joi

28 martie, 2024

14 mai, 2023

Momentul în care România face primii pași pe calea economiei circulare se suprapune cu trei fenomene globale care ar trebui să catalizeze acestă nouă și importantă sursă de PIB. Fenomene însoțite, desigur, de trei feluri de efecte, care ating nu doar indicatori economici, ci și paradigma de folosire de către societate a resurselor naturale de orice fel.

Primul fenomen vizează dependența economiei liberale a Vestului (iar la Vest putem trece inclusiv România, prin apartenența ei la economia și piața europene) de materiile prime critice necesare dezvoltării tehnologice – ba chiar însăși tehnologiei de reciclare. Această dependență implică și niște costuri care nu pot fi cuantificate doar financiar:
componenta geopolitică a dependenței de China, de Rusia sau de state autocratice sau chiar dictaturi nu doar constrânge Europa, ci o și face conștientă de resursele – rare și scumpe – deja prelucrate pe care pe aruncă în loc să le reintroducă în circuitul sofisticat al industriilor de tot felul.
Iar aici intră multe astfel de produse: de la PET-uri, la ambalaje de aluminiu, la aparatele casnice bazate pe automatizări care presupun circuite intgrate, la metalele rare pe care le aruncăm odată cu orice telefon/laptop/calculator/imprimantă etc. Adică vorbim despre petrol, metale scumpe, pământuri rare. Vor veni vremuri în care costul financiar ar recuperării din ”deșeuri” a acestor resurse va fi insignifiant față de costul dependențelor și lipsei lor din industria sofisticată a Vestului .  

Oare nu avem exemplul-școală al ”crizei cip-urilor” din ultimii 2 ani, care a cutremurat industria europeană?

(Citiți și: ”Economia circulară a lumii a coborât la 7,2% – în România, doar 1,4% din economie este circulară, față de 11,7%, media UE”)


Iar aici, la primul fenomen, avem noua directivă europeană privind reparația aparaturii de orice fel – obligația producătorilor de-a asigura piese de schimb pentru menținerea duratei de viață a unui obiect utilitar – de la aspirator la fier de călcat și de la mixer de bucătărie la banalul foen: ”lumea civilizată” conștientizează acum costurile uriașe ale munților de deșeuri pe care-i produce.

Al doilea fenomen este – hai să-l numim așa – administrarea și re-prelucrarea resturilor pe care le produce înaltul confort al societății occidentale: ambalajele pe care stringențele de marketing le fac scumpe, comode, mari consumatoare de resurse naturale și de prelucrare. Din acest punct de vedere, statele UE sunt foarte avansate în a sorta deșeurile și a le transforma în materie primă pentru noua industrie a reciclării și reintroducerea lor în circuitul economic. Pasul important pe care l-a făcut România în acest sens este iminența implementării sub toate spectele a SGR.

Al treilea fenomen este integrarea industriei reciclării ca semnifictivă componentă a PIB. Deșeurile de aluminiu, de exemplu, au depășit 1000 de euro tona,  numărul de ambalaje reciclabile se măsoară în miliarde anual la nivelul unui stat, amprenta națională de carbon scade semnificativ odată cu recuperarea, comparativ cu producția de la zero a materialelor pentru aceste ambalaje. Avem exemplul Irlandei, care si-a cuantificat reducerea emisiilor la circa 2 miliarde de ambalaje reciclate diminuează amprenta de carbon cu circa 150.000 de tone de carbon. O țară ca România, la circa 6 miliarde de ambalaje, ar putea ajunge la o reducere cu 400.000 de tone de carbon.

(Citiți și: ”Guvernul a aprobat strategia pentru economia circulară – cele 7 sectoare vizate. Planul, la anul)

Dar în România problema este, încă, una care ține de colectare – deșeurile ca materie primă pentru o industrie care a avansat mai repede decât sortarea deșeurilor. Și aici, în cazul României, avem trei fenomene care ar trebui să se alinieze, precum astrele favorabile, pentru a da coerență sistemului economiei circulare.


Primul constă în componenta culturală a poziționării față de deșeuri: de la simpul consumator și până la administrații, colectarea și sortarea deșeurilor trebuie privită ca recuperarea unor materii prime – iar acest aspect ar trebui introdus în educația din sistemul public de învățământ. Componenta financiară – plata la returnare – după care funcționeză SGR trebuie să vină ca o recompensă, însă ea se bazează pe o cultură a conștientizăiri problemei globale a deșeurilor.

Al doilea fenomen ține de organizarea la nivel administrativ: rolul mare pe care administrațiile locale îl joacă în colectarea și administrarea deșeurilor mută o parte din responsabilitate către primării, care trebuie să garanteze ușurința de-a colecta selectiv.

În fine, al treilea fenomen îl reprezintă organizarea industriei de transformare a deșeurilor din materie primă în produs finit pentru alte industrii:
deocamdată, fabricile de reciclare din România importă pentru prelucrare deșeuri din Germania, Ungaria, Grecia, Polonia, Marea Britanie etc – crescând gradul de colectare în aceste state, în timp ce în România spațiile publice sunt pline de PET-uri, amblaje de tot felul, sticle, doze de aluminiu, carton.

Cu un grad de reciclare de numai 25% din ce se pune pe piața de consum – față de peste 90% cât raportează sutale noastre din UE – România are un potențial de reciclare de circa  10.000 de tone pe lună, față de circa 4000 de tone cât se colectează si se trimite la prelucrare acum.

Or asta înseamnă mii de locuri de muncă – de la colectare la reciclare/prelucrare – și, ca cifră de afaceri, miliarde. De euro, nu de lei. Adică procente de PIB, adică materie primă pentru industriile deficitare, adică Bugete publice alimentare din 3-4 direcții suplimentare.

România trebuie să se uite în pubelă și să înțeleagă că acolo e ascunsă o comoară ignorată: odată ce o va face, nu mai e nevoie decât de organizare și de buna credință a jucătorilor din această piață – de la producător, la statul reglementator, la reciclator.

E și motivul pentru care cursdeguvernare pune lupa pe această componentă a economiei resurselor –  sursă de a produce PIB concomitent cu rezolvarea problemei deșeurilor.
 Tot restul e industrie prelucrătoare și economie de piață.

***

Etichete:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: