicii oficiale a SUA în România).

Deci, și un consilier al președintelui Nicușor Dan:
asta pentru că zeci de analiști și sute de foști susținători – din zona comunităților politice sau civice – ai președintelui Nicușor Dan decretează, în cor, că nu mai înțeleg nimic din poziționările acestuia și că fostul primar al Capitalei, fostul fondator al USR, și actualul șef al statului ia decizii politice contradictorii, incorente și lipsite de orice plan, cele mai multe vizând îndeosebi acțiuni radical împotriva formațiunilor care l-au susținut și la primărie și la președinție (PNL și USR) – ceea ce crește confuzia în societate și economie.

Dar planul (Planul) există, implementarea lui se desfășoară sub ochii noștri, iar susținerea președintelui Dan pentru PSD și AUR are la bază nu atât explicația simplă a temerii față de o suspendare,
ci, mai ales, reconfigurarea scenei politice românești și ”adecvarea” ei la trendurile ideologice occidentale, cu efecte geoeconomice și – pe cale de consecință – economice locale.

Să vedem cum stau lucrurile care evoluează sub ochii noștri, către ce configurație se duc ele, cu reiterarea mențiunii de mai sus, că nu judecăm situație ca fiind ”bună” sau ”rea”, ”corectă” sau ”incorectă”:
plecăm, ca la matematica în care excelează președintele Dan, de la baza de lucru, si până la ceea ce era de demonstrat:

Direcția suveranistă a României

1, Suveranismul românesc a devenit foarte puternic în ultimii 10 ani – cauzele sunt multimple, de la războiul hibrid al Rusiei privind manipularea și ingineria socială, la devierea ”stângii” românești către naționalism.

Problema suveranismului românesc – AUR, partida lui Șoșoacă, Călin Georgescu, falanga lui Victor Ponta etc – este radical pro-rusesc.

Trendul european al suveranismului și naționalismelor de tot felul e tot mai puternic, dar are multe nuanțe:
Meloni, în Italia e antirusesc, iar Marie LePen în Franța tocmai s-a dezis de Rusia, după o prezentare a informațiilor serviciilor secrete franceze făcută într-un cadru restrâns de Emmanuel Macron.

2, Problema așa zisei ”social-democrații” românești este că, deși, în ansamblu, e suveranistă, naționalistă (aripa din PSD care e pro-rusească e foarte puternică), se dezintegrează cu o hemoragie scăpată de sub control către AUR. Nici nu se putea altfel:

PSD e perceput – la toate nivelurile societății – ca fiind STATUL, de la administrația locală la cea centrală și la instituțiile cheie – a fi ”de stânga” nu mai înseamnă de multă vreme decât a arunca niște grăunțe în anii electorali către pensii și către salariile bugetarilor:

Dealtfel, în toată Europa social-democrația se află în colaps: fie din cauza directiei către progresism (salvarea planetei, imigrația ilegală, ”diversitatea” etc): în Germania, de pildă, SPD nu se mai preocupă de multă vreme de tinerii intrați în piața muncii sau de problemele muncitorului german – astfel că cele două categorii se duc spre discursurile populismelor celor de la AfD.

Același lucru se petrece în România: dl. Grindeanu își poate băga în buzunar ceasul de zeci de mii de euro la o inaugurare de investiție, dar în real life acel ceas se vede în fiecare interacțiune a votanților cu autoritățile de orice fel: social-democrații români s-au mutat, cum au făcut-o cei germani, pe o altă planetă decât cea pe care locuiesc votanții lor.

3, Electoratul suveranist românesc NU e totalmente pro-rusesc: el respectă o ecuație veche, pe care ne-o arată cifrele de la alegerile din anul 2000 încoace:

PSD + naționaliștii au avut mereu, însumați, între 45-50% din voturi.
La începutul anilor 2000, pe lângă PSD a fost PRM al lui Vadim Tudor, iar după moartea acestuia locul PRM a fost luat de partidul lui Dan Diaconescu (PPDD – cu 14%) – așa arată cifrele din ultimii 25 de ani – cu 2 mențiuni: alegerile în care a functionat USL (PSD + liberalii aripa Tăriceanu) și alegerile în care Traian Băsescu a tractat PDL.

Or, PSD + AUR = 50% înseamnă că PSD are în acest moment undeva la 15% – dincolo de sondajele ”de casă” pentru mobilizarea membrilor de partid, apărute acum, înainte de votul pentru un guvern Mureșan, care arată un PSD de… 25%.

4, Toate acestea ne arată două lucruri:

-, România rămâne pe esichierul politic fără un partid puternic pe centru-stânga – cam cum a pățit Germania cu marele SPD.
Lucrul e foarte periculos pentru orice scenă politică – electoratul de stânga va merge întotdeauna spre populiști. Dar asta e problema stângii românești, care a crezut că electoratul poate fi ”prostit” la infinit.

