Acest text este editorialul de număr al CRONICILOR CursDeGuvernare nr. 72 – apărute săptămâna trecută. Deși revista, care are 192 de pagini, este exclusiv print și are un conținut diferit de al portalului cursdeguvernare.ro, le acordăm cititorilor noștri un bonus, preluând integral editorialul.
El poate fi ascultat și pe ”Spiritul Timpului – podcastul CursDeGuvernare (Secțiunea ”Twelve o clock”).
***
Chiar acum, când scriu rândurile astea, sub ochii noștri dispare o lume. Implementarea unui plan de pace în Ucraina ar putea dura luni sau ani, dar cine are urechi de auzit chiar aude în fundal vuietul încă unei porți trântite peste un capitol istoric. Abia acum, odată cu împărțirea Ucrainei și cu tranșarea (poate temporară?) a situației din estul Europei democratice, se încheie Războiul Rece. Urmează o perioadă de Pace Fierbinte, în care marile puteri și popoarele se vor angaja într-o confruntare din care va lipsi sângele lăsat în tranșee, dar care va produce învingători și învinși ce vor culege pradă sau vor înregistra pagube la fel ca într-un război adevărat.
Prima confruntare se va produce în plan economic, acolo unde capitalismul de stat al Chinei va tura la maximum motoarele modelului său economic: economia de ofertă împotriva economiei de cerere a Occidentului.
Or, Europa funcționează după o paradigmă care tocmai dispare și nu are imaginația și viziunea liderilor capabili să vadă soluții nici pentru restructurarea economiei și nici pentru finanțarea acesteia, gura de oxigen pe care o primește de la industria apărării se va consuma în cel mult un deceniu – Raportul Draghi a venit prea târziu – ce soluții vedem dincolo de fabricarea de arme cu bani împrumutați, din care câștigăm doar timp?
SUA se repliază din mers prin protejarea piețelor proprii, goana după resursele critice și efortul de-a păstra cu dinții și cu unghiile întâietatea tehnologică,
iar state precum India și Brazilia vor deveni parteneri foarte căutați – și ca piețe, și ca motoare de producție.
Militar, totul se va focusa pe forța de descurajare, ca în timpul Războiului Rece: UE trebuie să înțeleagă, în sfârșit, că ultimii cinci ani au coagulat deja o altă arhitectură globală, prin combinația economie – forță militară – tehnologie, și că SUA trebuie să-și îndrepte privirea spre Indo-Pacific, acolo unde trei state stau cu rachetele nucleare îndreptate împotriva lor – China, Rusia și Coreea de Nord.
Dar confruntarea va fi în primul rând sistemică: vom reuși noi, occidentalii, să ne păstrăm, la standardele actuale măcar, democrația liberală, aflată sub asaltul jocului cu mintea umană pe care mecanismele rețelelor sociale l-au declanșat deja, prin dizolvarea ca într-un acid a valorilor care, odinioară, erau transmise prin educație, iar acum sunt administrate de boți ostili?
Toate aceste confruntări ar avea nevoie de o infrastructură de instituții globale care să administreze deciziile politice provenite din „crâncenele cusururi” (cum le numea Petru Creția) ale naturii umane, dar tot ce vedem azi e lipsa de autoritate a acestora:
ONU, Organizația Mondială a Comerțului, Organizația Mondială a Sănățății, AIE etc., etc. sunt instituții proiectate acum 50, 60, 80 de ani, într-o lume desenată fundamental diferit și populată de oameni care citeau lumea fundamental diferit.
Dar efectul cu adevărat disruptiv asupra noii ordini globale îl va avea inteligența artificială, căci ea va avea un cuvânt greu atât în competiția economică și militară, cât și în modelarea mentalităților sociale, adică a societăților. Iar din acest punct de vedere, inteligența artificială pare să-l copieze pe om în arsenalul de metode prin care va aborda competiția: va minți, va manipula (deja o face), va fi egoistă, slugarnică față de cine trebuie, va trăda – sau va fi generoasă și plină de solicitudine, cot la cot cu oamenii, astfel că va exista mereu un risc ca ea să devină, din partener, un adversar tăcut și tenace.
*
Mai avem de așteptat puțin, până să vedem cum se va tranșa și soarta Taiwanului – după care conglomeratele pe care le reprezintă marile puteri globale vor intra într-un gen de competiție pe care acum nu ni-l putem decât imagina.
Pentru cine e capabil să-și ridice ochii din propria farfurie, va fi un spectacol adevărat, în care optimismul și speranța vor fi de partea noastră.
Numai de partea celor capabili să-și ridice ochii din farfurie.
(Citiți și: ””Război Rece sau Pace Fierbinte?” – au apărut CRONICILE 72. Sumarul, titlurile, autorii, coperta”)
***
Urmărește-ne pe Google News
