Textul de mai jos e preluarea integrală a editorialul din revista exclusiv print CRONICILE Curs de Guvernare, numărul 70, apărută în urmă cu câteva săptămâni.
*
Podul care s-a dărâmat în urma noastră în anul 2024 – când, cu un deficit de 9,5% și cu un consum peste Cehia, Ungaria și Polonia, am obținut o creștere economică de numai 0,9% – ne-a adus pe un teren economic pe care abia de-acum urmează să-l cartografiem. Am ajuns în punctul din care trebuie să ne croim o economie competitivă – altfel, vom coborî.
Principalul motor de creștere – consumul de import cu bani împrumutați scump – a picat pentru că pur și simplu era prea rudimentar pentru epoca în care economia mondială, în general, și cea europeană, în particular, au intrat – un model care ne blochează în așa-numita capcană a venitului mediu. Numai clasa politică mai crede că economia își va reveni dacă ne apucăm să aruncăm din nou din elicopter cu bani împrumutați.
Iată care sunt caracteristicile economiei în momentul pe care-l trăim (jumătatea anului 2026) și care sunt drumurile înfundate pe care nu mai pot merge economia și dezvoltarea românești:
1. Epoca banilor ieftini s-a terminat: ea a fost posibilă numai prin relaxarea cantitativă pe care UE a promovat-o în fața crizelor multiple.
2. Cum scumpirea creditelor ne scoate în decor, susținerea consumului, mai ales din import (principalul motor de creștere de până acum), nu mai poate fi făcută cu bani împrumutați. Orice guvern am avea la butoane, și să vrea, și tot nu va mai găsi bani de aruncat în consum.
3. Crizele globale, europene și regionale au sufocat industria europeană, de care România e dependentă: astfel încât, pe fondul coborârii industriei românești și odată cu griparea motorului consumului, va trebui să ne reinventăm din punct de vedere economic.
Esențial: cele trei puncte de mai sus sunt ireversibile, singura șansă e crearea competitivității cu reconfigurarea structurii economiei.
Sunt câțiva piloni pe care ar trebui să se sprijine politicile economice urgente, înainte de-a ne bloca într-o poziție regională dezavantajoasă:
1. Reindustrializarea. Este o problemă nu doar românească, ci și europeană, însă România are loc uriaș de creștere tocmai „datorită” deficitului comercial uriaș: producția industrială are loc de creștere până la a acoperi o bună parte din consumul intern.
2. Creșterea prin investiții. Nu doar cele publice, ci mai ales cele private, pentru că ne aflăm într-un moment geoeconomic favorabil. Interesele SUA în Orientul Mijlociu aduc afacerile americane în estul Mediteranei, îndeosebi pe cele energetice – noua configurație de securitate are Turcia ca pivot la Marea Neagră și atrage investițiile turcești spre România, ca poartă de intrare în economia europeană.
Dacă la toate astea adăugăm programul SAFE, cu industria militară care poate dudui un deceniu de-acum încolo, putem să ne deschidem noi drumuri de expansiune economică.
Două observații și riscuri aici: investițiile private străine trebuie negociate (acolo unde e vorba de contracte politice) în interesul economiei românești, și nu în cel al negociatorilor; iar în privința industriei militare trebuie să ținem cont că ea nu va merge la infinit, dar deceniul care urmează poate fi folosit ca să ne reorientăm pentru viitor.
3. Infrastructura energetică și cea de stocare a energiei sunt prioritare – în acest moment, ele sunt punctul nevralgic pentru preluarea producției de energie care se pregătește în sute de proiecte. Energia ieftină e o sursă de competitivitate pentru industrie pe piețele de export.
4. Dezvoltarea unei piețe de capital autentice și sofisticate pentru irigarea financiară a economiei – zecile de miliarde de euro care dospesc în bănci trebuie să devină capital cu valoare de multiplicare.
5. Politici economice țintite pentru implementarea inteligenței artificiale în toate ramurile economice – aici va fi marea miză a creșterii de productivitate (adică de competitivitate).
Criza economică pe care o resimțim acum e, de fapt, trosnetul unei uși uriașe trântite în spatele nostru, peste o epocă. Avem de hotărât care e drumul pe care ni-l construim în față, căci un lucru e sigur: cel pe care am ajuns până aici nu mai există.
(Citește și: ””Economia se schimbă IREVERSIBIL, Statul rezistă INCORIGIBIL” – CRONICILE Nr.70. Sumarul, titlurile, autorii”)
***
Urmărește-ne pe Google News
2 răspunsuri
Analiza foarte corecta, dar inutila, ineficienta.
Explicatii:
—————-
1. Reindustrializarea.
2. Creșterea prin investiții.
Si pe cine angajezi? 40% dintre cei ce ar trebui sa munceasca sunt ANALFABETI FUNCTIONAL. Mai mult decat atat, au fost obisnuiti ‘sa le dea statul’, ca doar (vorba lu’ conu’ Leonida) „asta-i treaba statului”.
————————
3. Infrastructura energetică și cea de stocare a energiei.
Cine sa o faca? ‘Baietii destepti’ din sectorul energetic castiga mai bine si cu mult mai putin efort din preturile fluctuante in cursul unei zile de tranzactionare.
Mai mult decat atata, de ceva timp ma intreb de ce terenurile detinute sau concesionate de companii din domeniul energetic sunt exploatate la ‘jumatate’ din capacitate. De ce in parcelele pe care sunt instalate panouri fotovoltaice nu se instaleaza si ‘eoliene’ si invers? Mai ales ca, deobicei, daca soarele este ‘disponibil’ doar in timpul zilei, vantul este, de regula, mai intens in timpul noptii.
————————-
4. Dezvoltarea unei piețe de capital autentice și sofisticate.
Din nou, CU CINE?
Din 1949 si pana aztazi NU avem in programa scolara cursuri de economie, finante, contabilitate (cursuri reale nu ‘economia socialista’ in cadrul careia se facea mai degraba ‘economie politica’, adica un soi de indoctrinare de felul „In capitalism, muncitorii nu-si dau seama cat sunt de exploatati, pentru ca sunt foarte bine platiti!”). Prin astfel de crsuri s-ar explica, la nivel mediu de intelegere, cum trebuie sa-ti construiesti bugetul de cheltuieli, in functie de venituri, precum si ce trebuie sa stii, si la ce trebuie sa fii atent, atunci cand faci un credit (in felul acesta ar fi drastic limitate posibilitatile de aparitie a firmelor NONBANCARE de creditare).
—————————
5. Politici economice țintite pentru implementarea inteligenței artificiale în toate ramurile economice.
Pe tema asta astept un articol dedicat, pentru ca e foarte mult de comentat.
Toate cele bune.
Buna ziuz domnule,
Scuze!
In postarea articolului anterior, v-am acuzat ca nu am mai gasit SOLUTII in articolele dumneavoastra, ci doar critici.
Solutiile prezentate sunt cele corecte!
Imi doresc din tot sufletul sa poata fi aplicate.
Dumnezeu sa ne ajute!