-, PNL + USR sunt o coaliție de dreapta, care concurează cu dreapta suveranistă (conservatorismul) românească.
Cu același mare amendament: suveranismul românesc este, spre deosebire de liberalism, ÎN ACEST MOMENT, profund pro-rusesc.

5, Personajul politic Nicușor Dan, deși a venit la președinție susținut de valul liberal (PNL + USR + UDMR) este profund conservator și naționalist și suveranist.

Avem vizitele – OSTENTATIVE din punct de vedere politic – la mănăstiri imediat după investitură, avem înlocuirea participării la Ziua Marinei cu mersul la biserică, avem discursul despre ”naționalismul sănătos” în fața tinerilor ortodocși din Catedrala Mântuirii Neamului, avem încercarea de destructurare a PNL prin numirea ca premier desemnat a lui Veștea peste capul PNL.

Înainte de-a spune dacă aceste lucruri nu sunt bune sau rele, corecte sau incorecte, să ne mărgnim doar să constatăm: ele pur și simplu SUNT.

6, Combinațiile politice de pe scena oficială arată un proces de tarnziție pe care niște personaje, pe care nu le știm, încearcă să-l gestioneze:

-, transferul de electorat – foarte greu de oprit – de la PSD către AUR: discursul social-democratilor din ultimii 10 ani a creat un votant care acum nu se mai multumeste cu un pumn de grăunțe aruncat în anii electorali: depinde mai degrabă de banii trimiși acasă de ruda plecată în străinătate, decât de 2-3 sticle de ulei distrinuite în campania electorală si de suta de lei în plus la pensie.

-, crearea unui pol de opoziție autentic – în acest moment PNL + USR, pe care România nu l-a mai avut în ultimii 5 ani (fapt care explică și ascensiunea AUR și a acoliților ei) – pentru că coabitarea la guvernare PSD + PNL a creat senzația Partidului Stat (indiferent pe cine alegi, tot ”Ei” sunt la putere, nu există opoziție). Ar fi un pas binevenit pentru însănătoșirea scenei politice românești – cu putere și opoziție reale.

7, Tranziția mai e marcată de niște personaje politice ”de structură”:

-, dl. Sorin Grindeanu pare doar un pion în această ecuație – prin care se urmărește întorcerea suveranismului românesc către aripa ”pro-europeană” și anti-rusească, spre deosebire de PSD-iștii ”sudiști” (adunați în jurul cuplului Olguța Vasilescu – Manda) sau ținuți pe linia cuplului Ponta-Ghiță & comp, fascinați de orice licărire de business vine de la Răsărit, că e Rusia, că e Turcia, că e China.

E și motivul pentru care dl. Grindeanu, în ciuda declarațiilor pompoase, NU vrea să fie premier într-o asemenea conjunctură, decât dacă va avea garantată supraviețuirea politică până la alegerile din 2028:
asta pentru că corecția dezechilibrelor încă nu s-a terminat, cel care va ține robinetul bugetar strâns va avea nevoie să aibă acces și la relaxarea bugetară din anul electoral – altfel, e mai bine să lași funcția de premier în acest moment unui liberal sau unui ”tehnocrat”.

8, Astfel, dl. Nicușor Dan are de asigurat – prin însăși personajul politic pe care-l interpretează – tranziția de la suveranismul rău, pro-rusesc și susținut violent de propaganda și banii rusești, la suveranismul bun (pro-european).

Toate acestea explică și insistența cu care președintele încearcă, prin politicienii ”de struktură” – să gestioneze această tranziție. Să o gestioneze singur sau pilotat de marile grupuri de interese geoeconomice care s-au configurat sub scena politică, în zonele dominate de serviciile secrete.

Pentru că jocul de pe scena politică e o umbră a luptelor geoeconomice reale:

Umbra (geo)economică a scenei politice și problema cu SUA

Nu e irelevant pentru economie (de fapt, geoeconomie) ceea ce se petrece pe scena politică. Să observăm câteva lucruri:

-, o baleiere a intereselor oficiale ale României către interesele economice ale SUA în regiune. Nu e neapărat un lucru dezavantajos: România ar putea obține de la SUA, la schimb, păstrarea trupelor americane și niște avantaje privind securitatea, înainte ca SUA să se întoarcă spre Indo-Pacific și de a lăsa Europa să se dezvolte militar astfel încât să se descurce singură.
Problema cu SUA e că a devenit dificil de apreciat ce e interes geopolitic al SUA și ce e insistență si imixtiune politică a grupurilor de interese economice: absența ambasadorului american la București de la întâlnirea ambasadoarei SUA din Grecia cu reprezentanții PSD si ai Cotrocenilor e profund neliniștitoare.

În paralel, se alocă și fraților europeni vreun os de ros – vezi Rhainmetall, în industria de armament, sau vezi insistența cu care Franța vrea să fie implicată economic, de vreme ce ea e responsabilă în cadrul NATO cu securitatea în regiunea noastră.

-, problema e că, în situația în care ne aflăm, interesele economice ale strukturilor de sub scena politică sunt divergente:
unii sunt cu SUA, alții sunt cu China, alții sunt cu Turcia (care va juca un rol crucial în securitatea de la Marea Neagră – v vizita lui Nicușor Dan la Erdogan) și chiar cu Rusia.

-, nu divergența dintre aceste interese ale grupurilor dintre economie-servicii secrete-politică e cel mai mare impas (în definitiv, avem în istoria noastră cazuri celebre de joc la 2-3 capete), ci faptul că aceste grupuri se subminează și se sabotează reciproc , producând efecte greu de explicat în economie:

De exemplu, Dacia nu va înțelege niciodată de ce politicile noastre energetice împing producția spre Turcia și Maroc, iar Santierul Mangalia nu va pricepe niciodată de ce cumpărătorii se succed, aparent inexplicabil, la preluarea falimentului. ”Experimentul” cu microcentralele de la Doicești nu va putea fi explicat niciodată logic, iar gazele din Neptun Deep nu vor ști prea bine în ce măsură vor concura cu Coridul Vertical venit pe axa Greciei.

-, Ne aflăm pe falia dintre UE-Orientul Mijlociu-Asia  cu oportunități spectaculoase și riscuri devastatoare – iar pentru gestiunea acestei situații geoeconomice avem nevoie de un plan de țară coerent, în care strukturile să se coordoneze, nu să se submineze reciproc.

*

Cert este că suntem în mijlocul unui joc lipsit total de transparență, într-o lume care se reașează ideologic și geopolitic și geoeconomic, în care nimeni nu are mamă și tată, ci doar interese venite din direcții pe care azi abia le putem intui.

Problema, nu este, însă, doar românească – ea e a întregului Occident, acolo unde lipsa de viziune a liderilor noștri din ultimii 20 de ani a împins lucrurile către o ecuație politică atât de riscantă, încât nici măcar pro-europenii (inclusiv pro-europenii noștri, români) nu știu ce fac sau ce zic sau cum se poziționează atunci când fac ceva:

Nu pot să ne iasă din urechi asigurările dnei. Ursula von der Leyen, atunci când ne anunța că în Parlamentul European – în spectaculoasa sală a clădirii de sticlă a Parlamentului European – a instituit o ”centură sanitară” între europarlamentarii partidelor tradiționale și extremiști-populiști-suveraniști.

Ceea ce doamna nu știa, căci nici nu avea cum să știe din birorurile de sticlă ale Parlamentului European, este că în real life, între sutele de milioane de votanți europeni, nu poate fi pusă niciun fel de centură, iar lucrurile degenerează, de la o legislatură la alta, că un naționalism care poate fi scăpat de sub control.

*

Revenind la dl. Nicușor Dan și la ”suveranistul cel bun”:

Avem un președinte slab, nepregătit pentru momentul istoric – geopolitic și geoeconomic – în care ne aflăm, care e greu de crezut că înțelege combinația aproape fascinantă, dintre oportunități spectaculoase și riscuri devastatoare aici, pe falia dintre UE-Orientul Mijlociu-Asia – lipsit de o echipă de experți vizionari și relevanți pe plan internațional, pe care niște strukturi se străduiesc sa-l reinventeze:

Ar putea avea noroc dacă scapă nesuspendat- în situația în care va ”presta” în continuare conform planului – și dacă PSD va reuși să supraviețuiască în jurul unei aripi pro-europene, ai cărei pro-europeni încă nu știu și nu înțeleg ce fac:
ei merg pe o ecuație politică inițial ”tradițională” și mainstream, dar ale cărei necunoscute s-au înmulțit, sub presiunea geopolitică, mai mult decât termenii ei cerți.

(Citește și: ”Parlamentul European – deplasarea continuă spre dreapta: o analiză pe ultimele 3 legislaturi”)

(Citește și: ””A doua tranziție a României”: CRONICILE 69. Sumarul, titlurile, autorii”)

***



Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. O analiză de structură a momentului politico-economic al României, cu un avertisment care explică textul:
    “Explicațiile și argumentele de mai jos nu configurează o situație ”bună” sau ”rea”, ”corectă” sau ”incorectă”:
    pur și simplu asta ne arată desfășurarea evenimente și poziționarea partidelor politice românești și a oamenilor politici care-și joacă rolurile”.
    Subscriu.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Un răspuns

  1. O analiză de structură a momentului politico-economic al României, cu un avertisment care explică textul:
    “Explicațiile și argumentele de mai jos nu configurează o situație ”bună” sau ”rea”, ”corectă” sau ”incorectă”:
    pur și simplu asta ne arată desfășurarea evenimente și poziționarea partidelor politice românești și a oamenilor politici care-și joacă rolurile”.
    Subscriu.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: