Confederația Patronală Concordia a lansat miercuri Manifestul pentru Arhitectura Economică a României, un Plan în 10 puncte prin care mediul de afaceri cere Guvernului, Parlamentului, partidelor politice și societății un angajament ferm pentru creșterea competitivității economiei românești.
Documentul vine chiar în perioada în care se negociază regulile noului Cadru Financiar Multianual al Uniunii Europene (2028-2034) și se formează noul Guvern, un moment pe care Concordia îl consideră decisiv pentru poziția României în următoarele două decenii, se arată într-un comunicat.
„Fiecare lună în care România organizează grupuri de lucru, în loc să pregătească proiecte, este o lună câștigată de competitorii noștri”, se arată în manifest. Organizația atrage atenția că regulile după care România a funcționat 20 de ani – atragem fonduri, executăm proiecte, vizăm convergența – au fost scrise pentru o lume care nu mai există.
PIB de 400 mld. €, dar disparități regionale record în UE
Manifestul recunoaște reperele pozitive, peste 100 de miliarde de euro atrase din fonduri europene, un PIB care se apropie anual de 400 de miliarde de euro, dar atrage atenția că aceste medii ascund disparități regionale printre cele mai mari din Uniunea Europeană.
Convergența reală, măsurată prin productivitate, capital și venituri, rămâne incompletă, iar o parte importantă din creșterea ultimelor două decenii a avut caracter ciclic, susținută de fluxuri de capital și consum, nu de capacități de producție și export.
Conform Concordia, România a urmărit gradul de absorbție a fondurilor, un indicator administrativ, în loc de competitivitate, rezultatul economic care contează cu adevărat.
Miza: alocare cât mai mare pentru România dintr-un potențial buget UE de 2.000 mld. €
Noul Cadru Financiar Multianual al UE se va ridica la o dimensiune masivă, spre 2.000 de miliarde de euro. România ar urma să primească o alocare directă de 60 de miliarde de euro prin Planul Național și Regional de Parteneriat.
Dar adevărata competiție, atrage atenția Concordia, se dă pe cele aproximativ 400 de miliarde de euro din Fondul European pentru Competitivitate și Horizon Europe, bani care nu se distribuie pe țări, ci se câștigă proiect cu proiect, în competiție directă cu state precum Germania, Franța, Olanda sau Suedia.
Riscul cel mai mare pentru România nu este să piardă cele 60 de miliarde alocate direct, ci să se mulțumească cu ele și să rateze competiția pentru restul finanțării, care va decide cine construiește următoarea generație de industrii europene.
Planul în 10 puncte:
1 Un Pact Național pentru Competitivitate, dincolo de ciclurile electorale. Adoptarea, prin acord transpartinic, a unei strategii economice pe 20-30 de ani, cu priorități economice (industrie, agricultură, servicii), ținte măsurabile și reguli stabile indiferent de rotativa politică. Fără planificare pe termen lung, România rămâne captivă ciclurilor de cel mult patru ani.
2 Alegerea a patru-șase sectoare în care România poate deveni lider regional. Nu putem fi competitivi în toate domeniile. Propunem concentrarea pe sectoare care construiesc pe resursele și avantajele competitive ale României, care sunt ancorate în contextul european și global și ancorate în viitor pentru a livra valoarea adăugată pe termen mediu și lung. Alegerile trebuie făcute acum, fundamentate cu criterii economice, nu politice.
3 Un portofoliu național de proiecte mature, pregătit înainte de lansarea apelurilor. Constituirea, până la finalul lui 2027, a unei bănci naționale de proiecte strategice pregătite pentru finanțare: studii de fezabilitate, autorizări, structuri de finanțare. Una dintre problemele cronice ale perioadelor anterioare a fost lipsa proiectelor gata de implementare, nu lipsa banilor.
4 Consorții naționale capabile să concureze la nivel european. Sprijinirea formării unor consorții care reunesc companii mari, IMM-uri inovatoare, universități, institute de cercetare și instituții financiare în jurul unor obiective comune. În noul cadru, competiția nu va mai fi între organizații, ci între rețele integrate de competențe.
