România pierde anual, direct și indirect, aproximativ 2,5 miliarde de euro, adică 131 de euro pe cap de locuitor, din cauza obezității, conform unui raport al Office of Health Economics, realizat pentru Federația Europeană a Industriilor Farmaceutice – EFPIA.
Sunt costurile publice, care se adaugă problemelor pe care le au acești bolnavi – un indice de masă corporală ridicat este asociat cu aproape 60% din anii de viață sănătoasă pierduți din cauza diabetului de tip 2, aproximativ 45% din cei pierduți din cauza bolilor digestive și 32% în cazul bolii cronice de rinichi, conform cercetărilor.
Costurile directe – pentru tratarea bolilor provocate de obezitate
Obezitatea reprezintă un factor de risc important pentru afecțiuni grave și costisitoare, printre care diabetul zaharat de tip 2, bolile cardiovasculare, steatoza hepatică (MASH), cancerul, tulburările neurologice, bolile respiratorii cronice, osteoartrita și tulburările digestive, alături de numeroase alte afecțiuni specifice menționate în literatura de specialitate.
În România, alocările pentru tratamentul acestor boli prezente la persoanele obeze, se prezintă astfel:
- bolile cardiovasculare (0,5 miliarde euro)
- afecțiunile musculo-scheletice (0,2 miliarde)
- diabetul zaharat de tip 2 (0,1 miliarde euro).
Costurile indirecte:
- prezenteismul (prezența la lucru în stare de boală/randament scăzut) reprezintă cea mai mare componentă, cu un impact de 0,5 miliarde euro
- absenteismul – 0,4 miliarde
- inactivitatea economică – 0,2 miliarde
- mortalitatea prematură – 0,2 miliarde
- îngrijirea informală – 0,1 miliarde euro.
Costul pe cap de locuitor, de 131 de euro, este scăzut din cauza bugetului foarte restrâns alocat Sănătății și a ratei reduse de ocupare la vârste mai înaintate.
Pe de altă parte, menționează raportul, România înregistrează rate modeste ale activității economice și ale absenteismului.
(Citește și: Concediile medicale în UE: Germania, ”bolnavul Europei” – Statele nordice, măsuri pentru limitare – România, țara cu cea mai redusă medie a zilelor de absenteism din motive de sănătate)
În ansamblu, cheltuielile legate de un IMC (Indicele de Masă Corporală, BMI în engleză) ridicat se situează la aproximativ 0,7% din PIB, conform calculelor EFPIA.
În Marea Britanie, costurile directe și indirecte cu obezitatea depășesc 48 mld. euro, în Germania – 55 mld.
Raportul a cunatificat costurile directe și indirecte asociate persoanelor cu un IMC din opt țări europene, nu doar România – Regatul Unit, Germania, Franța, Italia, Spania, Irlanda, Grecia și România.
Cele opt state reprezintă caracteristici demografice, sisteme de sănătate și capacități economice diferite.
În 2024, 26% dintre adulții din Europa sufereau de obezitate, boală definită ca un indice de masă corporală (IMC) de 30 sau mai mult (înălțime/greutate), iar alți 30% se încadrau într-un IMC cuprins între 25 și 29,9, ceea ce înseamnă că erau supraponderali, conform Observatorului Global al Sănătății al Organizației Mondiale a Sănătății.
De asemenea, aproape o treime dintre copiii europeni suferă de supraponderalitate sau obezitate, iar tinerii obezi au o probabilitate de aproximativ cinci ori mai mare de a rămâne obezi la vârsta adultă, comparativ cu colegii lor).
Față de 1990, prevalența obezității în Europa a crescut cu peste 75%.
Costurile detaliate și principalele legături cauzale
- Un indice de masă corporală ridicat este asociat cu aproape 60% din anii de viață sănătoasă pierduți din cauza diabetului de tip 2, aproximativ 45% din cei pierduți din cauzal bolilor digestive și 32% în cazul bolii cronice de rinichi, conform cercetărilor.
- În cele opt state analizate, excesul ponderal este asociat anual cu 278.000 de decese și aproape opt milioane de ani de viață sănătoasă pierduți.
- Costurile economice anuale totale (directe și indirecte) se ridică la 43,2 miliarde de euro în Regatul Unit și la 55,2 miliarde de euro în Germania, iar Spania, Italia și Franța înregistrează fiecare costuri de aproximativ 20,0 miliarde de euro.
- Chiar și în economii mai mici, precum România, povara anuală rămâne considerabilă, ajungând la 2,5 miliarde de euro.
- Exprimate ca procent din PIB, costurile atribuibile unui IMC ridicat variază între 0,7% și 1,4%. Cel mai mare procent se înregistrează în Grecia și în Regatul Unit, la 1,4%, iar cel mai mic în România, la 0,7%.
- Costurile directe pe cap de locuitor (pe rezident) sunt cele mai mari în Germania, la 363 de euro, iar cele mai mici în România, la 59 de euro.
- Costurile indirecte pe cap de locuitor sunt cele mai mari în Regatul Unit, la 362 de euro, determinate în special de pierderea de productivitate asociată cu inactivitatea economică cauzată de afecțiunile legate de un IMC ridicat. Franța are cele mai mici costuri indirecte pe cap de locuitor, de 63 de euro, datorită estimărilor scăzute ale costurilor inactivității economice, absenteismului și prezenteismului în comparație cu țările cu un PIB comparabil.
- Țările studiate cu cea mai mare pondere a costurilor indirecte, precum Regatul Unit, Germania și Irlanda, sunt, în general, cele în care ratele de ocupare a forței de muncă rămân relativ ridicate în rândul populației de vârstă activă.
- Deși structura costurilor indirecte diferă de la o țară la alta, există un potențial mai mare ca un IMC ridicat să aibă un impact negativ mai semnificativ asupra productivității, întrucât mai multe persoane sunt active pe piața muncii, în special la vârste mai înaintate, unde prevalența supraponderalității și a obezității este cea mai ridicată.
- Între 18 și 58% din costurile totale nu apar în spitale, ci în economie, prin productivitate pierdută.
(Citește și: S-au înmulțit cazurile de boli cardiovasculare la copii – cauza e lipsa activității fizice. 12% dintre copiii între 7 și 9 ani sunt obezi)
****
Urmărește-ne pe Google News