5 Un mecanism național de finanțare mixtă (blended finance). Crearea unui cadru prin care granturile, garanțiile, împrumuturile și capitalul privat funcționează integrat încă din faza de structurare a proiectelor. Un grant de 20 de milioane de euro poate mobiliza 50 de milioane de capital privat. Obiectivul nu este maximizarea absorbției, ci maximizarea randamentului economic al fiecărui euro public.
6 Un program național de modernizare și digitalizare a IMM-urilor. IMM-urile românești generează 1.450 miliarde de lei cifră de afaceri și 2,6 milioane de locuri de muncă, în timp ce, chiar și la nivelul companiilor cu cel puțin 10 angajați, adopția inteligenței artificiale este de circa 5%, iar a cloud-ului de circa 25%. Propunem ținte naționale de adopție tehnologică și instrumente de finanțare dedicate retehnologizării, pentru ca IMM-urile să devină multiplicatori de productivitate, nu doar executanți în sectoare cu valoare adăugată redusă.
7 O politică industrială actualizată, orientată spre integrare verticală. O strategie clară pentru energie, semiconductori, baterii, apărare, inteligență artificială și biotehnologii, sectoare strategice care să valorifice reconfigurarea lanțurilor globale de aprovizionare (nearshoring și friend-shoring) și să mute industria românească de la execuție spre creare de valoare. Statele care intră primele pe aceste lanțuri valorice vor atrage cea mai mare parte a finanțării.
8 Investiții consecvente în cercetare, inovare și capital uman. Creșterea finanțării cercetării, stimularea parteneriatelor între universități și industrie, dezvoltarea centrelor de excelență și atragerea cercetătorilor români din diaspora. Fondul European pentru Competitivitate va premia capacitatea de a transforma cercetarea în brevete, produse în piață și export. Aici se decide dacă rămânem piață de consum sau devenim economie care creează.
9 O administrație construită pentru rezultate, nu pentru proceduri. Consolidarea capacității administrative pe logica noului cadru: desenarea unor reforme care să sprijine sectoarele-cheie și factorii favorizanți, management pe jaloane și ținte, indicatori de impact economic, digitalizare, personal specializat și o structură unică de coordonare pentru Planul Național și Regional de Parteneriat și pentru fondurile competitive. Riscul de a intra în 2028 cu instrumentele și mentalitățile perioadei 2014-2020 și ale PNRR este real și trebuie tratat ca atare.
10 Prezență activă acolo unde se scriu regulile europene. România trebuie să negocieze nu doar alocări, ci reguli: criterii de selecție, priorități și mecanisme de direcționare a marilor investiții europene. Statele care participă la construcția regulilor vor avea avantaj față de cele care doar se adaptează la ele. Nu este suficient să implementăm politicile europene. Trebuie să contribuim la definirea lor.
Ce oferă și ce cere mediul de afaceri. Riscurile
Confederația patronală Concordia mai arată în comunicatul său că firmele membre oferă expertiză în structurarea proiectelor mari, capacitate de cofinanțare și mobilizare a capitalului privat, competențe tehnice și disponibilitatea de a intra în consorții alături de stat, universități și cercetare.
În schimb, Concordia cere predictibilitate fiscală și legislativă, decizii asumate privind prioritățile industriale și un dialog instituționalizat, cu calendar și responsabilități clare, pentru pregătirea perioadei 2028-2034.
În plus, avertizează Concordia, dacă ratăm fereastra 2028-2034, România se expune unori riscuri majore:
- Riscul de a gestiona viitorul cu instrumentele trecutului. Administrația are experiența unui sistem orientat către contractare, absorbție și proceduri. Noul model evaluează impact economic, jaloane atinse și reforme implementate. A intra în 2028 cu mentalitățile perioadei 2014-2020 și fără a fi învățat lecțiile PNRR înseamnă blocaje, plăți amânate și credibilitate pierdută.
- Riscul de a pierde competiția pentru banii care nu se alocă, ci se câștigă. Cele 60 miliarde de euro sunt garantate prin formulă națională. Cele aproximativ 409 miliarde din Fondul European pentru Competitivitate și Horizon Europe nu sunt. Fără pregătire, România riscă să obțină doar o fracțiune, în timp ce state cu universități mai puternice și companii cu experiență în programe competitive vor atrage cea mai mare parte a valorii.
- Riscul deficitului de proiecte mature. Scenariul cel mai probabil, dacă nu acționăm acum: fondurile există, nevoile există, dar reformele și proiectele nu sunt suficient de pregătite. Rezultatul ar fi contractare lentă, implementare târzie și oportunități concurențiale pierdute definitiv.
- Riscul cofinanțării insuficiente. Cele 60 miliarde de euro vor necesita volume mari de cofinanțare publică și privată, într-un context fiscal dificil. Dacă ajustarea bugetară limitează investițiile publice, contribuția națională devine veriga slabă a întregului exercițiu.
- Riscul de a rămâne piață de consum. Fondul European pentru Competitivitate finanțează tehnologie, industrie avansată, apărare, inteligență artificială, energie și biotehnologii. Fără o politică industrială clară și fără consolidarea cercetării, România riscă să rămână predominant piață de desfacere și locație de producție cu valoare adăugată redusă, în timp ce valoarea creată de noul fond se concentrează în vestul Europei.
- Riscul fragmentării instituționale. Noul cadru cere colaborare între Guvern, ministere, agenții de dezvoltare regională, universități, cercetare, companii și bănci. România are tendința de a lucra dispersat, cu inițiative paralele și coordonare limitată. Împotriva unor state care vin cu strategii naționale integrate și experiența promovării excelenței, fragmentarea este un dezavantaj decisiv.
(Citește și: Bec roșu pe Buget: România a absorbit doar un sfert din fondurile europene de coeziune, cu 18 luni înainte de finalul exercițiului – Cifrele – Siegfried Mureșan: cauzele, concentrarea pe PNRR și pe vechiul Buget UE)
***
Un răspuns
Manifestul Concordia ar trebui un pic modelat practic inclusiv titlul. 1. Nu se face nici o trecere ci se fac amândouă împreună. 2. Pentru proiecte trebuie fonduri, nu face nimeni proiecte pe gratis, acestea trebuie cuprinse în buget. 3. Industria nu se dirijează centralizat de către stat, se fac doar planificari, care apoi se corelează cu realitățile, inițiativa particulara o ia înaintea celei de stat. 4. O programare cu 40% ajutor de stat sau din fonduri europene riscă să scadă absorbția, deci și numărul de proiecte. Ea poate fi făcută doar punctual in anumite domenii, în rest ajutorul trebuie sa fie mai mare, mai ales pentru cele de început. 5. Nu mai sunt in structurile locale servicii de programare, ci doar ce implementare și monitorizare. Au fost trecute la ministere pentru posturi de execuție și conducere în Bucuresti. În loc să se facă descentralizare, s-a făcut centralizare in toate domeniile: resurse umane, achiziții, programare, etc. 6. Planul trebuie sa tina cont de deficitele României, în ce sector sunt mai mari și pe ce componente. Unde avem importuri mai mari că exporturile. Acestea trebuie sa scadă prin măsuri diverse. 7. Pe fonduri europene au fost supradimensionate ADR urile cu personal nou, selectat ce către personal necalificat in domeniu și cu mai putine proiecte iar structurile locale ale DRI urilor cu personal mai puțin au fost supraîncărcate peste proiectele mari cu proiecte de mica valoare de la ADR -uri. Aceasta a fost urmarea unui director ADR ajuns ministru la fonduri europene. Exista și disparități salariale intre ele astfel că funcționarii publici au început să emigreze de la stres mai mare și salariu mai mic către ADR. Nu ar fi fost o problema daca nu ar fi afectat absorbtia fondurilor sau calitatea resursei umane. 8. De la selecția resursei umane trebuie inceput planul. Mai exact de la modalitatea de selecție și organizare a concursurilor. Acestea ar trebui sa fie corecte și organizate de către structurile care vor lucra cu oamenii, chiar daca supravegheate. Nu este normal că în structuri locale cu vechime de peste zece ani sa fie puși directori de la minister sau din alte sectoare și localități doar pe criterii politice. 9. Pe baza acestui plan sa se facă un brainstorming și un Plan lărgit cu mai.multe puncte. Asta nu este un Plan cu o schiță ce plan.